Poveşti pe ziduri de biserică. Cum au ajuns un leu, un cocoş şi o scroafă pe zidurile unor lăcaşe de cult din Ardeal
0
Biserici din Transilvania poartă pe zidurile lor sculpturi cu animale pe care omul secolului al XXI-lea nu se aşteaptă să le întâlnească acolo. În Cluj, pe strada Calea Moţilor se află Biserica cu cocoş. Lângă podul Calvaria se află Biserica Calvaria, pe zidurile căreia este un leu. Într-un sat bistriţean, din zona de câmpie, este un lăcaş ortodox numit Biserica scroafei, de care prea puţini ştiu şi care e o moştenire săsească.
Zidurile unor biserici din Ardeal au, la vedere, sculpturi cu animale. Prezenţa unora este simbolică - Biserica Reformată de pe strada Calea Moţilor, cunoscută de clujeni drept Biserica cu cocoş - , sau au scopul de a spune povestea lăcaşului de cult - cum e cazul Bisericii scroafei din satul bistriţean Dipşa.
Cocoşul din vârful bisericii
Biserica cu cocoş. Clădirea este o pată de culoare printre imobilele gri, pe drumul ce duce spre centrul oraşului. Lăcaşul are ziduri de nuanţă cărămizie şi acoperiş verde (foto mai jos, credit foto: visitcluj.ro). Povestea ei începe la începutul anilor 1900, când comunitatea reformată îi solicită pe inginerul şef Antal Pohl şi a arhitectului Károly Kós să verifice proiectul meşterului zidar clujean János Spáda. Kós îi respinge proiectul şi face el planul noii biserici. Conducerea bisericii reformate a fost de acord cu propunerea acestuai din urmă, în februarie 1913.
Potrivit enciclopediavirtuală.ro, fiecare etapă a execuţiei lăcaşului a avut micile sale conflicte, dar Kós nu a acceptat multe modificări la proiectul său. A fost de acord, însă, ca ţiglele roşii pentru turnuri - considerate cam scumpe în acea vreme - să fie înlocuite nu cu învelitoare eternit, cum dorea conducerea comunităţii reformate, ci cu ţigle smălţuite de culoare verde. Pentru restul acoperişului s-a folosit eternit de culoare gri. Biserica a fost inaugurată în 1914.
Potrivit istoricului clujean Lukács József, cocoşul este un simbol creştin (Biblia, Sf. Petru şi cântatul cocoşului) şi peste tot, în Europa, sunt case care au pe acoperiş un cocoş. ”Nu putem spune că cocoşul nu e un simbol protestant. Protestanţii, de regulă, nu pun cruci pe bisericilor, ci pun globuri, sfere care simbolizează totalitatea lumii, perfecţiunea. Biserica cu cocoş a fost ridicată într-un stil Secession, iar cocoşul e înscris într-un glob, într-un cerc”, explică Lukács József.
În ”Dicţionarul de simboluri” al lui Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, citat într-un material publicat de scribd.com, cocoşul e considerat un simbol solar, „acela care vesteşte răsăritul soarelui (...) Poziţia cocoşului în vârful lăcaşurilor de cult poate evoca supremaţia spiritului în viaţa omenească, originea divină a iluminării izbăvitoare, veghea sufletului doritor să perceapă în tenebrele nopţii pe sfârşite primele licăriri ale spiritului care se trezeşte”.
În Grecia antică, despre cocoş se credea că salută soarele prin cântatul de dimineaţă şi era sacru pentru zeul Apollo. În multe tradiţii populare, cântatul cocoşului e interpretată ca victorie a luminii asupra întunericului, implicit a binelui asupra răului. Celţii şi scandinavii credeau că acesta e o pasăre de pe lumea cealaltă. În Orientul Îndepărtat, cocoşul pasăre simbolizează bătălia şi curajul. La creştini a căpătat un simbolism religios - el a cântat de trei ori după ce Petru s-a lepădat de Hristos – şi a devenit, ulterior, simbolul pocăinţei unui sfânt, dar şi un simbol al învierii.
Cocoşul e şi un motiv popular ca morişca de vânt, în special pe turnurile bisericilor, potrivit cartim.ro.
Leul din Calvaria
Una dintre cele mai vechi clădiri ale Clujului, Biserica Calvaria, are pe peretele sud-estic un leu de piatră (foto mai jos, credit foto: Florina Pop). Istoricii spun că există dovezi că acest lăcaş, mănăstire odinioară, exista în jurul anului 1.100 şi că data sa de naştere ar fi undeva în a doua jumătate a secolului al XI-lea.
Calvaria de azi a fost o mănăstire benedictină despre care se zice că ar fi fost întemeiată de primul rege al Ungariei.
”Probabil, leul e un fragment dintr-un monument roman refolosit. Se ştie că Biserica Calvaria a fost reconstruită şi că aşa cum o vedem noi azi nu e forma pe care a avut-o ea iniţial. E probabil ca bucata de piatră cu leu să fi fost refolosită de mai multe ori. Nu e cert că prezenţa leului ar sugera un simbol regal”, afirmă istoricul clujean. Potrivit acestuia, şi pe sarcofagul fratelui lui Iancu de Hunedoara, care nu a fost rege, este reprezentat un leu la picioare.
O scroafă pe o biserică fortificată
„Prin proporţii, varietatea şi calitatea pieselor de pietrărie, biserica din Dipşa (foto mai jos, credit foto: Florina Pop) este unul dintre cele mai reprezentative monumente gotice târzii din ţară”, spunea unul dintre cercetătorii Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, Corneliu Gaiu, în decembrie 2010.
Locul unde se întâlnesc să se roage creştinii ortodocşi din satul Dipşa, judeţul Bistriţa-Năsăud, este un monument istoric cunoscut sub denumirea „Biserica scroafei". Legenda spune că a fost ridicată în urmă cu 500 de ani de saşii care locuiau acolo după ce o scroafă, scurmând, a găsit o căldare cu bani. Locul unde a găsit găleata cu galbeni era atunci râtul satului, iar acum, locul unde e biserica. Sătenii au ţinut ca zidurile să spună, în timp, povestea scrofei şi au făcut o sculptură din piatră pe care au pus-o pe unul dintre zidurile lăcaşului. Biserica din Dipşa este una dintre bisericile fortificate ale Transilvaniei. Una puţin ştiută şi vizitată.
Mai puteţi citi:
Băile Someşeni, staţiune pentru englezi
FOTO Parcul clujean premiat la Olimpiada deschisă de Hitler
FOTO Povestea Lacului fără fund
Cum se îmbăiau clujenii în „Lumea Nouă“
Cum a devenit „Varza à la Cluj” mâncarea regilor: reţete delicioase din Ardealul de acum 400 de ani
Se încarcă comentariile...
