Românul care de 4 ani promovează cartea: „Tinerii o să citească mai mult dacă reuşim să-i facem să vadă lectura ca pe ceva cool“
0Dintr-o joacă a început o campanie de promovare a cititului. Îndată se împlinesc 4 ani, iar Victor Miron nu se aştepta ca lucrurile să aibă o aşa amploare. „Până acum acum strâns o comunitate online de peste 100 000 de cititori, am convins zeci de mii de oameni să îşi facă o poză cu o carte pe faţă, am gândit şi implementat 20+ concepte de promovare a lecturii“, mărturiseşte tânărul.
„Să-i faci pe oameni să pună mâna pe o carte nu e uşor“, mărturisea, pentru ”Adevărul”, Victor Miron, la începutul campaniei sale de promovare a lecturii.
Iniţiativa sa şi a camarazilor săi se numeşte „Cărţile pe faţă“ şi a însemnat acţiuni inedite de promovare a citititului în locuri neconvenţionale şi la evenimente pe care nimeni nu le asociază cu cartea. Victor a promovat lectura la service-uri auto, coafor, supermarket, gogoşerie şi la evenimente precum nunta sau întocmirea buletinului de identitate.
A tranformat lectura în monedă de schimb permiţând accesul gratuit la Grădina Botanică a celor ce aveau cărţi la ei şi asigurând gratuit călătoria pe autobuzele şi tramvaiele din Cluj. În anumite zile convenite cu administraţia locală. Campania sa l-a purtat în şcoli din Cluj, unde nu doar că le-a vorbit tinerilor despre iniţiativa sa, dar a pus la cale şi un proiect menit să-i îmbie pe adolescenţi să citească. Această idee a lui Victor s-a numit „Clasa cititoare“. Apoi, datorită lui s-au creat cluburi de lectură în mai multe oraşe din ţară unde tinerii se adună şi citesc.
„Mai cred că suntem mult mai influenţabili decât ne dăm voie să admitem“, consideră Victor Miron, convins că tinerii o să citească mai mult dacă reuşeşte să le prezinte lectura drept ceva „cool“.
Victor povesteşte, într-un interviu pentru „Adevărul“, de la ce a plecat inedita sa campanie, ce cărţi citite l-au impresionat şi care a fost cea mai neaşteptată concluzie a iniţiativei sale de acum patru ani.
Victor Miron FOTO: Alin Suătean
Îndată se împlinesc 4 ani de când ai început campania de promovare a lecturii. Ce gânduri/aşteptări aveai atunci şi cum s-au concretizat?
Am început să îmi dau „Cărţile pe faţă“ - n. r. numele campaniei sale - în ianuarie 2014 şi, din fericire, ce s-a întâmplat de atunci şi până acum mi-a depăşit cu mult aşteptările.
Nu îmi imaginam eu atunci faptul că va fi o campanie a lecturii de lungă durată, abia după 3 ani am hotărât să mi-o asum pentru minim 15 ani. Şi în niciun caz nu credeam că va fi de aşa mare amploare.
Până acum acum strâns o comunitate online de peste 100.000 de cititori, am convins zeci de mii de oameni să îşi facă o poză cu o carte pe faţă, am gândit şi implementat 20+ concepte de promovare a lecturii şi, în mod total neaşteptat şi nesperat, am publicat eu 7 cărţi.
Cât de mare crezi că a fost impactul campaniei de promovare a lecturii?
Cred că impactul real al campaniei se va vedea în timp. După 15 ani cred că pot să fac cu adevărat o evaluare. Mi-am asumat campania pe 15 ani deoarece eu am ajuns să încep această campanie la 15 ani după ce am devenit eu iubitor de lectură. Speranţa mea este ca acţiunile noastre să inspire şi pe alţi oameni să promoveze lectura. Acest lucru se întâmplă deja deoarece sunt grupuri de iniţiativă locale din alte oraşe şi din alte ţări care implementează în comunităţile lor bucăţi din campania noastră.
De ce ai început campania?
Am început campania dintr-o joacă. La finalul lui 2013, ca toată lumea pe final de an, mi-am propus să schimb o serie de lucruri în viaţa mea. Mi-am stabilit ca ţeluri să mănânc mai sănătos, să fac mai multă mişcare şi să reîncep să citesc mai mult. De partea cu lectura m-am ţinut şi de atunci, în fiecare zi, citesc minim o oră, de obicei câte 2-3 ore. Şi încă din 2014, după 3 săptămâni de lectură zilnică, mi-am dat seama că sunt mult mai creativ. Îmi veneau idei şi soluţii ingenioase la provocările cotidiene, mult mai mult ca înainte. De aceea am avut curajul să le propun şi celorlaţi să citeacă, pentru că am văzut că mie îmi face bine să citesc. Şi primul pas a fost să îmi dau Cărţile pe faţă, adică să îmi pun poză de profil pe Facebook o imagine cu mine având faţa acoperită de cartea pe care o citeam, în ideea că ne recomandă şi ne reprezintă cărţile pe care le citim, mult mai mult decât culoarea ochilor sau freza.
Ce cărţi ai citit tu în această campanie şi te-au impresionat foarte mult?
Mă bucur că am descoperit-o pe Elif Shafak şi, mai ales, cartea „Cele 40 de legi ale iubirii“, în care spune povestea cum Rumi din filosof devine poet. E o carte pe care o recitesc anual. La fel recitesc an de an cartea „Cel mai mic sărut pomenit vreodată“ de Mathias Malzieu. Şi am avut ocazia şi să descopăr scriitori români. Aici mă gândesc la cărţi ca „Ai uitat să râzi“ de Bogdan Munteanu, „Vina“ de Camelia Cavadia, „27 de paşi“ de Tibi Uşeriu sau „Julieta avea un pistol“ de Tony Mott.
După cei patru ani, la ce concluzii ai ajuns: citesc prea puţin românii? care ar fi motivele pentru care nu pun (mai des) mâna pe o carte? ce ar putea fi schimbat şi cum?
Întotdeauna ceva e mult sau puţin doar prin comparaţie. Pentru mine lectura e un tip de hrană şi, având în vedere că mâncăm de 3 ori pe zi, cred că ar fi bine să petrecem cam tot atâta timp pe zi consumând şi hrană care să ne ajute să învăţăm lucruri noi, să ne bucurăm mai mult de viaţă şi să depăşim momentele dificile.
Mai cred că suntem mult mai influenţabili decât ne dăm voie să admitem. Tinerii o să citească mai mult dacă reuşim să-i facem să vadă lectura ca pe ceva cool.
În acestă direcţie în campanie avem proiectul „Clasa cititoare“, unde luăm câte o clasă dintr-un liceu, una care deja citeşte. Fiecare elev recomandă o carte şi noi îi facem un tricou pe care scrie „eşti-ceea-ce-citeşti“ şi cartea şi autorul pe care le recomandă elevul. O dată pe săptămână toţi elevii din „Clasa cititoare“ poartă tricourile cu recomandări de cărţi. Şi, în plus, punem toate aceste cărţi într-o căsuţă de cărţi în curtea şcolii pentru ca toată şcoala să aibă acces la cărţile clasei cititoare. Iar dacă unui băiat îi place de o fată din clasa cititoare poate să meargă să citească fix cartea pe care o recomandă domnişoara şi pe urmă să vorbească cu ea despre text.
Tot pentru tineri am făcut posibil, în colaborare cu Biblioteca Judeţeană Cluj, ca un elev care a câştigat un concurs de lectură să primească premiu ca timp de o săptămână să fie dus cu o limuzină de acasă la şcoală şi înapoi. Şi, în plus, pentru el se deschideau porţile şcolii şi intra cu limuzina până la scări astfel încât l-au văzut toţi colegii şi aşa a crescut interesul pentru concursul de citit.
Adolescenţi promovând lectura FOTO: Diana Ţibre
Dă-ne câteva motive pentru care e bine să citim.
De curând am scris un text cu 90+ motive să citeşti cărţi bune. Câteva dintre ele sunt:
Lectura e o formă de grădinărit
În care ne cultivăm pe noi.
Cărţile bune reuşesc în mod misterios
Să ne facă să nu ne luăm prea în serios.
Citind vezi viaţa cu alte cuvinte
Poţi să simţi cum e să fii părinte
Poţi să simţi cum e să ai bunici
Sau cum e să fii printre cei mai mici.
Cititul îţi dă voie să auzi alte gânduri
Şi să înţelegi şi ce e scris printre rânduri.
O carte e un cadou pe care îl deschizi iar şi iar
O carte e felul copacilor de a nu muri în zadar.
Cărţile sunt un tip de hrană care nu expiră
Şi mai sunt şi pline de idei care inspiră.
Şi cel mai neaşteptat şi surprinzător beneficiu pe care l-am avut a fost că, de când citesc zilnic, am avut mult mai mare succes la fete. Niciodată înainte de campanie nu am avut aşa trecere la sexul opus.
O altă iniţiativă de-a clujeanului Victor Miron: bibliotecă pe scara blocului FOTO: arhivă personală Victor Miron
Care a fost prima carte pe care ai citit-o? (nu în campanie). Mai spune-ne ce volum te-a marcat mult.
Când eram mic, sub 10 ani, citeam poveşti şi cărţi de aventură. Însă prima carte care m-a marcat foarte mult a fost „Jurnalul adolescentului miop“ a lui Mircea Eliade. Am citit-o în clasa a 9-a, mulţumită profesoarei mele de română din liceu, doamna Mariana Muthu. M-am identificat cu acest adolescent miop şi am fost foarte impresionat de setea lui de cunoaştere. Mi s-a părut fabulos că el, pentru a putea citi mai mult, se trezea în fiecare zi cu un minut mai repede decât în ziua precedentă.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
