Cum este să lucrezi într-un mediu lipsit de stres? Ne spune Laura, românca de la Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă

Laura Tîrşolea lucrează la Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă Foto Arhivă personală

O româncă, absolventă a două facultăţi, care nu ştia o boabă engleză, a ajuns să lucreze la un for european care trasează direcţiile în securitate şi sănătate pentru ţările UE. Laura Tîrşolea a împărtăşit pentru „Adevărul“ parcursul unui român care face parte acum dintr-o echipă internaţională, fără să simtă vreo clipă că este mai prejos decât alţi cetăţeni ai Europei.

„Până în 2006 n-am ştiut nici un pic de limbă engleză. Absolvisem două facultăţi – Ştiinţe ale Naturii şi Drept, scrisesem în presa locală, cochetasem cu organizaţia de tineret a unui partid, dar după 10 ani îmi dădusem seama că mă amăgisem cu speranţa că «tinerii pot schimba lucrurile în bine» prin implicare politică. Dar nu mi-am dorit în mod special să plec din ţară“, relatează constănţeanca Laura Tîrşolea (40 ani).

A ajuns în Marea Britanie cu o viză de studiu pentru limba engleză, valabilă 6 luni. Fratele ei trăia acolo. Pentru a-şi prelungi legal şederea, s-a înscris la un curs de Jurnalism la Şcoala de Jurnalism din Londra. Apoi a colaborat cu o fundaţie care se ocupă cu monitorizarea încălcării drepturilor omului. Aşa a ajuns să facă lucruri pe care îşi dorea de multă vreme să le încerce.

„Am vrut că acel timp să fie un fel de «an sabatic» în care să iau o pauză profesională şi să-mi petrec timpul aşa cum îmi place. Însă, cum nimic nu-i întâmplător, acelea au fost «întâmplări» care au contribuit decisiv la traiectul meu profesional căci, de exemplu, fără cunoaşterea limbii engleze nu aş fi putut lucra mai târziu într-o instituţie europeană. Fără acel curs de jurnalism, pe care l-am ales sperând că la întorcerea în ţară voi putea să lucrez în presă, nu aş fi putut intra în competiţia pentru un job de asistent în comunicare“, povesteşte Laura.

Pe lista de rezerve

În 2007, instituţiile UE au deschis piaţa muncii pentru români. În vara lui 2008, Laura Tîrşolea a participat la o competiţie organizată la nivel european pentru cetăţenii europeni, pe locurile alocate României. Candidaţilor le-au fost testate abilităţile lingvistice şi profesionale, pe parcursul a 14 luni. Laura a ajuns astfel pe lista de rezerve pentru un job de asistent în comunicare. Deja era un pas important, deoarece instituţiile europene îşi selectează personalul dintre cei aflaţi pe aceste liste de rezervă.

„Am început să lucrez la Bruxelles la Comisia Europeană, în Directoratul General pentru Cercetare şi Inovare, în cadrul secţiei de Consultări între servicii. Aici se primesc propunerile legislative din partea Consiliului sau ale altor Directorate ale Comisiei Europene pentru care sunt solicitate avizele de specialitate în domeniul cercetării. De asemenea, Parlamentul European poate cere opinii pentru clarificarea anumitor aspecte în procesul legislativ.

A fost o perioadă foarte plină, căci termenele-limită de rezolvare trebuiau respectate cu stricteţe şi de multe ori respectarea lor nu depindea decât în mică măsură de departamentul în care lucram eu. Însă munca în Comisie este, în primul rând, o muncă de echipă. Această a fost prima şi cea mai puternică impresie a mea la intrarea în «sistem». Se încearcă cât de mult posibil ca prin această muncă în echipă să se înlăture presiunea stresului, să se respecte viaţa de familie şi timpul liber al fiecărui angajat“, arată Laura Tîrşolea.

În 2011 a avut oportunitatea să colaboreze la un proiect despre îmbătrânirea activă, desfăşurat de Comisie şi de câteva agenţii europene cu atribuţii în zonă protecţiei sociale. De atunci, românca lucrează în acest program şi în altele asemănătoare, ca asistent în comunicare la Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă (EU-OSHA), ce are sediul la Bilbao - Spania. Agenţia este subordonată Directoratului General de Muncă Afaceri, Sociale şi Incluziune la Comisia Europeană şi desfăşoară proiecte la solicitarea Parlamentului sau a Comisiei.

„Aici sunt implicată în procesul de comunicare cu Punctele Focale ale agenţiei din ţările membre şi din ţările candidate, pe proiecte specifice. De exemplu, anul acesta începe campania bianuală «Locurile de muncă sănătoase combat stresul»“, spune Laura, care are şansa de a testa pe propria piele cum este să lucrezi într-un astfel de loc.

Ce face diferenţa

Când enumeră avantajele serviciului, românca o face privind din punct de vedere profesional şi personal. Nu doar salariile, cât mediul de lucru face diferenţa între angajatorul român şi cel din administraţia UE.

„Lucrul în echipă, incurajearea permanentă pentru dezvoltarea personală şi profesională, respectul pentru viaţă privată, aceea de dincolo de porţile instituţiei în care lucrezi, sunt principalele trăsături ale angajatorului, aici unde lucrez în ultimii 6 ani. Există tot felul de cursuri de perfecţionare şi limbi străine pe care angajaţii le pot face în timpul programului de lucru. Avem un orar de lucru flexibil, care să le permită în special celor care au copii să-şi organizeze timpul eficient. Apoi avem posibilitatea ca la fiecare 2 ani, să optăm pentru un loc de muncă în altă instituţie UE sau în altă ţară.

Comparativ cu mediul de lucru din România (atât cât îl cunosc eu), pot spune că aici este un mediu stress free. Nimeni nu cere subordonaţilor sau colaboratorilor să stea peste program. Programul zilnic este de 8 ore, plus 30 minute pauză într-un interval orar pe care-l stabileşte fiecare). Angajatul este respectat pentru rezultatele muncii şi pentru atitudinea să în colectiv. Sunt apreciate, desigur, seriozitatea, disponibilitatea pentru perfecţionare, opiniile şi propunerile de îmbunătăţire a rezultatelor“, mărturiseşte Laura.

În mediul multinaţional, limbile oficiale de lucru sunt engleza, franceza şi germana. Majoritatea celor care lucrează aici folosesc cel puţin două dintre ele.

„Nu m-am simţit, ca româncă, diferită de ceilalţi colegi din alte ţări europene. Însă există chiar şi în acest mediu, la diferite nivele, percepţia că românii nu-s chiar atât de îndreptăţiţi să fie în Europa, cum sunt - de exemplu - francezii.

Am avut un şef de unitate francez, un bătrânel simpatic care lucra în Comisie de la constituirea Uniunii Europene. Într-o şedinţă în care, de obicei, ni se anunţau şi persoanele nou-venite, a spus despre o româncă venită pe post de director: «Directoare a venit o româncă, dar este o fată inteligentă şi este căsătorită cu un canadian şi a trăit în Canada în ultimii 10 ani». Bineînţeles că dacă ar fi venit un englez, sau francez, sau un belgian n-ar mai fi fost necesare atâtea precizări suplimentare. Faptul că s-a născut în Vestul Europei, în opinia unora, le da mai multe drepturi decât celor care vin din Est“, arată Laura.

România, aproape inexistentă

Despre relaţia României cu aceste organisme, asistenta în comunicare este tranşantă. „La nivelul agenţiei se fac sondaje, studii şi rapoarte privitoare la diferite aspecte ale calităţii muncii şi jobului in ţările EU. De exemplu, un studiu privind nivelul de sărăcie şi excluziune socială la nivelul lui 2012, conform datelor Comisiei Europene, a fost de 42% în România (în creştere cu 1% faţă de 2011), comparativ cu media europeană de 25%.

Din păcate, Punctul focal din România este foarte puţin vizibil, iar contribuţia sa este minimă, de multe ori inexistentă. Atât la nivel de Comisie, cât şi la Agenţie, se colaborează cu cercetători români pe proiecte specifice. Dar aceste colaborări sunt de cele mai multe ori meritul personal al celui care reuşeşte, prin diferite reţele, să primească acel contract şi nu ţine de sprijinul pe care România ar trebui să-l acorde cetăţenilor săi, printr-o bună informare cu privire la aceste oferte“, spune Laura.

Visul unei românce

Dacă ar fi să ofere un sfat tinerilor, Laura Tîrşolea ar spune doar că este important ca aceştia să înveţe. „Să înveţe, cât mai multe şi cât mai temeinic, pentru că având o bază de cunoştinţe solidă, într-o lume în care competitivitatea creşte, iar locurile de muncă sunt puţine, şansele de succes cresc. Cunoaşterea cât mai multor limbi străine este de mare folos pentru obţinerea unui job în UE. E important să faci ceea ce-ţi place, cu seriozitate şi perseverenţă. Iar la nivelul instituţiilor europene este nevoie de specialişti în toate domeniile - învăţători, psihologi, chimişti, secretare, avocaţi, electricieni şamd“

Şi totuşi… oricând, românca şi-ar dori să se întoarcă acasă. Ce lipseşte? „Prietenii mei, atmosfera, sentimentul acela familiar că eşti la tine acasă, unde dai mereu peste un cunoscut şi unde te poţi întâlni când doreşti cu cineva drag. Nu renunţ la gândul de a-mi face meseria, în ţara mea, poate contribuind la schimbarea mediului de lucru, pentru a-l transforma în acel mediu lipsit de stres în care lucrează cetăţenii din instituţiile UE“, speră Laura.

Vă mai recomandăm

Provocările unui stagiar român într-o companie britanică de top. Sfaturi pentru o carieră în străinătate

Talentata balerină Diana Georgia Ionescu bate la porţile Academiei din Zűrich