FOTO VIDEO Povestea profesorului de matematică genial care trăieşte din gunoaie: „Îmi zic unii să mă las, dar nu este motivaţie“

FOTO VIDEO Povestea profesorului de matematică genial care trăieşte din gunoaie: „Îmi zic unii să mă las, dar nu este motivaţie“

Horaţiu Domuţă strânge cartoanele din oraş de douăzeci de ani. FOTO / Ovidiu Cornea

Un fost profesor de matematică, ale cărui venituri din meditaţii îi permiteau o viaţă confortabilă, trăieşte astăzi ca un „homeless“, din reciclarea de cartoane, PET-uri şi deşeuri metalice. Bărbatul este mulţumit în microuniversul lui şi consideră că veniturile îi permit un trai decent.

Horaţiu Domuţa nu este un “homeless”, în adevărul sens al cuvântului. Deşi a moştenit un apartament într-o veche casă din zona centrală a Clujului, poate fi văzut toată ziua pe străzile din prejma căminelor studenţeşti, în timp ce strânge, îndoaie sau transportă deşeuri pe care le distribuie la un centru de reciclare.

Cu o înfăţişare mai degrabă soioasă şi plete uşor grizonate, îşi trage cu înverşunare căruţul ruginit sau plasa-mamut de rafie, în care depozitează deşeurile. Când deschide gura, sintagma "aparenţele înşală" pare să îşi confirme valoarea de adevăr. 
 
Dacă întoarcem acele ceasornicului cu 30 de ani în timp, cei mai mulţi i-ar fi întrevăzut lui Horaţiu Domuţa (48 de ani) un altfel de traseu. Absolvent al Liceului „George Bariţiu“ din oraş, Horaţiu a intrat la Universitatea Tehnică luând la una din probe 10 curat, iar la următoarea a coborât doar până la 9,80. 
 
“În primul an de facultate, câştigam bani frumoşi din meditaţii, câteva mii de lei lunar, în condiţiile în care o Dacie costa 80.000 de lei. Profesorii universitari dădeau atunci ora cam cu 125 de lei, dar eu dădeam mai ieftin, cu 25-30 de lei. Aveam însă mulţi elevi, cred că am avut şi 12-13 (într-o lună, n. red.)”, a povestit bărbatul.
 
„Adevărul“ a discutat şi cu un fost elev din particular al lui Domuţa: “Îl cunoşteam, mi-a fost profesor, am făcut câteva luni cu el meditaţii, în timpul liceului. Nu cred că am cunoscut pe cineva să ştie mai multă matematică. Formule, teoreme, toate le ştia din minte”, povesteşte Florin, fost vecin cu Horaţiu, în anii ’90, în cartierul Mănăştur.
 
Horaţiu Domuţa a absolvit Politehnica în 1991. A predat pentru o scurtă perioadă însă alege să nu discute despre asta. Explică, folosind cuvinte juridice, că nu are „mandat” să vorbească despre acea perioadă, o persoană care a jucat un rol important în viaţa lui sugerându-i asta. Poate şi pentru a nu aduce eventuale deservicii de imagine breslei. „Cel mai mult a contat nu ce a fost la şcoală, ci cât am dat meditaţii”, se justifică el.
 
Un fost coleg de facultate al lui Horaţiu, Mircea L., pare şi el să nu ştie mai nimic despre scurta activitate la catedră a fostului coleg, dar de calitatea lui de meditator avea cunoştinţă încă de atunci. „Avea o cameră în căminul XIV, lucra şi ca portar şi ştiu că dădea meditaţii. Horaţiu a fost întotdeauna un non-conformist, un neadaptat, îşi cerea întotdeauna drepturile şi avea un spirit justiţiar, intrând uneori în conflict cu alţii”, povesteşte bărbatul.
 

Muncă pe stradă, de 20 de ani

 
„În octombrie 2016 fac 20 de ani de când mă ocup de gunoaie”, povesteşte, cu un zâmbet uşor amar, bărbatul. Aventura lui „de carton” a început în 1996, la sugestia unui cunoscut, care i-a transmis: „dacă vrei să ai un alt job, ocupă-te de gunoaie”.
 
„Cel mai greu a fost începutul, ca în orice domeniu. Când termini o facultate, când mergi la un job nimeni nu îţi dă mult la salariu, pentru că nu poţi arăta ce ştii. Cunosc un student care a terminat Agronomia şi lucrează la un mall, pe 1.200 - 1.300 de lei...”, relatează el.
 
 
Nu îi este ruşine de ceea ce face şi spune că greu nu a fost să suporte modul în care îl privesc ceilalţi – „Când mergeam la gunoaie şi căutam telefoane, cu romii, mă vedeau unii cunoscuţi şi ziceau: «Aici îţi place mai mult?». Greu era că la început nu aveam căruţ, luam cartoane, le făceam baloţi, le luam în spate şi le căram. Cu toate astea, în ‘96 făceam vreo 50.000 de lei pe zi, când un salariu era cam 200.000”, relatează el.
 

Muncă „fără număr”

 
Astăzi programul lui de lucru începe la 7.00 dimineaţa şi continuă până după lăsarea serii.
“M-am readaptat vremurilor, cum mulţi nu au făcut. Se numeşte «fără număr»; cu cât lucrezi mai mult, garanţia unei vieţi mai bune este mai mare”.
 

1.000 de euro pe lună

 
Horaţiu Domuţa susţine că lunar venitul lui atinge 1.000 de euro, din deşeurile depuse la un centru de reciclare, dar şi din mici donaţii de la persoane care îl respectă şi sunt impresionaţi de povestea lui.
 
S-ar mai întoarce în alt domeniu? “Îmi mai zic unii, profesori, să mă las de asta şi să fac altceva, dar nu este nicio motivaţie. Unde nu este motivaţie la salariu, nu poţi face mare lucru”, punctează bărbatul.
 
În ziua în care are loc discuţia a dus peste 200 de kilograme de deşeuri la reciclat, pentru care a primit peste 100 de lei. Uneori “recolta” este şi mai bogată, cum s-a întâmplat cu o donaţie de cărţi vechi, însemnând, potrivit lui, aproape şase tone de tomuri transportate în patru zile. 

 

Întrebări fără răspuns

 
Ce anume a constituit declicul în schimbarea de traseu a lui Horaţiu rămâne greu de stabilit. Unii vehiculează ideea că tocmai aprofundarea continuă a cunoştinţelor sale l-ar fi făcut să îşi piardă echilibrul, în timp ce alţii vorbesc de o posibilă dezamăgire pe plan personal, fiind căsătorit şi ulterior divorţat. În calculul său, profesorul de matematică de ieri preferă să nu răspundă acestor întrebări.
Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea
citeste totul despre: