„Q.E.D“,  un film despre oamenii din comunism, Securitate şi teamă. Ce îşi amintesc din Epoca de Aur cei care au făcut filmul

Filmul „Q.E.D“, prima peliculă românească turnată în alb-negru după „Moromeţii“ (1987), a fost proiectată special în cadrul Festivalului Internaţional de Comedie de la Cluj, Comedy Cluj. După proiecţie, regizorul filmului Andrei Gruzsniczki, producătoarea Velvet Moraru şi actorul Dorian Boguţă au discutat cu publicul.

Filmul „Q.E.D“, distins cu Premiul Special al Juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Roma, a fost proiectat, sâmbătă seara, la Cluj-Napoca, la cinema „Florin Piersic“. Pelicula spune povestea unui matematician talentat caredoreşte să publice în străinătate, în 1984, fără acordul PCR. În „Q.E.D.“ joacă actorii: Ofelia Popii, Sorin Leoveanu, Florin Piersic Jr, Virgil Ogăşanu, Tora Vasilescu, Dorian Boguţă, Marc Titieni, Paul Ipate, Lucian Ifrim, Medeea Marinescu, Alina Berzunţeanu şi Mihai Călin.

După vizionarea filmului, producătoarea peliculei, Velvet Moraru, a spus, sâmbătă seara, în faţa publicului, că e mai uşor să faci un film cu daci şi romani decât unul din anii 70-80 deoarece „lumea vrea obiecte din ce în ce mai noi şi aruncă tot“.

„Toate obiectele din film au fost aduse. A fost foarte greu să găsim calculatoarele, tocătorul de hârtie de la Securitate“, a spus aceasta.
Publicul a întrebat de ce s-a filmat în alb-negru. „Acea epocă avea multe nuanţe de gri şi nu putea fi exprimată în culoare. Cred aşa a fost acea vreme pentru noi, gri“, a răspuns Velvet Moraru.

Şi partea de documentare legată de Securitate - cum arătau birourile, ce metode folosea Securitatea ca să strângă informaţii - le-a luat ceva timp. Producătoarea a spus că au găsit, în cele din urmă un general de Securitate, pensionat, care i-a ajutat. La conferinţa de presă de duminică, 12 octombrie, regizorul Andrei Gruzsniczki şi producătoarea Velvet Moraru au spus că acel general a fost la premiera din Bucureşti şi le-a mărturisit că i-a plăcut filmul.

Actorul Dorian Boguţă, care, în film, joacă rolul lui Lucian, un informator al Securităţii, spune că i-a fost greu să se obişnuiască cu termenii din matematică.

Filmul a fost filmat la Bucureşti şi în satul Bulbucata (pe drumul ce duce spre Alexandria), iar bugetul acestuia a fost unul de circa zeci de mii de euro, beneficiind de sprijinul celor de la Cinema City.

Amintiri din Epoca de Aur

Întrebaţi de jurnalişti ce amintiri au despre perioada comunistă, producătoarea Velvet Moraru a spus că „epoca aceea“ înseamnă tinereţea ei subliniind că tinereţea e frumoasă în orice condiţii. Ea adaugă că tot timpul credea şi spera că lucrurile să se îndrepte spre bine:

„Am primit libertatea după 89 cu atâta natureleţe încât parcă m-aş fi născut într-o epocă liberă. Acum mă uimeşte şi mă contrariază când văd tineri care lucrează în diverse locuri şi se poartă cum ne purtam noi pe vremuri: sunt blazaţi, nu vor să meargă mai departe. Mă surprinde şi iar mă surprinde pentru că mi se pare că ceea ce avem acum, cu toate neajunsurile, faptul că putem lua hotărâri, faptul că putem merge la vot, că ne putem spune părerea, că putem ieşi din ţară cu buletinul sunt lucruri incredibile şi de multe ori uităm ce avem“.

„Cei nostalgici după Epoca de Aur uită că era frig, caloriferele erau reci, era gri pe străzi, iar oamenii erau trişti“, o completează regizorul  Andrei Gruzsniczki.
Acesta a povestit că era în armată şi la sfârşit de săptămână veneau părinţii la el şi îi aducea câte un pachet. Îşi aduce aminte că o bună parte din discuţiile cu părinţii săi, în perioada armatei, erau despre faptul că se găsea, din ce în ce mai greu, mâncare.

Actorul Dorian Boguţă a povestit că, prin ’88, în timp ce-şi făcea facultatea în Tbilisi, capitala Georgiei - el fiind născut în Rusia - a auzit vorbindu-se româneşte pe o stradă din Georgia. Erau turişti români. A intrat în vorbă cu ei şi i-a întrebat , printre altele, „ce mai face Ceuşescu“, moment în care acei turişti s-au schimbat la faţă. După ce le-a arătat oraşul, au mers la o cafea la hotel şi le-a pus aceeaşi întrebare care a căzut la fel de greu. Oamenii s-au uitat la prize dacă nu îi ascultă cineva. Le era teamă.
Deşi actorul le-a spus că se află la 3.000 de kilometri distanţă de România şi de orice formă de a fi spionaţi, ei erau, totuşi, temători. „Nu ştiu. Vreau să mă asigur, asta au zis acei turişti. Asta m-a pus atunci pe gânduri ce era în capul oamenilor. (…) Eu m-am născut în Rusia. Pentru mine comunismul e aşa: nu găseam blugi şi adidaşi. Şi-mi doream foarte mult, dar nu găseam. Toată lumea era îmbrăcată la fel. Nu-mi dădeam seama de valoare libertăţii pentru că nu ştiam ce e aia. În Rusia nu era ca-n România“, spune Dorian Boguţă.

Despre film

„O poveste despre paranoia şi trădare – parte thriller, parte comedie de moravuri”, îl descria „The New York Times”, după proiecţia de la festivalul New Directors/ New Films, în această primăvară. Potrivit publicaţiei de specialitate „Variety”, „Q.E.D.” este excelent filmat în alb-negru şi reuşeşte „o remarcabilă recreare a epocii”. Iar criticii „The Hollywood Reporter” apreciază că este „un film inteligent structurat şi bine jucat”.
Filmul şi marchează o premieră în cinematografia românească de după 1989: este primul realizat pe peliculă alb-negru de la „Moromeţii” (1987) încoace. Vivi Drăgan Vasile, director de imagine cu peste 40 de filme în portofoliu, semnează imaginea ambelor producţii. Un alt punct forte al filmului este scenografia semnată de Cristian Niculescu şi premiată la Festival of Central and Eastern Film din Wiesbaden – goEAST. Montajul îi aparţine Danei Bunescu, iar costumele – Svetlanei Mihăilescu.

„Q.E.D.” a obţinut Premiul Special al Juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Roma şi a fost proiectat în circa 20 de festivaluri, la New York, Göteborg, Vilnius sau Karlovy Vary, în programul „Variety Critics Choice”. A fost singurul film românesc din competiţia internanţională TIFF 2014 şi a câştigat, totodată, Marele Premiu Golden Taiga la International Debut Film Festival, desfăşurat în oraşul Khanty-Mansiisk din Siberia.
Absolvent al Academiei de Teatru şi Film din Bucureşti, promoţia 1994, Andrei Gruzsniczki se află la al doilea lungmetraj de cinema, după „Cealaltă Irina” (2009), debut proiectat şi premiat în numeroase festivaluri

Mai puteţi citi:
 

Dorian Boguţă: „Am avut probleme cu paşaportul românesc, în vremea comunistă"