Top 10 cărţi pe care nu trebuie să le ratezi într-o viaţă. Recomandările românului care a iniţiat cea mai inedită campanie pro-lectură din ţară
0
Între coperţile unei cărţi se ascunde un întreg univers ce abia aşteaptă să fie descoperit. Împreună cu Victor Miron, clujeanul care a inventat conceptul de book-selfie şi care de mai bine de un an coordonează o campanie de promovare a cititului, am făcut o selecţie de 10 cărţi care îşi vor lăsa amprenta asupra noastră. În bine.
„Din fericire, sunt mai mult de zece cărţi care mi-au plăcut foarte mult şi care, după ce le-am citit, am simţit că m-au înfrumuseţat şi m-au făcut să văd lumea cu alţi ochi şi cu alte cuvinte. Am ales aceste zece cărţi care mie mi-au făcut bine, sperând să placă şi altora”, spune Victor Miron.
Cele 10 cărţi sunt şi motivele pentru care Victor (foto mai jos) le recomandă le citiţi:
1. „Romanul adolescentului miop”, de Mircea Eliade
Cu această carte am devenit cititor în clasa a IX-a a noua, în primul meu semestru de liceu. Sigur că ştiam să citesc şi înainte, însă ţin minte că, după ce am citit-o, mi-am dorit să devin cititor când voi fi mare. Adică să stau toată ziua şi să citesc. Cartea merită citită de către orice licean care îşi doreşte un camarad alături cu care să-şi împărtăşească solilocviile (n.r. monologurile).
2. „Crimă şi pedeapsă”, de Feodor Dostoievski
Chiar dacă sunt o fire curioasă şi foarte curioasă cred că în viaţă nu merită să încerci orice experinţă doar de dragul ineditului. N-aş vrea, de exemplu, să ucid un om doar să văd cum e. Totuşi, am reuşit să trăiesc asta prin pielea personajului Raskolnikov din această carte şi a fost o experienţă marcantă. Literatura ne oferă această posibilitate, să cunoaştem un lucru fără să îl trăim în mod direct. Astfel de cărţi sunt o educaţie pentru inimă.
3. „Pescăruşul Jonathan Livingston”, de Richard Bach
Scrisă de un nepot al compozitorului Johann Sebastian Bach, această carte este un mare îndemn spre desăvârşire şi una din lista de cărţi pe care să le citeşti într-o viaţă. Este o parabolă despre excelenţă, voinţă şi importanţa comunităţii. După ce am lecturat acest text mi s-a schimbat ierahia de valori şi a readus excelenţa în top trei. Cartea se citeşte într-o oră şi merită recitită o dată pe an.
4. „Micul Prinţ”, de Antoine de Saint-Exupéry
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, nostalgia inocenţei atinge cote tot mai mari. Personaje ca Micul Prinţ, Prinţul Mîşkin (Idiotul) sau Don Quijote ne aduc în preajma bunătăţii, a idealismului şi a naivităţii molipsitoare. Tânărul prinţ şi al lui trandafir ne învaţă că limpede nu vedem limpede numai cu inima, că prietenii nu îi putem cumpăra de gata şi că toţi oamenii mari au fost cândva copii, chiar dacă nu toţi îşi mai aduc aminte.
„A te judeca pe tine însuţi este mult mai greu decât a-i judeca pe alţii. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că eşti într-adevăr un om înţelept”.
5. „Cele patruzeci de legi ale iubirii”, de Elif Shafak
În 2014, aproape de 8 martie, căutam o carte cadou pentru mama. Am dat întâmplător peste această carte şi i-am luat-o ei, deoarece am citit pe coperta patru că îl are personaj pe Rumi, poetul persan. Mama a citit cartea şi i-am cerut-o să o citesc şi eu pentru a putea discuta despre ea împreună. Mi-a plăcut atât de mult încât acum e cartea pe care o fac cadou cel mai des. Am şi creat această poezie pornind de la carte. Video-ul poeziei are peste 10 mii de vizualizări în mai puţin de două luni.
Străbătând nemărginirea ca un grăunte de lumină
Fiecare om e o lucrare în desfăşurare,
Care se aproprie de desăvârşire.
Toţi colindăm după o viaţă demnă de trăit
Şi o ştiinţă demnă de ştiut.
Comorile sunt ascunse printre ruine,
Iar o inimă frântă ascunde comori.
Iubirea nu poate fi lămurită.
Iubirea poate fi doar trăită.
Iubirea nu poate fi lămurită,
Şi totuşi iubirea lămureşte totul.
Iubirea nu poate fi lămurită,
Ceea ce nu poate fi pus în cuvinte
Poate fi priceput doar prin tăcere,
Şi totuşi merită să citeşti „Cele 40 de legi ale iubirii”.
6. „Cei care schimbă jocul”, de Andreea Roşca şi Mona Dîrţu
Merită să citim atât beletristică (ficţiune), cât şi cărţi de idei. Eu de obicei citesc două cărţi în acelaşi timp. Dimineaţa citesc dintr-o carte de idei şi seara proză. Una din cărţile de idei pe care eu o consider excelentă e „Cei care schimbă jocul”. În această carte aflăm povestea a şapte persoane şi grupuri de antreprenori români care au devenit lideri de piaţă în domeniul lor de activitate, chiar dacă au concurat cu multinaţionale. "Procesul învăţării se fundamentează de-a lungul întregii vieţi prin imitaţie, dar mai ales prin admiraţie" spune Vlad Mixich în prefaţa cărţii. După ce am citit cartea am înţeles că are foarte mare dreptate.
7. „The element”, de Ken Robinson
Autorul cărţii este celebru pentru un TED Talk, despre cum şcoala ucide creativitatea. Tot creativitatea este şi tema cărţii „The element”. Până nu de mult credeam că eu nu sunt o persoană creativă. Consideram că a fi creativ înseamnă să fii artist şi să ştii să desenezi sau să sculptezi. În realitate, şi acesta e şi mesajul cărţii, că fiecare dintre noi suntem creativi la ceva, trebuie doar să ne găsim acel ceva, pasiunea care ne face să ne bucurăm, să fim creativi şi să ne dăm voie să ne jucăm.
8. „Milarepa”, de Eric-Emmanuel Schmitt
Acest autor contemporan a făcut un lucru foarte interesant, a prezentat mai multe religii prin povestiri. Prin „Milarepa” ne apropie de hinduism, prin „Oscar şi tanti roz” de creştinism, prin „Domnul Ibrahim şi florile din Coranului” de sufism, şi aşa mai departe. Aceste povestiri sunt o invitaţie pentru aprofundarea istoriei religiilor şi mă face să mă gândesc la cărţile lui Mircea Eliade pe acest subiect. La „Milarepa” mi-a plăcut foarte mult acest pasaj - „Mila înlătură deosebirea dintre sine şi ceilalţi; mila te face mărinimos. Cel ce este mărinimos mă va găsi. Iar cel care mă va găsi, acela va fi Buddha”.
9. „Eseu despre orbire”, de José Saramago
Saramago, în tinereţe, a lucrat doi ani ca mecanic şi a ajuns să câştige premiul Nobel. Pentru asta deja îmi este simpatic, dar îl recomand pentru că scrie cu adevărat impresionant. „Eseu despre orbire” este despre un oraş lovit de o epidemie de orbire. Oamenii mai văd doar alb în faţa ochilor. Această carte te face să apreciezi faptul că vezi şi te îndeamnă să te uiţi cu adevărat la cei din jurul tău.
10. „Momo”, de Michael Ende
Momo este o fetiţă care vrea să recupereze timpul de la un hoţ. Acest personaj este considerat versiunea feminină a Micului Prinţ şi ne vrăjeşte prin bunătatea şi seninătatea ei. Într-o societate care venerează rapiditatea o astfel de carte ne aduce aminte de importanţa calităţii vieţii în opoziţie cu un stil de viaţă frenetic.
Mai puteţi citi:
Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, provocat de un român: „Dă Cărţile pe faţă!“
Se încarcă comentariile...
