INTERVIU Simona Baciu, fondatoarea Transylvania College: „Entuziasmul profesorilor e în scădere în toată lumea“
0
Simona Baciu, fondatoarea şcolii private Transylvania College din Cluj, a scris o carte de mindfulness pentru profesori, un concept relativ nou în România care se traduce prin stare de bine. Ineditul volum, scris în engleză şi lansat la Hong Kong în mai 2018, va mai fi tradus în română, chineză şi spaniolă.
Preocupată încotro se îndreaptă educaţia, Simona Baciu a scris o carte despre mindfulness, un concept relativ nou în România care se traduce prin stare de bine. A descoperit că marile universităţi ale lumii iau cât se poate de serios acest concept şi ţin cont de el când vine vorba de influenţa acestuia în bolile secolului.
Simona a fondat în urmă cu aproape 25 de ani o şcoală privată la Cluj, a numit-o Transylvania College, iar acolo învaţă azi tineri de pe mai multe continente. „Sunt tot mai preocupată de a păstra motivaţia şi entuziasmul profesorilor, de cum putem să le arătăm cât sunt ei de importanţi şi cât de mult contează munca lor în a forma generaţiile următoare“, spune autoarea cărţii.
De prin 2011, împreună cu co-autoarea volumului, prietena ei Susan Shapiro, au discutat cu profesori despre ce aduce succesul în şcoala lor şi care este diferenţa pe care dascălii o pot face în clasă, nu numai legat de materia pe care o predau.
Despre cartea pe care a scris-o a fost invitată să vorbească la conferinţe şi workshop-uri educaţionale din mai multe ţări, de la un TEDTalk în Hong Kong până la Summitul Leader in Me din Salt Lake (SUA). „The Teacher Within“ („Profesorul din tine“) a făcut-o pe ambasadoarea Finlandei în România să rămână în sală până la sfârşitul prezentării Simonei Baciu de la un workshop din Sibiu, să cumpere cartea, să o răsfoiască şi să-i spună: „Demult nu m-am mai gândit la mine!“.
Volumul, scris în engleză, a fost lansat în mai, la Hong Kong. Urmează lansarea oficială din România, de la Cărtureşti, din Cluj, din 12 octombrie, când Transylvania College aniversează 25 de ani. Se lucrează la traduceri ale cărţii şi în chineză şi spaniolă.
Cartea scrisă de Susan Shapiro şi Simona Baciu FOTO: Transylvania College
Simona Baciu povesteşte, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, că în educaţia de mâine va conta la fel de mult inspiraţia şi modul în care dascălii îşi vor ajuta elevii ca şi cunoştinţele academice, dar şi ce nu se face în sistemul românesc de învăţământ.
„Weekend Adevărul“: Cum a apărut ideea acestei cărţi?
Simona Baciu: Întotdeauna am fost preocupată de încotro merge educaţia, de a vedea în educaţia de astăzi viitorul de mâine. Şi uitându-ne la sistemele care funcţionează şi la cele care nu funcţionează, la sistemele care aduc schimbare şi la cele care au rămas tradiţionale există un lucru care le leagă ca un fir roşu: este profesorul. Influenţa profesorului este enormă în educaţia fiecărui copil. Ne-am uitat după aceea ce face un profesor bun, cum ajută elevii să crească cu încredere în ei şi să-şi atingă visele şi ne-am dat seama că nu contează dacă şcoala respectivă are resurse foarte mari sau resurse limitate.
Am văzut profesori minunaţi în Munţii Anzi, în Sierra Nevada, unde şcoala nu reprezenta decât patru piloni şi un acoperiş, la fel în India, în Africa, dar şi în şcoli foarte bogate. Ce s-a întâmplat şi se întâmplă în ultimii ani a fost un lucru care m-a condus la o îngrijorare şi la ideea despre ce putem face noi pentru a depăşi această îngriorare: tot mai mulţi tineri nu aleg cariera didactică. Entuziasmul şi motivaţia profesorilor în toată lumea sunt în scădere.
Cum aţi aflat de mindfulness?
Am fost la o conferinţă la Bruxelles - ce înseamnă întâmplarea! - unde aveam o lucrare legată de robotică. Şi am stat un pic mai mult în pauză. Fiind un centru mare de conferinţe, mi-am dat seama că am depăşit timpul şi atunci m-am grăbit să merg înspre sala în care era următoarea conferinţă. Din greşeală, am nimerit într-o altă sală. Acum dacă am intrat trebuia să stau.
Şi a fost cea mai mare uimire pozitivă din viaţa mea în care universităţi mari ca şi Oxford şi Cambridge discutau despre importanţa stării de bine, influenţa ei în bolile secolului şi cum starea de bine influenţează mortalitatea, şi cât de puţin facem noi pentru asta. (…)
Aşa am aflat că în Europa, cele două boli majore care produc mortalitate sunt infarctul şi accidentele vasculare, care sunt legate de acest concept de stare de bine.
Ce ar trebui să ştie despre acest concept părinţii şi profesorii?
Mindfulness-ul este o cale dovedită ştiinţific că mintea noastră are nevoie să fie observată, să fim atenţi cum funcţionează şi să o ajutăm să funcţioneze optim. Nu este absolut deloc o ştiinţă ocultă. E un termen pe care multă lume nu-l înţelege.
Mintea noastră este programată să gândească mai mult negativ decât pozitiv şi atunci ceea ce nu ştim judecăm sau ne temem.
(...) Mindfulness-ul este primul care a adus, poate, în atenţia sistemelor de educaţie din întreaga lume că prin concentrarea pe respiraţie, prin tehnici simple de meditaţie sau de concentrare poţi să îţi calmezi mintea şi poţi să-ţi recâştigi concentrarea pentru a merge mai departe. Dacă ne uităm în cultura noastră, atuni când ne rugăm e ca o meditaţie, practic, ne liniştim mintea.
Oamenii funcţionează ca un computer permanent în priză. E clar că mintea este suprasolicitată, obosim mai uşor, suntem mai sensibili. (…) Ideea de a scrie o carte pentru profesori în care să învăţăm împreună tehnici de a ne uita în noi, de a deveni conştienţi şi atenţi înspre noi, de a lua acţiuni conştiente şi de a duce la o schimbare pozitivă a pornit chiar din ideea de a descoperi cine suntem noi şi cum putem noi să aducem bucuria în clasă. (…) Cartea noastră, „The Teacher Within“ este de fapt o călătorie de 100 de zile pentru a descoperi profesorul din tine. Ce am creat noi în această carte? O metodă, cum poţi să faci acest lucru. Dacă ne gândim la „Profesorul din tine“ e clar că primul nostru gând ne duce la profesori ca şi dascăli, dar dacă ne gândim că primul profesor al unui copil este părintele atunci este vorba de a ne descoperi pe noi, ca şi oameni.
Exemplele pe care le avem în carte sunt legate de experienţele pe care le-au avut profesorii, dar asta nu înseamnă că ne limităm doar la asta. Ceea ce noi am gândit este o călătorie cu mai multe etape: prima constă în îndreptarea atenţiei către tine, awarness-ul, când tu începi să ştii că tu ştii, ştii ce ai, ştii ce vrei. A doua etapă este a recunoaşte, adânc în tine lucrurile care te ajută şi care îţi plac, şi lucruri care te deranjează. După ce ai aflat acestea poţi trece la celelalte două etape: să iei acţiuni conştiente şi angajate pentru schimbare şi să te transformi pentru a-ţi fi ţie mai bine. (…) Ne putem gândi că şi Einstein a fost elev, şi Picasso a fost elev, nimeni nu a ştiut că în ei zace geniul, dar cineva a avut încredere în ei şi le-a dat această încredere pe care ei au dus-o mai departe. Şi puterea asta o dă un profesor care el are forţa asta.
Credeţi că profesorii sunt conştienţi de puterea pe care o au?
Nu cred.
De ce?
Cred că noi luăm lucrurile de-a gata, nu ne gândim că umblăm, nu suntem conştienţi că mâncăm, nu suntem conştienţi de emoţiile pe care le avem de multe ori decât atunci când ne copleşesc, nu suntem conştienţi de emoţiile elevilor noştri decât când ele explodează. (...) Noi trăim într-o zonă gri, în care cădem foarte uşor în nemulţumire şi concentrarea noastră este pe ce nu avem: nu am timp, nu am bani... Concentrarea noastră ar trebui să fie pe ce avem. Atunci când te uiţi la ce ai şi la punctele tale tari atunci capeţi putere. De când am scris cartea şi până astăzi am avut întâlniri cu mai mulţi profesori.
Simona Baciu a dat autografe la lansarea cărţii în Hong Kong FOTO: Transylvania College
Cartea a fost lansată în Hong Kong, în mai. Acolo am fost invitată la un TEDTalk despre „The Teacher Within“ şi am vorbit profesorilor universitari de diferite specialităţi de la Universitatea din Hong Kong, studenţilor de acolo şi profesorilor de la diferite instituţii de învăţământ. M-a bucurat să găsesc entuziasmul de a afla mai multe şi de a înţelege cât de importanţi sunt ei în rolul pe care îl au zi de zi, că ei sunt cei care pot să facă singuri schimbarea. Am fost şi la Sibiu, la o altă conferinţă unde au fost o sută de profesori. Am dezbătut împreună despre cum va arăta pe viitor meseria profesorilor şi ne-am dat seama că va conta tot mai mult omul, inspiraţia pe care acesta o are şi modul de a ghida elevii la fel de mult ca şi cunoştinţele academice. Şi bucuria este că rezonăm cu toţii, indiferent că suntem în România sau în lumea largă. A fi profesor este o meserie vocaţională şi nu este uşor să fii dascăl. Tu dai în permanenţă din energia ta şi trebuie să găseşti un mod să te reîncarci. Şi de fapt asta este „The Teacher Within“: cum putem să ne reconectăm la noi pentru a putea fi conectaţi cu elevii noştri.
Şi cum se poate face asta?
Un lucru la care noi nu ne gândim şi cu cât ne gândim la acest lucru ne dăm seama că e un lucru legat de viaţă: aşa cum noi venim din familiile noastre, venim de acasă, familiile au diferite forme, diferite provocări, şi elevii noştri vin de acasă, vin în şcoală pentru un număr limitat de ore şi se întorc acasă. Când mergi în Anglia şi faci pasul înspre metrou îţi spune aşa: „mind the gap“/„fii atent la spaţiu“. Cred că şi noi ar trebui să fim atenţi la acest „mind the gap“ pentru că el este compus din aşteptările părinţilor, aşteptările profesorilor, mediul în care venim, mediul în care creştem, mediul în care mergem înapoi, generaţiile. Noi gândim cu mintea noastră de 30-40-50 de ani, copilul vine cu mintea lui. Este iarăşi o distanţă. Şi când ne gândim la distanţele astea, să le facem cât mai mici, atunci trebuie să conştientizăm nevoia de a fi prezent pentru copii noştri mai mult, de a-i observa mai mult şi de a-i învăţa un lucru pe care noi nu-l facem în educaţia românească: de a ne opri şi a reflecta.
Spre exemplu, ar fi bine să învăţăm ce se întâmplă cu noi miercurea, ştiut fiind că miercurea e ziua cu energia cea mai joasă.
Pentru că e mijlocul săptămânii?
Da şi pentru că noi luni, marţi pornim la drum cu mai mltă energie, iar miercuri avem o cădere. Dacă ştim să folosim miercurea în mod constructiv, dacă o folosim ca o trambulină, ne recăpătăm energia pentru restul săptămânii şi chiar pentru weekend. Multe sisteme de educaţie, cele din Franţa în mod special, au ales ca miercurea să nu aibă şcoală sau să aibă ore mai uşoare. În Statele Unite, miercurea se termină mai repede şcoala, cu o jumătate de oră. În şcoală la noi (n.r. – Transylvania College) am făcut un lucru foarte haios: miercurea avem un club pentru profesori, jumătate de oră, în care facem aerobic pe trambulină! Noi, în fiecare oră, în fiecare clipă când suntem cu elevii noştri, îi învăţăm să gândească. Dacă noi îi învăţăm să gândească într-un anumit mod care creşte, flexibil, ei vor trăi într-o lume a posibilităţilor. Un cuvânt pe care eu îl iubesc foarte mult este cuvântul „încă“ pentru că deschide o uşă. Noi credem că fiecare avem în noi un profesor care ne învaţă să fim buni dascăli şi buni oameni şi când îl descoperi, de fapt, te descoperi pe tine.
Am vorbit cu mai mulţi profesori când am scris cartea care ziceau că România nu-i pregătită. Ei, eu vreau să vă spun că România-i pregătită că atunci când vrem să facem ceva, să mişcăm ţara asta mai departe, o putem face prin educaţie. Şi sănătate.
Simona Baciu a fost inviutată ca speaker la un eveniment TED în Hong Kong FOTO: Transylvania College
De ce nu se pune accent în învăţământul românesc pe starea de bine?
Pentru că este un lucru nou în lume, pentru că acest lucru a venit ca o nevoie în locurile în care oamenii muncesc foarte mult şi apare acea stare de plafonare. În companiile mari am auzit prima dată de programe de well-being, am văzut noile sedii creative în care tinerii lucrează, am văzut o flexibilitate uriaşă la noile joburi care există la ora actuală şi atunci m-am gândit: investiţia este foarte mare când ei ajung la 30-40 de ani ca aceste companii să îi ajute să se reinventeze, să descopere în ei calităţi pe care îi aveau acolo. Şi de ce n-am face noi acest lucru când ei sunt încă în grădiniţă, în şcoala primară sau generală?
Unde se găseşte cartea?
Cartea este deocamdată doar în limba engleză. Am scris-o cu colega şi prietena Susan Shapiro. Se găseşte la Cărtureşti. Acum lucrăm la traducere şi o lansăm în limba română. Cartea va fi tradusă în chineză, în spaniolă şi sperăm să ajungă la cât mai mulţi profesori care se vor regăsi în călătoria lor.
Cartea are o poveste foarte frumoasă, are un concept românesc. Cele patru litere - Atenţia înspre tine/awarness, Recunoştinţă, Acţiuni şi Transformare formează un cuvânt românesc: arat. Şi ne dorim ca acest cuvânt românesc să intre ca primul neologism românesc în engleză care va însemna că „eu pot, eu sunt profesorul de care elevul meu are nevoie şi sunt acolo prezent pentru el, oricând“.
Cuvântul „arat“ are o conotaţie extraordinară în limba română: este brazda care ne îndeamnă la un nou început şi brazda se ară din vremuri străvechi la noi şi continuă în tradiţia românească şi înainte de a începe să construieşti o casă. Cartea va fi cumpărată împreună cu un creion, iar creionul are la capăt, în loc de radieră, seminţe.
Ce fel de seminţe?
Surpriză! Fiecare om care vrea să-l descopere pe profesorul din el să planteze creionul şi să vadă ce lucru frumos iese.
Vă mai recomandăm:
Premiul pentru întreaga carieră al Şcolilor Internaţionale Britanice din întreaga lume a fost acordat, anul acesta, româncei Simona Baciu, fondatoarea şcolii Transylvania College din Cluj-Napoca, locul unde învaţă copii de pe cinci continente.
De mai bine de jumătate de an, englezoaica Gillian Greenwood este director general la Transylvania College din Cluj-Napoca, după ce a ţinut frâiele altor zece şcoli din Japonia, Qatar, Zambia, Cuba şi Indonezia.
FOTO Celălalt BAC. Şcoala unde se dă Bacalaureatul fără stres, ca-n Anglia
La o şcoală privată internaţională din Cluj, unde se învaţă ca în Anglia, BAC-ul se dă fără stres şi doar după ce profesorul consideră că eşti pregătit. Liceeni care vor termina la Transylvania College susţin BAC-ul pe linie românească, ca toţi ceilalţi absolvenţi, în iunie-iulie, cu echivalarea unor examene, iar, dacă doresc, pot da şi BAC-ul englezesc, după programa Cambridge, care e recunoscut în 150 de ţări din lume, inclusiv în România.
Se încarcă comentariile...
