ANALIZĂ Cum ajung psihopaţii să ucidă în numele Domnului: „Îşi iau din acest sistem exact ce le foloseşte pentru justificare“
0
Unii criminali, inclusiv bărbatul din Braşov care şi-a executat familia, folosesc religia şi credinţa pentru a-şi explica acţiunile sau sunt convinşi că fapta lor are un fundament religios.
Un bărbat şi-a ucis săptămâna trecută întreaga familie, după o vizită la o mănăstire, unde spune că a auzit o voce. Mai apoi bărbatul a susţinut că a vorbit cu sufletele victimelor şi că acestea au ajuns într-o lume mai bună. Jurnaliştii „Adevărul“ au vorbit cu un preot şi cu un psihiatru, pentru a analiza cazurile criminalilor care „ucid în numele Domnului“.
„De cele mai multe ori psihozele sunt asociate cu religia, pentru că ea dă un sens oricărei fapte, oricărei schimbări a viziunii. Un psihotic suferă, de obicei, o iluminare, i se schimbă complet viziunea despre lume, totul capătă un alt sens. Şi atunci, pentru că asta e cărarea cea mai bătută ca simbolistică internă, religia, acolo se duce şi psihoza“, declară Bogdan Papacostea, preot şi psihoterapeut.
Tot el spune că de multe ori vedem asociată credinţa cu nebunia pentru că „credinţa este cea mai puternică simbolizare a unei fapte. Nu e nimic care să dea un sens mai puternic oricărei fapte, că e bună sau că e rea. Totul se integrează într-un sistem“.
„Ne gândim că l-a luat dracul în primire“
Plecând de la cazul crimei de la Braşov, părintele Papacostea spune că biserica nu are niciun amestec, nu este factor declanşator. „De multe ori vedem asociată credinţa cu nebunia, deoarece credinţa este cea mai puternică simbolizare a unei fapte. Nu e nimic care să dea un sens mai puternic oricărei fapte, că e bună sau că e rea. Totul se integrează într-un sistem. Psihoticii îşi iau din acest sistem exact ce le foloseşte pentru a crea o justificare sau o poveste care dă un sens. Ce nu se potriveşte cu fapta lor sau cu intenţia lor nu se integrează în scenariu“, adaugă Bogdan Papacostea (foto dreapta jos).
Preotul ne explică şi de ce, în multe cazuri, lumea asociază psihoza sau nebunia unei persoane cu demonizarea: „Când vezi o persoană că o ia razna, desigur că primul gând nu este că în copilărie mama l-a neglijat şi a fost abuzat de bunic şi i s-a declanşat psihoza dintr-un anume motiv, noi ne gândim mai degrabă ca l-a luat dracul în primire. Ne e mai simplu aşa, avem un sistem deja implementat. Acesta este un mod de a interpreta lumea pe care ţi-l dă credinţa“.
Faptul că ne este mai uşor să apelăm la preoţi sau la biserică atunci când avem probleme de natură psihică este explicat de specialist tot prin prisma culturii tradiţionale în care am fost crescuţi. „Toată lumea spune: «Da ce-s nebun să mă duc la psiholog?» Psihologul nu este pentru nebuni, este pentru oamenii sănătoşi care dau la un moment dat peste o problemă. Suntem o societate tradiţională, care funcţionează pe concepte religioase şi care se simte bine cu aceste concepte. Conceptele psihologice nu sunt familiare şi nici nu vor fi în curând, deşi avem mari probleme“, mai spune preotul.
Religia, variabilă compensatorie
Medicul psihiatru Gabriel Diaconu consideră că în cazul crimei de la Braşov „motivaţia a fost mai degrabă profund personală pentru făptaş, parte a unei fantasme unde religia, spiritualitatea, Dumnezeu nu sunt decât variabile compensatorii, adică servesc nevoii lui de a-şi „normaliza“ fapta şi s-o lege de un pseudo-sistem divin, „crimă din milă“. Faptul că bărbatul avea o carieră, câştigase bani din diferite afaceri în care vindea „de la saltele magice, la apă tămăduitoare, îl face să aibă mai degrabă structura unui sociopat, a unui escroc care ducea o viaţă dublă şi care a trecut la acţiune din motive mai mult domestice, anume criza financiară în care se afla, nicidecum o «voce divin㻓. Iar faptul că s-a recules la o mănăstire nu are nimic de-a face cu motivaţia lui criminală, mai spune medicul: „E doar un plan bine ticluit. Alţi criminali se internează în spitale, îşi fac răni superficiale care să ducă anchetatorii de nas cu privire la starea lor psihică“.
Psihiatrul dă exemplu cazul unui criminal în serie american, poreclit Son of Sam, care iniţial a motivat în faţa anchetatorilor şi profiler-ilor că a comis crimele la comanda unui „demon“ care-i poseda câinele. Ani mai târziu a mărturisit că a avut o plăcere sadică să-i ducă de nas pe procurori şi experţii legişti.
De asemenea, Gabriel Diaconu (foto dreapta) vorbeşte despre „pelerinii ezoterici” din România care, o bună parte din ei, duc o viaţă emoţională marcată de adversitate, dar care n-ar fi periculoşi pentru societate. Fie că au pierdut bani mulţi câştigaţi uşor sau că în viaţa lor a apărut un necaz legat de sănătatea sau integritatea familiei, aceşti pelerini sunt în căutarea unei „vindecări miraculoase”.
Iar genul acesta de vindecare nu este promovată doar de diverşi vraci, profeţi, „scamatori de circ şi vorbitori de arenă-guru“, ci şi de autorităţi bisericeşti, chiar dacă Sinodul BOR respinge oficial astfel de practici. „Izvoarele tămăduitoare, peşterile magnetice, fântânile fermecate, toate sunt artefacte care, când folosesc clericului, sunt încărcate de duh sfânt, dar când nu, sunt satana, păgâne“, spune medicul psihiatru, care atrage atenţia că atragerea unor oameni vulnerabili încalcă legea şi orice formă de conduită etică, morală sau umană.
Stresul, nesiguranţa zilei de mâine, instabilitatea politică, lipsa perspectivei, migraţia, consumul de alcool, violenţă şi lipsa de educaţie sunt cauze care-i fac pe oameni să fie deprimaţi. Şi în astfel de cazuri ei se îndreaptă mai întâi către biserică. „Nu e rău, pentru că şi acolo îşi găsesc un sens sau poate chiar o vindecare. Dar în cele mai multe cazuri au nevoie de o intervenţie şi de la psihiatru, şi de la psiholog, şi de la psihoterapeut“, concluzionează preotul Bogdan Papacostea.
Pe aceeaţi temă:
Se încarcă comentariile...
