Cine sărbătoreşte Crăciunul în aceste zile. Care este explicaţia diferenţei religioase. „Noi dublăm sărbătorile. Aceasta este frumuseţea convieţuirii în Dobrogea“

Două minorităţi din România serbează Crăciunul în aceste zile. Armenii sărbătoresc Crăciunul (Naşterea Domnului Iisus Hristos) odată cu Boboteaza (Botezul), la 6 ianuarie. A doua zi, la 7 ianuarie, este rândul ruşilor-lipoveni să celebreze Crăciunul.

„Armenii au păstrat ca dată a naşterii Domnului data Epifaniei (a Bobotezei - n.r.), atunci când la vârsta de 30 de ani pământeşti, în momentul botezului în râul Iordan, Iisus şi-a relevat lumii natura sa divină. Aşa a fost sărbătorită Naşterea Domnului, o dată cu Botezul, în secolul al III-lea, în întreaga lume creştină“, explică Varujan Pambuccian, reprezentantul minorităţii armene în Parlamentul României.

Armenii consideră că păstrează tradiţiile originare ale creştinismului serbând Naşterea şi Botezul Domnului în aceeaşi zi. „În fapt, sărbătorind Crăciunul şi Bobotează în aceeaşi zi, pe 6 ianuarie, armenii păstrează tradiţiile iniţiale ale creştinismului. Armenii utilizează calendarul gregorian, dar sărbătoresc Crăciunul pe 6 ianuarie în aceeaşi zi cu Bobotează, în timp ce creştinii ortodocşi de rit vechi sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie şi Bobotează pe 19 ianuarie“, arată politicianul Varujan Vosganian, preşedintele Uniunii Armenilor din România. 

Acelaşi lucru îl susţin ruşii-lipoveni. Credincioşii creştini de rit vechi se consideră păstrătorii „adevăratei credinţe ortodoxe” şi ai vechilor rânduieli tradiţionale ale Bisericii Ortodoxe, pentru că ţin la calendarul pe stil vechi, iar serviciile religioase le oficiază în limba slavonă. 

Crăciunul etniilor: 6 ianuarie - armenii, 7 ianuarie - ruşii-lipoveni

Anaid Tavitian, teatrolog şi secretar literar al Teatrului de Stat din Constanţa, serbează Crăciunul la 6 ianuarie şi la 25 decembrie, cu toată familia sa. „Mă simt bogată pentru că serbez de două ori Crăciunul - şi cu toată lumea, şi cu comunitatea mea. Împodobim bradul în Ajun, facem vizite, dăruim şi primim cadouri. Este o sărbătoare a sufletului, indiferent când este celebrată“, arată Anaid.

La 7 ianuarie, imediat după Crăciunul armenesc, este Crăciunul ruşilor-lipoveni, care ţin calendarul pe stil vechi. În familia lui Alexandru Chiselev sunt şi ruşi-lipoveni, şi ucraineni, şi români, şi bulgari, iar sărbătorile se ţin lanţ. „Nucleul familiei trăieşte acum la oraş, în Tulcea, iar noi serbăm Crăciunul pe stil nou. Acasă la sat, însă, unde avem bunici şi rude mai în vârstă, tradiţia este respectată întocmai. Astfel că dublăm sărbătorile - asta e frumuseţea convieţuirii în Dobrogea“, arată muzeograful tulcean.

Crăciunul la armeni Sursa Facebook Ter Oshakan Qahana Khachatryan

Armenii îşi adresează de Crăciun urarea „Şenoravor nor dari ev surdznunt!“, care înseamnă „La mulţi ani şi naştere sfântă!“.

„Shnorhavor Nor Dari iev Surp Dznunt! Armenii sărbătoresc Crăciunul odată cu Boboteaza pe 6 ianuarie, păstrând tradiţia primelor secole creştine, deoarece până în ultima parte a secolului al IV-lea, toată Biserica sărbătorea Naşterea Domnului împreună cu Botezul, pe 6 ianuarie. Motivul datei diferite în care se sărbătoreşte Crăciunul la armeni nu e, aşadar, calendarul ca în cazul fraţilor noştri ortodocşi pe stil vechi - popoarele slave, în principal - care sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie, datorită faptului că sunt în urmă cu 12 zile calendaristice“, scrie muzicianul Harry Tavitian, cunoscutul jazz-man de la Constanţa.

La 7 ianuarie, armenii pomenesc Ziua morţilor - Merelot. La 13 ianuarie este marcată Tăierea împrejur cea dupa trup a Domnului. La 14 ianuarie este sărbătorită Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. 

Ziarista Andreea Pavel de la publicaţia Info Sud-Est a lansat recent o carte cu portrete şi povestiri ale membrilor comunităţii armene din Constanţa. „Despre armeni, cu dor“ a apărut la Editura „Cetatea de scaun“ (Târgovişte, 2018) şi conţine mărturisiri emoţionante despre trecutul zbuciumat care i-a adus pe aceste meleaguri, precum şi despre prezentul pe care se străduiesc să-l menţină conectat la tradiţii şi la cultura străbună, fiind buni români şi armeni în acelaşi timp - cum se obişnuieşte în Dobrogea.  

Mesajul Episcopului Datev Agopian, Întâistătorul Eparhiei Armene din România

„În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!

Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem. (I Ioan,4-9)

Iubiţi credincioşi, fraţi şi surori,

Mare bucurie purtăm astăzi în inimile noastre, căci Dumnezeu ne-a arătat dragostea Sa şi ne-a învrednicit a vesti tuturor vestea cea minunată: <Hristos s-a născut şi ni s-a arătat!> Vestea minunată a Naşterii Domnului, vestea minunii celei mântuitoare este chezăşia izbăvirii noastre! Însă omenirea nu a fost şi nu este încă în totalitate dornică a recunoaşte minunea, nu este dornică a crede în Hristos Mântuitorul.

Taina zilei de azi ne arată dragostea arătată de Dumnezeu nouă, nevrednicilor, dar şi slăbiciunea sufletelor noastre, răutatea ce ne împiedică a-L accepta pe Hristos. De mai bine de două milenii  pentru mare parte a omenirii participarea la acest praznic, trăirea tainei acestei zile, se dovedesc pur formale, făţărnicie ascunsă sub straie de sărbătoare, fără ca cei în cauză să simtă cu adevărat însemnătatea acestei taine pentru mântuirea oamenilor!  Pentru mulţi această zi este doar un prilej de a petrece, de a dărui sau primi cadouri, ospăţul şi distracţia fiind pe primul loc, unii fiind chiar încredinţaţi că marcând în acest mod ziua de sărbătoare fac toate cele de trebuinţă pentru a-şi asigura mântuirea.

Naşterea lui Hristos, faptul că ni s-a arătat ca om ,aceasta este sărbătoarea, aceasta este minunea! Domnul puterilor, Cel al Cărui tron este în ceruri, Cel Căruia Îi slujesc îngerii, Căruia I se închină soarele şi luna,se naşte din Sfânta Fecioară în ieslea cea întunecată din Betleem.

Mintea omenească poate percepe profunzimea tainei  din Betleem, poate descoperi măreţia bunătăţii şi a dragostei ce ne-a arătat-o Dumnezeu prin trimiterea Fiului Său în această lume pentru mântuirea noastră, doar descoperind cu ochii sufletului plin de credinţă cele povestite nouă cu frumuseţea simplităţii cuvintelor evangheliştilor… 

Datori suntem a ne pleca frunţile în faţa bunătăţii Domnului, de a îngenunchea cu sufletele pline de bucurie ,precum magii şi păstorii, în faţa Pruncului fără de-nceput născut în ieslea din Betleem.

Aceasta este, iubiţi credincioşi, minunea ce ni s-a arătat, bucuria acestei zile, pe care, din păcate, o uităm atât de repede! Măreţia acestei minuni, acestei taine mântuitoare este parcă prea grea pentru noi .Nu suntem obişnuiţi să trăim cu responsabilitatea conştientizării binelui făcut pentru noi, ne temem de minuni, de povara binelui ce ni s-a făcut!

Naşterea Fiului lui Dumnezeu este… şi ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi, începutul unei noi vieţi,  o viaţă în care să ne ferim de păcate, trăind în Hristos şi învrednicindu-ne de bucuria dragostei Tatălui nostru ceresc. Pruncul Iisus s-a născut pentru noi, şi-a deschis braţele spre a îmbrăţişa oamenii şi a-i ocroti, a-i conduce pe calea mântuirii, semn al dragostei Tatălui Său pentru noi, cei nevrednici, cei împovăraţi de păcatele noastre!

Astăzi – zi mare, zi de sărbătoare! S-a născut Iisus, Fiul Domnului! Pământul s-a ridicat la cer,  acolo unde este Tronul Domnului nostru! Ne-a deschis nouă, nevrednicilor calea spre Dumnezeu!  Ne-am gândit oare noi, păcătoşii, că nimeni nu-L putea sili pe Dumnezeu să-şi ofere spre jertfire Fiul! Pentru Noi!?

Cât de mare poate fi dragostea Domnului pentru noi, cei creaţi după chipul şi asemănarea Sa, cei pe care ne-a creat spre a-i fi asemeni Lui, desăvârşiţi? Doar dragostea Sa pentru noi a făcut minunea Naşterii Pruncului Iisus… pentru noi! Pentru mântuirea noastră, a oamenilor! Noi avem datoria de a crede în El, şi de a ne dovedi credinţa prin fapte bineplăcute Lui… pentru bucuria de a simţi bineplăcuta Sa binecuvântare!

Dar noi, oamenii, ce am făcut? Am păstrat imaginea, tiparul, reprezentările unor scene ce ne înfăţişau naşterea unui prunc… feţe de păstori şi magi, cer şi stele… Ce mult era… ar fi fost pentru noi să facem mai mult! Ne era greu să acceptăm povara conştientizării binelui!?

Ne era greu să acceptăm că putem fi iubiţi… pur şi simplu,doar aşa… dacă suntem buni?! Ne era greu să acceptăm că putem fi iubiţi doar aşa… prin jertfa făcută de Domnul pentru noi, şi doar pentru izbăvirea sufletelor noastre, doar din multa Sa dragoste pentru cei nevrednici?! Vom putea dovedi vreodată că putem… sau suntem vrednici… a păşi spre ieslea cea sfântă?  Sau rămânem cei care ne amăgim cu iluzia unor fapte pe care le considerăm minunate?  Dar... judecata este a Domnului!

Lumea pentru care se va jertfi Fiul Domnului a oferit o iesle umedă,o grotă întunecată spre a-L adăposti pe Cel venit pentru mântuirea omenirii! 

Mai mult chiar, uciderea pruncilor din Betleem, prigonirea celor ce-L ascundeau pe Hristos, toate acestea dovedeau teama de tot ce avea să însemne naşterea lui Iisus şi misiunea acestuia pentru omenire! Iosif şi Maria, părinţii şi ocrotitorii nevinovatului Prunc, şi-au dovedit credinţa în Dumnezeu şi încrederea în cele ce fuseseră profeţite. Şi-au asumat cu dăruire şi devotament toate încercările ce le fuseseră destinate doar spre a-L ocroti pe Pruncul născut şi hărăzit jertfirii pentru izbăvirea tuturor. Această sfântă familie simboliza încă de atunci Sfânta Biserică în care Dumnezeu va fi pururi Domn şi Mântuitor.

Iubiţi credincioşi, trăim împreună aceste zile de bucurie duhovnicească, zile de sărbătoare. Să nu uităm însă că pe calea urmării lui Hristos, pe calea credinţei în Dumnezeu, nu vor fi puţine nici clipele de încercare, de ispitire, clipele când credinţa ne va fi încercată de piedicile apărute în faţa noastră.

Să nu uităm că Dumnezeu, Cel Care ne-a văzut nevrednici şi păcătoşi, ni L-a încredinţat pe Fiul Său, arătându-ne încrederea în noi, nădejdea în trezirea noastră şi în întoarcerea omenirii spre frumuseţea binelui. Calea ce trebuie urmată este calea binelui, a dragostei, calea dreptăţii spre care trebuie să tindem, pe care să păşim cu iubire şi fapte bune, urmând pilda veşnic vie a Mântuitorului dăruit omenirii prin naşterea din ieslea Betleemului.

E ziua sfântă a arătării Fiului lui Dumnezeu,har mare dat nouă! Dar să nu uităm că Domnul se arată doar celor care-L caută, care doresc să-L găsească. Să ne întrebăm fiecare… dorim oare cu adevărat să-L căutăm, să-L găsim? Am ales oare calea cea bună, cea dreaptă şi bineplăcută Lui? Viaţa ne va răspunde fiecăruia la aceste întrebări… iar Domnul va judeca faptele fiecăruia.

Fie ca vestea minunată a Naşterii Domnului  să trezească în sufletele noastre dorinţa de a trăi în Hristos! Ochii minţii noastre privesc şi acum spre locul cel binecuvântat unde s-a născut Pruncul Iisus, purtat în braţele Fecioarei Maria,vegheat de Iosif cel bun şi preamărit de cântările îngerilor!  Pruncul cel nevinovat avea nevoie de ocrotire, de dragoste, iar noi putem şi acum să le oferim, purtându-l în inimă, în suflet… Dar mai ales încercând să fim vrednici pentru a ne bucura de dragostea Sa, de puterea Sa ocrotitoare.

Să ne unim glasurile şi gândurile în rugăciune, iubiţi credincioşi, să ne rugăm Pruncului Iisus pentru înnoirea noastră,pentru întărirea credinţei noastre, pentru ca să reverse din preaplinul bunătăţii Sale stropi de har asupra celor ce cred în El. Lumina tainei acestui praznic să ne călăuzească paşii pe calea bineplăcută Tatălui nostru care este în ceruri. Să ne rugăm Lui pentru binele oamenilor, pentru pace, bucurie şi mântuire.

Ne rugăm ca puterea cea ocrotitoare a Domnului să fie pururi cu noi, iar Dreapta Sa păzitoare să fie pavăză de iubire dumnezeiască pentru toţi creştinii armeni şi români, pentru popoarele şi ţările noastre, pentru toţi cei care se închină Celui Care <pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis în lume… ca prin El viaţă să avem>.

Hristos s-a născut şi ni s-a arătat!

Fie binecuvântată arătarea lui Hristos!

Amin“

Pe aceeaşi temă: 

Armenii serbează Crăciunul odată cu Boboteaza, conform primului calendar creştin. Cum sună colindul Avedis, care dă vestea naşterii Mântuitorului

Hacikarul, noul monument de pe faleza Cazinoului din Constanţa. Crucea de piatră, cu model unicat, este simbolul sfânt al Armeniei