O profesoară din Cluj-Napoca predă limba română străinilor: „Pronunţă «â» de parcă ar avea în faţă o farfurie cu viermi“
0Pentru Diana Burlacu, meseria de profesor e o provocare pentru că încearcă mereu să găsească formulele potrivite prin care să-i ajute pe studenţii de toate naţiile, veniţi la Cluj, să vorbească româneşte.
Diana Burlacu (36 de ani) este asistent universitar la Facultatea de Litere din cadrul Departamentului de Limbă, cultură şi civilizaţie românească al Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca şi, de şapte ani, îi învaţă pe studenţii străini să vorbească limba română. Printre cei cărora le predă se numără tineri din toate colţurile lumii, de la Arabia Saudită la Australia, Bolivia, Ghana, Thailanda sau Vietnam.
Diana mărturiseşte că îi place la nebunie profesia ei, oricât de dificil ar fi uneori să îi facă pe străini să înţeleagă regulile gramaticale ale limbii române sau pronunţia unor silabe care pot suna ciudat.
„Îmi place faptul că am ocazia să întâlnesc atâtea naţionalităţi, mentalităţi, personalităţi diferite, din întreaga lume, şi, totuşi, cu atâtea aspecte comune, profund umane! Îmi place că, predându-le lor limba mea maternă, mă detaşez de ea şi ajung să îi descopăr noi sensuri, nuanţe, de care un vorbitor nativ nu e întotdeauna conştient. Îmi place că intru în contact cu atâtea limbi străine, că pot face comparaţii sau asocieri între ele şi română. E ca o adevărată întoarcere la Turnul Babel!“, mărturiseşte Diana.
Bursieră în Danemarca
Şi-a dorit să se facă dăscăliţă pentru că adoră limbile străine şi pentru că îi place să predea. La rândul ei, a absolvit tot Literele, la secţia de Engleză-Română, şi spune că ştie prin ce trec studenţii ei. A fost în locul lor, atât ca studentă cu o bursă în Danemarca (în anul 2000), cât şi ca profesoară participantă la o şcoală de vară la Tübingen, Germania (în 2009).
„Am răbdare. Îmi place să explic şi să văd cum studenţii înţeleg. Îmi mai place să văd cum «copiii mei», chiar dacă unii pot să-mi fie şi bunici, ajung să se descurce în română“, spune ea.
Dacă pentru unii, să fii profesor înseamnă monotonie sau doar un salariu mic, pentru Diana e o continuă experienţă plină de nou şi de imprevizibil: „Nu am cum să mă plictisesc. Sunt mereu pusă în faţa unor provocări venite din cine ştie ce colţ al lumii“. Înainte de a începe să predea româna studenţilor străini, Diana i-a învăţat engleză, timp de cinci ani, pe elevii de la liceul din Brad (judeţul Hunedoara), localitatea ei de baştină.
Studenţii săi sunt cei care vor să facă studii universitare sau postuniversitare în România (şi care fac „un an pregătitor“), cei care au venit pentru un semestru sau pentru un an universitar la UBB în cadrul unor programe interuniversitare de tipul Erasmus, dar şi cei care vin să înveţe peste vară la Cluj. „Aceştia din urmă sunt majoritatea îndrăgostiţi de România, de limba română, de tradiţiile româneşti sau chiar îndrăgostiţi la propriu de români sau de românce!“, adaugă Diana Burlacu.
Româna prin mimică, desen, teatru
Cea mai mare provocare a Dianei a fost momentul în care a trebuit să îl înveţe româna pe un chinez care nu ştia nicio altă limbă decât cea maternă. „E adevărat că la curs folosim doar limba română, nu alte limbi intermediare, dar, după curs, cu începătorii mai vorbim şi în engleză sau în franceză. Cu el, însă, mi-am exersat la maximum cunoştinţele mele minime de desen, mimică, teatru, pentru a-l ajuta să-şi asimileze limba română“, povesteşte asistentul universitar.
Unii dintre învăţăceii ei „prind“ repede româna, alţii foarte greu, dar majoritatea se plâng cât de grea este limba.
„Oricum, româna nu e deloc uşoară, dar pare şi mai dificilă pentru cei care au alte sisteme de scriere, care nu cunosc alte limbi decât cea maternă sau pentru cei care nu au înclinaţie pentru studiul limbilor străine“, este de părere Diana.
Problema verbului „a fi“
Pentru unii dintre studenţii Dianei Burlacu, primele lecţii de română sunt mai grele decât escaladarea unui munte, iar asta şi din cauza diacriticelor, dar şi din cauza verbului „a fi“, greu de conjugat. Majoritatea studenţilor începători, spune Diana, întâmpină probleme în pronunţia diacriticelor „ă, â/î, ş, ţ“, a grupurilor „che“, „chi“, „ghe“, „ghi“, dar şi a „e“-ului iniţial din conjugarea verbului „a fi“: „eşti, este, eram, eraţi“.
„O, da, mulţi se plâng cât de grea este limba română, cât de dificilă este gramatica, dar, pe măsură ce cunosc mai bine limba, ei înşişi cer mai multe elemente de gramatică şi de vocabular, chiar expresii sau proverbe, peste nivelul lor lingvistic“, explică asistentul universitar.
Există mai multe manuale de limba română însă puţine respectă titlul „pentru începători“ sau, conform Cadrului European Comun de Referinţă pentru Limbi, „nivel A1/A2“, completează Diana. De ce nu sunt potrivite? Pentru că, explică asistentul universitar, au, de la primele lecţii, texte prea greoaie, exerciţii neadecvate, explicaţii gramaticale prea extinse, după modelul compendiilor gramaticale destinate românilor, nu străinilor. De aceea, un prim pas a fost făcut în acest sens de colegele ei de departament, Elena Platon, Ioana Sonea şi Dina Vîlcu, autoarele „Manualului de română ca limbă străină. A1-A2“.
Cum te face Româna să râzi
La fiecare curs sunt şi momente haioase, create de neputinţa pronunţării unor cuvinte.
„Sunt amuzanţi când pronunţă «â», «î» sau chiar «ă», de parcă ar avea în faţă o farfurie plină cu viermi vii, când spun că au optzeci de ani, în loc de optsprezece, când confundă «marţi» cu «martie» sau «mănuşă» cu «mătuşă»“, povesteşte zâmbind Diana.
Alteori îi aude chicotind când vreun cuvânt românesc le aminteşte de vreun altul în limba lor maternă, pe care nici nu insistă să i-l explice, deducând, după veselia prea exagerată, că nu ar fi cazul de explicat în clasă.
Ce înseamnă „burtucali“
„Vorbitorii de limba chineză, de exemplu, nu disting vreo diferenţă între «l» şi «r», cei de limba franceză tind să elimine «h»-ul iniţial («ai!» în loc de «hai!»), iar vorbitorii de limba arabă au dificultăţi la dubletele «p/b», «u/o», «i/e». Acestea fiind spuse, ce credeţi că însemna «burtucali» în mini-eseul unui student arab, după două luni de limba română? Nimic altceva decât «portocale»“, povesteşte, amuzată, profesoara.
Cu unii foşti studenţi, Diana Burlacu păstrează legătura. Mulţi dintre ei îi scriu, vin la facultate, se reîntorc la cursurile de vară sau se stabilesc în Cluj, pentru studii. „Mă aştept oricând să aud din nou, pe stradă, câte o întrebare de genul: «Profesoaaara, ce mai faci?»“, încheie Diana.
Mai puteţi citi:
Cercetătoarea Mihaela Gligor (37 de ani) a înfiinţat anul trecut, la Cluj-Napoca, primul centru de studii indiene din ţară, împlinind un vis mai vechi de-al lui Mircea Eliade. Plecată pe urmele poveştii de dragoste dintre celebrul scriitor şi Maitreyi Devi, Mihaela a vizitat India şi a tradus în premieră în limba română şi corespondenţa dintre Maitreyi şi biograful american al lui Eliade.
Se încarcă comentariile...
