Mesajele electorale în România lui 2016: crispare şi disperare cruntă. „Candidaţii mizează pe maşinăria de partid“
0Privită din prisma afişelor şi bannerelor, campania electorală din acest an e descrisă drept una plicticoasă, cu creativitate limitată. Specialiştii în PR şi publicitate consideră că mesajele din unele afişe sunt de multe ori confuze, iar postura crispată a candidaţilor aduce mai degrabă a fotografie de familie din secolul al XIX-lea.
Cum sunt afişele din campania electorală din acest an? Prin ce diferă faţă de celelalte alegeri? Sunt mai bine făcute sau nu? Sunt întrebări prin care am încercat să portretizăm această campanie electorală faţă de celelalte. În încercarea de a găsi răspunsuri am ales aleatoriu afişe şi bannere electorale din toată ţara pe care le-am găsit pe Google şi Facebook, din marile şi micile oraşe, dar şi din comune.
Imaginile le-am trimis la două agenţii de PR şi publicitate – Vitrina Advertising din Cluj, cea mai mare agenţie de acest gen din Transilvania şi una dintre cele mai importante din ţară, şi PRincepsPR, o agenţie din Bucureşti alcătuită din jurnalişti -, la analistul politic George Jiglău de la Universitatea Babeş-Bolyai şi psihologul Daniel David, prorector UBB, ca să aflăm care este, de fapt, rolul afişului, unde se greşeşte, şi să ne traducă mesajul non-verbal al candidaţilor.
Cei chestionaţi vorbesc de o campanie anostă, bătrânicioasă şi cu o creativitate limitată. Citesc în ochii şi postura
candidaţilor o disperare teribilă de a-l convinge pe alegător. Mesajele sunt uneori confuze şi lasă loc de interpretări - deşi ar trebuie să fie simple şi clare - , cuprind stereotipuri şi fraze mobilizatoare, dar goale de conţinut. Se foloseşte des semnul exclamării şi când nu e cazul, fapt ce generează agresivitate. Unele slogane vorbesc de cinste şi de mâini curate, de schimbarea pe care o aşteptăm cu toţii.
Ce dictează cum arată un afiş electoral? Banii? Inteligenţa altora?
Când lumea se uită la un afiş electoral, la un banner sau la un material electoral, spune analistul politic George Jiglău, e bine să ştie că rolul acestuia este să informeze simplu şi la obiect cine este candidatul, de la ce partid este şi ce slogan are. Şi cam atât. Cu informaţiile astea rămâi când treci pe lângă un afiş electoral. „Nu cred că există alegător sau prea mulţi alegători care să stabilească cu cine să voteze doar în baza unui afiş electoral“, crede Jiglău.
În opinia sa, afişul electoral trebuie să fie cât mai sobru, să nu lase loc de interpretări pentru că de acolo toată campania poate să avea de suferit. „Culorile de pe afişe trebuie să fie asociate cu culorile partidului. Culorile sunt sobre pentru că aşa sunt culorile partidului. Nu o să vedem afişe electorale cu culori stridente“, explică analistul politic din Cluj.
În oraşele mari şi la partidele cu experienţă şi bani se apelează la sprijinul firmelor de PR. Astfel eventualele derapaje sunt mai uşor de controlat. „Exemplele ieşite din comun apar în comunităţi mai mici sau unde nu există resurse să se lucreze cu specialişti în imagine“, consideră George Jiglău. Potrivit acestuia, mulţi se străduiesc să iasă în evidenţă în afişe pentru că, probabil, aceasta e singura lor şansă de dobândire a notorietăţii. Iar rezultatul, de cele mai multe ori, nu e cel scontat.
Un astfel de exemplu e cel de la Braşov al candidatului Cornel George Comşa cu sloganul „Aţi ghicit, e tati“.
„Toată ţara ştie afişul, dar nu cred că au reţinut numele candidatului, cât sloganul şi faptul că e tipul ăla care şi-a pus copilul pe bannerul electoral“, crede Jiglău (foto în dreapta, sursa Facebook/George Jiglău).
Un alt exemplu e cel al lui Adrian Gurzău de la Cluj. Afişul său e uşor de reţinut pentru că politicianul apare cu capul în jos (sloganul e „Nu-s picat din cer, ci văd Clujul altfel”).
„E o formă de a se remarca în câmpul de candidaţi. E un candidat cu şanse puţine ce vine dintr-un partid mic şi a făcut ceva ca să iasă în evidenţă. Lumea îl ţine minte după afiş, nu după nume. Notorietatea lui ca om politic nu e foarte mare. Cu afişul cred că va rămâne. Cum noi, la Cluj, îl ştim mai bine, cred că afişul nu îl caracterizează deloc ca persoană. Între afiş şi persoană e o contradicţie“, adaugă analistul politic.
Înţeleg politicienii importanţa felului în care comunică? E suficient să ne uităm la statura lor din fotografia de pe afiş sau la privire se observă că multe sunt regizate. „Imaginile de pe afişe îmi amintesc de pozele pe care le făceam în copilărie, când mergeai la fotograf, te punea pe un scaun şi te uitai undeva în viitor, nu te uitai la cameră“, spune Jiglău.
Acesta a sesizat un aspect la candidatul PSD pentru Primăria Iaşi, Mihai Chirica, pe care l-a mai văzut la emisiuni tv, nu doar într-un filmeuleţ în care îşi lipeşte primul afiş, la mijlocul nopţii, când dă şi declaraţii. Legat de modul în care dă acele declaraţii, Jiglău afirmă că Mihai Chirica este nenatural, forţat şi vorbeşte altfel decât vorbea înainte. Analistul a observat şi o serie de gesturi care sugerează că s-a pregătit sau că a fost pregătit pentru campanie.
Noutatea acestei campanii vine, în opinia sa, dinspre partea de publicitate online, din ce în ce mai dezvoltată, publicitate care are o miză mai mare pentru cei cu notorietate mică.
Analistul spune că acei candidaţi care sunt primari în funcţie au deja notorietate şi nu ar avea de ce să meargă mult mai departe de câteva afişe simple, şi acelea nu multe. Dovadă, spune Jiglău, e că afişele cu Emil Boc nu sunt prea multe în Cluj.
„Grafica este simplistă“
În ochii celor de la PRincepsPR din Bucureşti, afişele sunt aşa cum au fost „mereu de când există alegeri libere în România: anoste, bătrânicioase, uneori comice, dar în mod involuntar“. Statura candidaţilor este una rigidă şi, asemeni analistului politic, îi face şi pe cei de la agenţia bucureşteană să se gândească la o fotografie de familie din secolul al XIX-lea, în care politicienii încearcă să pară mai dezinvolţi, dar nu le iese.
„Grafica este simplistă, dar nu în sensul bun al cuvântului, pe principiul «keep it simple» (n. r. păstrează lucrurile cât de simplu se poate), ci mai degrabă una făcută în Paint, între două cafele băute în sediul de campanie. Mesajul, deşi este unul politic şi ar trebui să fie fără echivoc, este de multe ori confuz“, declară Roxana Grosu (foto în dreapta, credit foto: Facebook/Roxana Grosu), managing partener PRincepsPR.
Ca să-şi întărească afirmaţia, ea exemplifică:
„Domnul Stelian Dolha ne spune că «Împreună întinerim Bistriţa». Probabil se referă la aspectul general al oraşului, dar o fire mai răutăcioasă ar putea interpreta că vrea să mute pensionarii bistriţeni în oraşul vecin, ca să întinerească Bistriţa. De asemenea, domnul Ionuţ Pucheanu ne întreabă «Ce vrei să schimbăm în Galaţi?». Păi, dacă el candidează, el ar trebui să ştie deja ce ar trebui schimbat. E ca şi cum te-ar întreba dentistul ce măsea să-ţi scoată. Pe de altă parte, alte mesaje nu transmit nimic. Domnul David Ilie cere votul concitadinilor săi cu sloganul «Cluj înseamnă acasă». Desigur, pentru clujenii din Cluj, cu buletin de Cluj, care votează primarul din Cluj, Clujul înseamnă acasă“.
„Alegerile nu se câştigă cu afişele electorale“
O primă concluzie a lui Romulus Deac, directorul de Creaţie de la Vitrina Advertising din Cluj (foto mai jos, în dreapta, credit: Vitrina), şi a Ralucăi Crişan (foto mai jos, în stânga, foto: Vitrina), PR Manager-ul aceleiaşi agenţii, este: „O campanie plicticoasă, cu creativitate limitată. Vor rămâne cu siguranţă în memoria colectivă, deşi avem rezerve că vor avea şi succes la urne, mesaje «mind-blowing» precum «Mioveni, numele tău e Argentina!» (n. r. afiş din anul acesta) sau seducătorul «Încearcă şi cu o femeie!»” (n. r. afiş de la alte alegeri locale, afişul era la PRM Bacău, în 2008)“.
Afişele din 2016 folosesc culorile partidului, au fundaluri albe sau într-o nuanţă pastel. „Excepţie de la regulă face vizualul lui Nicolae Robu, primarul din Timişoara: un vizual foarte încărcat, cu suprapunere de text peste imagini, cu un grad redus de lizibilitate şi memorabilitate“, spune Romulus Deac.
Mesajele transmise cuprind atât stereotipuri gen - „Continuăm împreună”, „... pentru Primărie”, „Fapte, nu vorbe!”, „... înseamnă acasă!”, „Votaţi progresul comunei...” - , cât şi fraze mobilizatoare, dar goale de conţinut ca „Împreună votăm, împreună schimbăm” sau „Acum se poate!”. Unii candidaţi fac apel la valori morale precum cinstea: Laura Chiriac la Bucureşti – „Se poate cu mâinile curate” şi Fancsali Erno la Cluj-Napoca – „Cu mâinile curate!”. Pe unele afişe, semnul exclamării pare a fi la el acasă. E folosit cam des, zic cei de la Vitrina, de multe ori când nu este cazul, creând agresivitate. Chipurile unor candidaţi dau senzaţia de butaforie, de fals prin staturile rigide.
E clar, adaugă cei de la Vitrina, că „alegerile nu se câştigă cu afişele electorale” şi că având în vedere că primarul se votează într-un singur tur ”candidaţii mizează pe notorietatea pre-existentă şi pe maşinăriile de partid, care şi-au dovedit eficienţa de-a lungul timpului”.
Psiholog: „Fiecare încearcă să-şi maximizeze mesajul în funcţie de mai mulţi factori“
Psihologul Daniel David spune că din afişe se citeşte disperarea - în sens bun, în acest context, subliniază el - de a convinge ca să fie aleşi.
„Fiecare încearcă să-şi maximizeze mesajul în funcţie de mai mulţi factori, uneori combinaţi. Primul: unde se afla faţă de linia de start – spre exemplu, cei aflaţi în spate în sondaje, mai necunoscuţi şi/sau care nu sunt la putere vorbesc despre «schimbare», «deşteptare». Un factor este grupul de susţinere pe care îl au – spre exemplu, independenţii mizează pe copii, propriile calităţi gen experienţa, independenţa şi/sau se poziţionează antisistem – cum e sloganul să redăm oraşul oamenilor. Un alt factor este locul unde candidează. Spre exemplu, în Cluj se mizează fie pe clasicismul/tradiţionalismul oraşului, folosindu-se cuvântul «casă», fie pe independenţa oraşului. Dacă au în spate un partid, mesajul personal şi al partidului se combină - cum e cazul PSD «aproape de oameni», PNL «bunăstare/fapte/anticorupţie», UDMR «comunitate», UNPR «schimbare»“, consideră Daniel David.
Copiii şi politica
Nici la aceste alegeri nu s-a renunţat nici la ideea folosirii copiilor în campania electorală. Cel mai viralizat exemplu în acest caz este candidatul independent de la Braşov, unde mesajul electoral lipseşte cu desăvârşire. Îl confirmă şi Roxana Grosu:
„Calitatea de tată nu te face neapărat un administrator public mai bun, la fel cum nici calitatea de posesor de pisici nu te face un administrator de bloc mai bun. Un mesaj de genul «Votaţi-mă pentru că sunt tată» are, din punctul meu de vedere, acelaşi impact electoral ca unul care spune «Votaţi-mă pentru nu mi-am înşelat nevasta»“.
Mai puteţi citi:
Candidaţii care se visează primari le promit marea cu sarea alegătorilor. Unele proiecte sunt greu de realizat din cauza lipsei banilor, altele doar amuzante sau pur şi simplu aberante, fie că vorbim de oraşe reşedinţă de judeţ, fie de comune.
Care sunt raţionamentele alegătorului român în momentul în care merge la urne, de ce votează mandate la rând aceiaşi primari, indiferent de performanţe – sunt tipare pe care încearcă să le desluşească specialiştii consultaţi de „Adevărul“
Se încarcă comentariile...
