Se împlinesc 31 de ani de la prima revoltă anticomunistă din România. Sacrificiile miilor de muncitori din Braşov care au ieşit în stradă pentru libertate

Între 10.000 şi 12.000 de braşoveni au ieşit în stradă FOTO Arhivă Asociaţia 15 Noiembrie 1987

Pe 15 noiembrie 2018 se împlinesc 31 de ani de la revolta muncitorilor din Braşov, eveniment care a fost trecut sub tăcere la momentul respectiv în România. Gestul muncitorilor braşoveni a venit la 10 ani după greva minerilor din Valea Jiului, care l-au chemat pe Ceauşescu pentru a-i spune în faţă nemulţumirile lor.

Numai că, spre deosebire de fronda minerilor, care au cerut doar condiţii de muncă mai bune în 1977 şi au vrut să-şi negocieze viitorul direct cu dictatorul, în cazul revoltei din Braşov se poate vorbi despre primul protest anticomunist.

Contextul politic

Încă de la finele anilor 70, economia Republicii Socialiste România se îndrepta spre colaps, iar nivelul de trai al cetăţeanului se deteriora vizibil de la un an la altul, în pofida insustrializării forţare. Deşi industria se afla pe marginea prăpastiei, Nicolae Ceauşescu nu a renunţat niciun moment la proiectele sale megalomane, ba chiar s-a ambiţionat să le arate „duşmanilor capitalişti” că „societatea multilateral dezvoltată socialistă” poate face faţă oricăror provocări. 

În 1982, Ceauşescu a decis ca România să ramburseze toate creditele externe, fără să ţină seama de realităţile din ţară şi de faptul că economia se afla în picaj.

Nicolae Ceauşescu. FOTO: TVR

Au rezultat ani de coşmar pentru românul de rând, nevoit să îndure lipsuri greu de imaginat. Treptat, raţia de alimente de care beneficia fiecare român pe baza unei cartele s-a diminuat, iar făina, uleiul, zahărul sau untul se distribuiau o dată pe lună şi în cantităţi insuficiente.

În acelaşi timp, sistemul de încălzire centralizată care deservea cartierele muncitoreşti funcţiona la limita de avarie, iar penele de curent deveniseră o obişnuinţă.

Cum au izbucnit mişcările de la Braşov

Sătui de foamete şi de frig, muncitorii braşoveni au decis să iasă în stradă, spre a-şi striga nemulţumirile. Pe 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele Steagul Roşu au fost primii care şi-au întrerupt lucrul şi au dat semnalul unui protest nemaiîntâlnit în anii dictaturii comuniste.

Potrivit Caietului CNSAS din 2009, numărul 2, factorul care a declanşat revolta a fost întârzierea plăţii salariilor şi aşa diminuate, fără a se oferi explicaţii credibile.  Oamenii s-au strâns în faţa sediului central al Partidului Comunist din Braşov şi în faţa Primăriei. Aici, muncitorii au dat foc steagurilor roşii şi au strigat sloganuri anticomuniste, cerând demisia lui Nicolae Ceauşescu. Luate prin surprindere, autorităţile comuniste au fost incapabile să reacţioneze într-o primă fază. Cordonul subţire de miliţieni nu a reuşit să oprească mulţimea, iar oamenii au pătruns în sediul PCR, unde au dat foc tablourilor care îl reprezentau pe Ceauşescu şi le-au cerut socoteală mai marilor partidului din fruntea judeţului. Între 10.000 şi 12.000 de oameni ar fi luat parte la aceste proteste.

 FOTO Arhivă Asociaţia 15 Noiembrie 1987

Potrivit Oanei Ionel (Caietul CNSAS din 2009, numărul 2), punctul culminant l-a constituit desprinderea şi aruncarea în stradă a portretului uriaş al lui Nicolae Ceauşescu, afişat pe faţada clădirii. Gestul muncitorilor a însemnat îndepărtarea simbolică a dictatorului de la conducerea ţării, cum afirma Werner Sommerauer: „L-am detronat pe... în Braşov? L-am detronat... În Braşov e detronat. A zburat de pe două clădiri... Ce aplauda lumea!”. Manifestanţii din afara clădirii au dat foc materialelor aruncate în stradă. S-au descoperit şi depozitele de alimente pentru nomenclatura de partid, iar datorită lipsurilor cotidiene, acest lucru nu a făcut decât să sporească furia mulţimii dezlănţuite. Astfel, au zburat pe ferestre sau au fost împărţite oamenilor din afara clădirii roţi de caşcaval, salam, portocale, sticle de Pepsi-Cola etc., aşa cum relatează un martor ocular sau participanţii înşişi. 

Partidul trece la represalii

Spre seară, raportul de forţe s-a modificat dramatic. Miliţenii, susţinuţi de trupele de securitate, au reuşit să preia controlul şi au stins din faşă revolta, împiedicând-o să se răspândească în oraşele din apropiere şi de acolo în toată ţara. 

„Datorită focurilor aprinse în stradă, pompierii au încercat să intervină cu maşini speciale, dar au fost opriţi de protestatari. După aproximativ două ore de la sosirea manifestanţilor în centrul oraşului, miliţia, forţe ale armatei şi Securităţii şi-au făcut apariţia cu maşini blindate şi armament de luptă, fiind operate arestări. „Simion Airinei” susţine că intervenţia s-a petrecut atât de târziu pentru că ordinul de intervenţie directă

s-a dat şefului Securităţii judeţene abia după raportarea distrugerilor produse la cele două sedii ale Partidului Comunist. La dispersarea mulţimii au participat „formaţia de intervenţie specială a Securităţii” cu ABI-uri, alături de „detaşamente speciale ale trupelor de securitate”, înarmate cu bastoane şi scuturi, şi „echipe de miliţieni înarmaţi”. Pentru intimidare, s-au folosit gaze lacrimogene”, aminteşte Oana Ionel.

Revolta anticomunistă de la Braşov, din 15 noiembrie 1987, a fost evenimentul politic major care a anunţat prăbuşirea iminentă a comunismului în România. Alcătuirea istoricului revoltei din 15 noiembrie 1987 de la Braşov s-a realizat în baza relatărilor, mărturiilor, declaraţiilor şi înscrisurile actorilor principali ai protestului, făcute în numele adevărului şi a responsabilităţii istorice faţă de generaţiile viitoare  prof. univ. dr. Vasile Burtea (arestat în ’87) 

În zilele care au urmat, s-a trecut la represalii. Sute de oameni au fost interogaţi de miliţieni şi de securişti, iar zeci de muncitori au fost arestaţi. Potrivit unor surse, numărul celor din urmă ar fi fost chiar sensibil mai mare. Potrivit historia.ro, 400 de muncitori ar fi fost arestaţi în următoarea perioadă. Alţi protestari au fost daţi afară de la locurile de muncă şi obligaţi să se mute cu familiile lor din Braşov, uneori chiar la sute de kilometri distanţă de casele lor. 

Propaganda partidului comunist îşi face datoria şi de data aceasta: se induce ideea că „oamenii muncii” au hotărât sancţiunile pentru cei care se revoltaseră. În realitate, Miliţia şi Securitatea operaseră sute de arestări, urmate de anchete în care se folosise presiunea fizică şi psihică, iar la sfârşitul lunii noiembrie „se alesese” deja lotul celor care urmau să fie judecaţi şi condamnaţi.

Conform mărturiilor lui „Simion Airinei”, pe 16 noiembrie 1987 au sosit la Braşov „echipe de sprijin” formate din ofiţeri de securitate şi miliţie din Bucureşti, sub coordonarea generalilor Emil Macri (şeful Direcţiei a II-a din cadrul D.S.S.) şi Constantin Nuţă (şeful Inspectoratului General al Miliţiei), care au preluat conducerea anchetelor. De la bun început, pe lângă manifestanţii arestaţi pe parcursul mai multor

zile consecutive, ancheta i-a cuprins şi pe unii angajaţi ai Securităţii şi Miliţiei judeţene, în atribuţiile cărora intra anihilarea oricărei încercări de sudare a unui nucleu protestatar, notează Oana Ionel.

Cum s-a văzut de afară revolta muncitorilor braşoveni

Nu trebuie să reprezinte un motiv de surpriză faptul că niciun ziar din România nu a amintit, în perioada respectivă, despre evenimentele din Braşov. Bineînţeles că nici singurul canal de televiziune public şi nici posturile de radio nu au difuzat vreo ştire în legătură cu revolta muncitorilor braşoveni. 

În schimb, evenimentul a fost reflectat în presa de peste hotare. Posturile de radio Europa Liberă, Vocea Americii şi BBC au alocat spaţii largi evenimentului, iar numeroase ziare din Franţa, Germania, Italia sau Marea Britanie au publicat ştiri după ce protestul a fost înăbuşit. 

Prima informaţie că la Braşov a avut loc o revoltă în 15 noiembrie ’87, finalizată cu arderea tabloului lui Ceauşescu, a fost  adusă la cunoştinţa lumii libere în ziua de marti  17 noiembrie 1987, la ora 19.00, de către Postul de Radio Europa Liberă, unde era redactor Emil Hurezeanu.

Jurnaliştii italieni de la Il Giornale, Corriere della Serra, Avanti sau La Republica, cei francezi de la Le Point, Le Figaro, L’ Express, L’ Evénment de Jeudi şi Le Matin sau presa din Germania, adică Frankfurter Allgemeine Zeitung,  Bild, Bild am Sonntag şi Süddeutsche Zeitung le-au oferit cititorilor lor informaţii despre revolta din Braşov.

Un an mai târziu, românii din străinătate au organizat pe 15 noiembrie, la Paris, Viena şi Londra, demonstraţii împotriva PCR, marcând revolta de la Braşov. În acelaşi timp, ziua de 15 noiembrie a fost declarată Zi Naţională.