Originile păgâne ale pelerinajului la Sfânta Parascheva. Care este legătura cu Sfânta Vineri din basmele populare
0Multe din sărbătorile creştine de astăzi s-au suprapus peste zile în care erau celebraţi zei păgâni. O spun etnologii care vorbesc despre legătura dintre Zeiţa Mumă, Sfânta Vineri şi Sfânta Cuvioasă Parascheva, dar şi preoţii, explicând fenomenul inculturaţiei.
14 octombrie. Vineri. Zeci de mii de oameni din toată ţara şi-au lăsat casele şi au plecat la Iaşi să se închine moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva. Pentru aceştia, vorbele preotului sunt literă de lege, iar moaştele sfinţilor, urme de necontestat ale sacrului lăsate de Dumnezeu pe pământ.
Alţii nu se mulţumesc cu atât şi caută explicaţii şi pun întrebări. Etnologul Ion Ghinoiu, un nume în domeniu, scrie în cartea „Mitologie română. Zeii pastorali“ că peste ziua în care era sărbătorită zeiţa Venera – divinitate a romanilor ce exprima frumuseţea şi iubirea - biserica de rit oriental a suprapus un personaj feminin creştin, pe Sfânta Parascheva.
Pasajul din volumul său sună în felul următor:
„Pelerinajul contemporan la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi cu hramul cuvioasei Parascheva, care adună astăzi zeci şi sute de mii de credincioşi, este o replică creştină la cultul preistoric închinat Zeiţei Mumă de origine neolitică, invocată în special de femei pentru fertilitate, tămăduire a bolilor, căsătorie a fetelor, naştere uşoară a copiilor“. Atribute asemănătoare cu cele de care se bucură şi Sfânta Parascheva de la Iaşi.
„Creştinismul a avut un rol civilizator, iar când a fost îmbrăţişat de un popor, el a împlinit tot ceea ce era bun în tradiţia acelui popor“, apreciază preotul Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului.
De aceeaşi părere este şi etnologul clujean Maria Şomlea, totodată interpretă de muzică populară. Aceasta spune că unele sărbători creştine s-au suprapus peste tradiţii şi obiceiuri păgâne. „Şi colindatul vine din vechime“, spune ea. Iar faptul că sărbătorile creştine le- au înlocuit pe cele păgâne e un „lucru lăudabil – adaugă aceasta – deoarece astfel creştinismul a reuşit să dea continuitate obiceiurilor“.
„S-au îmbrăcat cu haină creştină sărbătorile păgâne“
Despre acest fenomen – care poartă numele de inculturaţie - ne-a vorbit şi preotul Dorel Gălan din Cluj. „Astfel s-au îmbrăcat cu haină creştină sărbătorile păgâne“, zice el. Sărbătorile păgâne au căpătat un sens creştin. Şi dă exemplul Floriilor care s-au suprapus peste sărbătorile romane numite Floralia.
Preotul Ioan Chirilă, preşedintele Senatului UBB, detaliază şi spune că „răspândirea creştinismului după perioada în care a trăit şi activat Mântuitorul s-a făcut în medii care aveau un fond religios deja, în medii idolatre“:
„Fenomenul de inculturaţie nu este altceva decât un proces prin care anumite elemente de aspect formal, nu de conţinut teologic sau religios, sunt preluate într-un fond cultural şi transpuse într-o altă structură de mărturisire a credinţei, de trăire a credinţei. (…) Sfinţii Părinţi au avut capacitatea de a acomoda mărturisirea de credinţă la mediile culturale în care ei şi-au desfăşurat activitatea. Fenomenul de inculturaţie nu înseamnă în chip automat un proces de substituţie, ci unul prin care o comunitate, un grup de oameni asumă o nouă formulă a credinţei şi exprimă această nouă credinţă în structurile formale, de multe ori, ale credinţelor vechi“.
Parascheva, Sfânta Vineri din credinţele populare şi din basme
În popor s-au păstrat o serie de credinţe care leagă povestea Sfintei Parascheva de cea a Sfintei Vineri. O explicaţie pe larg a câtorva dintre aceste credinţe o regăsim într-un articol numit „Legenda Sfintei Vineri – între sacru şi diabolic“, bine documentat de Raluca Levonian, lingvist şi cercetător român care-şi desfăşoară activitatea la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Calabria, Italia.
„Alte credinţe explică importanţa zilei chiar prin martiriul sfintei: Prin unele părţi se crede că Sfânta Parascheva a fost chinuită de păgâni într-o vineri şi de aceea, în orice zi ar cădea această sărbătoare, poporul o numeşte Vinerea Mare [...] Sfânta Paraschiva se numeşte Vinerea Mare (n. r. cercetătoarea citează ideea dintr-un carte a etnologului Tudor Pamfile)“, scrie Raluca Levonian în studiul său, disponibil şi online.
Aceasta reia o idee exprimată de Adrian Fochi în „Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densuşianu“, potrivit căruia Sfânta Vineri e asociată cu zeiţa Venera/Venus:
„Tot în răspunsurile publicate de A. Fochi regăsim asocierea personajului cu zeiţa Venus, cea care a dat numele zilei corespunzătoare a săptămânii - «Veneris dies»; această asociere motivează concepţia că Sfânta Vineri dă frumuseţe femeilor şi face ca fetele bătrâne să se mărite. Şi Haşdeu discută posibilitatea existenţei unei relaţii între sfânta din legendă şi divinitatea antică, aducând ca argument frumuseţea personajului. Această relaţie ar putea explica şi faptul că se crede că Sfânta Vineri «are în stăpânire toate lighioanele pământului şi îngrijeşte de hrana lor», atribut al zeiţei Venus“.
În basmele româneşti, Sfânta Vineri are dublă conotaţie. În prima joacă rolul unui personaj pozitiv şi îl ajută pe erou să-şi ducă al bun final misiunea. Este descrisă ca o „femeie bună“ care „vindecă de boli şi pericole“ şi care se roagă pentru oameni şi îi ajută pe cei cuminţi şi gospodari.
În a doua formă ea joacă un rol negativ – e o babă rea, „aşa de hâdă şi de pocită, de-ţi venea să fugi în toată lumea, să n-o vezi“ - aşa o descrie Tudor Pamfile, citat de Raluca Levonian în cercetarea sa.
Justiţiara
„Sfânta Vineri apare independent în basmele de tip «Fata babei şi fata moşului», în care o răsplăteşte pe fata harnică şi cuminte şi o pedepseşte pe cea leneşă. În basmele de acest tip, sfânta are, de fiecare dată, unul sau mai multe animale care trebuie îngrijite. George Călinescu observă ca principală trăsătură a acestui personaj faptul că este o bătrână răzbunătoare şi consideră că dispunem de suficiente date pentru a putea vorbi de un «complex al Sfintei Vineri», care cumulează câteva note maniacale: «evlavia, curăţenia excesivă şi pasiunea pentru lighioi». (...). Dar dualitatea caracterului ei este recunoscută şi în superstiţiile populare, ea putând «să aducă bine sau rău oamenilor», notează cercetătoarea.
Aceasta a găsit o referire la o Sfântă Vineri malefică într-o povestioară a unui preot din Vâlsăneştii Argeşului, unde Arhanghelul Mihail se întâlneşte cu Avestiţa – în popor e descrisă ca un demon ce răneşte gravidele şi fură copii. Când îngerul o pune să-şi rostească toate cele 19 nume, unul dintre cele enumerate este Sfânta Vineri.
O posibilă concluzie
„Cred că spiritualitatea poporului ştie să discearnă şi să decanteze toate aceste straturi culturale şi spirituale unde se regăsesc atâtea similitudini între personaje“, consideră preotul Bogdan Ivanov. El crede că toate aceste interpretări ale Sfintei Vineri nu anulează caracterul creştin al sărbătorii.
Universitarul Ioan Chirilă spune că termenul grecesc „paraskevi“ tradus în română înseamnă „vineri“. Acelaşi cuvânt grecesc desemnează un nume de femeie, Paraschiva,
Sfânta de la Iaşi a trăit în secolul al XI-lea când – spun mărturiile rămase – era de o frumuseţe neasemuită.
„Nu trebuie să renunţăm la frumuseţea exterioară, dar în momentul în care aceasta devine un idol pentru noi, atunci să ne amintim că ne-a arătat Cuvioasa Parascheva că vom fi frumoşi în exterior atunci când frumuseţea lăuntrică, duhovnicească, va izvorâ din noi înşine şi vom fi nişte oameni ai echilibrului, ai bunei înţelegeri, ai cumpărătării şi ai bunătăţii, a slujirii celorlalţi“, transmite universitarul Ioan Chirilă.
Mai puteţi citi:
Tradiţiile şi superstiţiile lunii lui Brumărel. Ce se spune în popor dacă plouă în octombrie
Se încarcă comentariile...
