FOTO Lecţii de viaţă de la copii. Ghibstock, „şcoala“ de voluntariat unde elevii devin adulţi
0Este al cincilea an de când la Cluj se organizează Festivalul Ghibstock de către elevi pentru elevi, un eveniment caritabil care îi face pe şcolari să gândească în afara sistemului şi să facă rost de bani, în scopuri nobile, în moduri care de care mai ingenioase.
Ghibstock e povestea unui festival din Cluj care a transformat „Nu“ în „Da“, care a schimbat voluntariatul în ceva „cool“, e povestea celor 20 de elevi din comuna Căianu care nu au renunţat la şcoală şi sunt acum la licee din Cluj-Napoca datorită voluntarilor Clubului Impact de la Liceul „Onisifor Ghibu“, organizatorii festivalului Ghibstock.
Totul a început în urmă cu 5 ani când o mână de elevi au vrut să readucă la viaţă grădina botanică a şcolii lor, Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu“ din Cluj. Însă le trebuiau vreo 8.000 de lei. O sumă colosală pentru nişte elevi. I-au zis profesoarei lor de biologie, Anda Culişir, care împreună cu alte dăscăliţe au scris un proiect şi l-au trimis spre finanţare unei fundaţii. Cum grădina lor nu era destul de „vizibilă“, proiectul lor a fost respins.
Acel „nu“ i-a ambiţionat pe elevi să găsească soluţii: de la vânzarea de obiecte handmade, la aducerea unui panou de alpinism unde o urcare era taxată, fiecare voluntar a adus câte o sticlă de suc şi câte o pâine, un tată a făcut rost de mici, o mamă a făcut prăjituri, alta a adus nişte jongleri. Şi aşa a apărut un festival care în 4 ore le-a adus nu numai sute de participanţi, o atmosferă de necrezut şi o distracţie pe cinste, ci şi 7.300 de lei pentru grădina lor.
Dar le-a mai adus ceva ce şi-au dat seama mai târziu: abilitatea de a se descurca singuri, de a intra în lumea adulţilor.
A fost odată o grădină în paragină...
Festivalul Ghibstock adună bani pe care îi donează apoi într-un scop nobil. Face asta de patru ani deja. Creierul Ghibstock – numele te duce cu gândul la Woodstock - sunt nimeni alţii decât nişte elevi de liceu. Elevi care sunt membrii unei fundaţii cu cluburi în toată ţara, cluburi numite Impact, elevi care fac festival pentru alţi elevi. Pe lângă faptul că-şi distrează colegii adună bani pentru diverse cauze şi ajută tineri ca ei să treacă peste hopuri pe care le credeau imposibile.
Cauză o aleg tot ei, elevii.
„Ce-mi place mie la Ghibstock e energia care se creează. Creşte ataşamentul copiilor faţă de şcoală, de procesul educaţional, de cultură, de implicare în problemele comunităţii. Îi atrage pe copii la şcoală care în loc să petreacă după-amiaza în altă parte, vin la şcoală, ajută la organizare. Împreună cu voluntarii Impact lucrăm serile şi nopţile dinaintea festivalului. E o energie turbată“, spune Anda Culişir (foto dreapta), profesoară de biologie la „Onisifor Ghibu“, însă una nonconformistă, „cool“, zic elevii.
Şi ce au ales elevii în primul an? Aveau în curtea şcolii un spaţiu lăsat în paragină care, odinioară, era grădina botanică a şcolii.
Nu mai erau fonduri, de la şcoală, de la primărie, nimic. Era pe acolo şi o fântână arteziană care arăta mai degrabă cu un deal de pământ decât cu o fântână.
„Copiii au zis: hai să schimbăm asta, să punem băncuţe, lumea să poată să se facă ore acolo, să fie drăguţ. Le-am spus: super, copii, dar cum? Eram foarte sceptică, era primul an în învăţământ. Aveam nevoie de plante, bănci, mult. Totul se ridica la vreo 80 de milioane de lei, deci nu puţin“, spune Anda Culişir.
Festival în tenişi FOTO: Nicu Ciocan, pagina de Facebook a Festivalului Ghibstock
Aflase de nişte fonduri pe care le dădea Fundaţia Mol. A aplicat, dar deşi ne-au spus că proiectul a fost foarte bine scris, nu au câştigat banii. Nu ştia cum să le spună copiilor care tot întrebau când vin lopeţile şi plantele. Le-a spus la doi dintre ei şi au început să plângă.
După Paşte, în 2010, şi-a făcut curaj şi le-a zis. A urmat o tăcere de vreun minut, iar reacţia copiilor a fost neaşteptat de încurajatoare.
„No, ce proşti îs ăia că nu ne-au dat bani că habar n-aveau ce vrem noi să facem! Dar nicio problemă facem noi rost de bani şi o să le pară lor rău! M-a surprins reacţia lor şi mi-a plăcut la culme.
Dar erau 80 de milioane. Cum? Am mai strâns noi 3-5-6 milioane, dar nu o sumă aşa mare. Copiii au zis că fac chestii handmade rock, badge-uri, insigne şi brelocuri cool şi le dăm prin şcoală. Da, copii, dar nu e destul, le-am spus. Da, dar le punem în curtea şcolii şi stăm o după-amiază. Ok. Şi apoi au început: eu îi ştiu pe ăia de la outdoor for you că eu am făcut acolo voluntariat şi pot să vină cu un panou de alpinism şi-l punem în curtea şcolii şi punem 2 lei o urcare pe panou. Un altul a zis că îi ştie pe ăia de la trupa cutare şi că pot să vină să ţină un concert. Dar n-aveam scenă. Unde să o punem? Pe sala de sport a zis unul! Cum pe sala de sport? Până la urmă scena a fost un fost ring de sport de la Sala Sporturilor, prin cunoştinţa unei cunoştinţe. Şi cărau copiii fierăraie p-acolo.
În două săptămâni s-a organizat tot. Au fost standuri cu prăjituri, sucuri, mici. Un copil a zis că tatăl lui lucrează la Metro şi ne face rost de mai mulţi mici, fiecare aduce câte o sticlă de suc, eu aduc pahare că am acasă, fiecare aduce câte o pâine, mama face prăjituri. Şi a ieşit o nebunie în curtea şcolii. S-a creat o emulaţie. Tatăl unui copil era membru într-o trupă şi a vorbit cu colegii şi au venit să cânte, Shame Rock, mama unui copil cunoştea nişte jongleri....
A ieşit un festival de jumătate de zi. O atmosferă extraordinară. Şi deşi ploua, lumea nu pleca şi cânta în ploaie cu umbrelele. Şi aşa s-a născut festivalul Ghibstock“, povesteşte Anda Culişir cum a apărut prima ediţie de Ghibstock.
Profesorii şcolii au fost sceptici la început, dar când au văzut câtă lume s-a adunat în curtea şcolii le venea să creadă. Au zis că ăsta trebuie să devină brandul şcolii, că nu mai există în Cluj şcoală unde elevii să facă un festival pentru copii.
Un festival pentru elevi FOTO: Nicu Ciocan, pagina de Facebook a Festivalului Ghibstock
... pentru care elevii au strâns 7.300 de lei
În patru ore de festival s-au strâns 7.300 de lei. Bani în monede. Toată vara au lucrat elevii la grădina botanică. Erau mândri că ei au rezolvat un lucru pe care autorităţile nu-l făcuseră vreo 30 de ani. Ştiau asta, şi îi ambiţionase.
„Eram la mare, pe plajă. M-au sunat: Anda, a crescut iarba. Putem merge în grădină? Vorbeşte cu directoarea să vorbească cu paznicul să ne dea cheia ca să intrăm în şcoală că trebuie să tundem iarba. Copii, sunteţi în vacanţă!.. Nuu, Anda, e ok! Suntem vreo şase şi mergem şi lucrăm. Nu e nicio problemă“, zice profesoara impresionată de grija elevilor.
Ea mai spune că asta e farmecul la genul ăsta de educaţie prin experienţă a programelor Impact, că îi încurajează pe copiii să identifice cauze pe care să le poată rezolva şi în care să creadă. „Şi atunci, energia şi inventivitatea pentru a rezolva acea problemă e aproape infinită. M-au impresionat atunci. Îi ador“, adaugă Anda Culişir.
Profesoara spune că a mai făcut proiecte şi le-a dat copiilor să le dezvolte, dar îşi pierdeau interesul după două-trei zile, însă lucrurile au stat cu totul altfel când ideea a plecat de la ei.
FOTO: Nicu Ciocan, pagina de Facebook a Festivalului Ghibstock
De la abandon şcolar la liceu în Cluj
A doua ediţie a festivalului, în mai 2011, a avut o cauză foarte nobilă: să ajute 20 de copii de la sat să nu abandoneze şcoala. O elevă de la Liceul „Onisifor Ghibu“ are bunică la Căianu şi aflase de situaţia copiilor şi a propus ideea.
Voluntarii de la Ghibu împreună cu Anda îşi doreau să-i încurajeze să-şi dorească să meargă mai departe, să nu abandoneze şcoala.
„Dacă le cumperi cadouri nu rezolvi problema. Vasilică (n.r. unul dintre cei 20 de copii) a lucrat o vară întreagă la oameni din sat ca să-şi strângă un milion. Sunt copii care vin la şcoală cu aceleaşi haine, cărora numai de şcoală nu de arde. Ce puteam face? Am zis să-i facem să interacţioneze cât mai mult cu noi care mergem la şcoală. Am zis să-i ducem în tabără vreo 3-4 zile pe Valea Arieşului“, spune Anda Culişir.
Câte un elev de la Ghibu era „fratele mai mare“ al unui elev din Căianu. Şi aşa au pornit în excursie unde au fost în zonele protejate, au văzut plante, animale, am învăţat lucruri noi despre ecologie, literatură, au strâns gunoaie prin Cheile Turzii. Iar la final, când au fost întrebaţi ce le-a plăcut şi ce, cum voluntarii întreabă la fiecare sfârşit de proiect ca să ştie ce să corecteze pe viitor, reacţiile au luat surprinzătoare. „Ne-au zis că vor să fie ca noi, să ajute şi ei cum pot pe ceilalţi. Deci...“, afirmă profesoara.
„Acel proiect de la Căianu a fost cel în care ne-am implicat emotiv cel mai mult. Să vezi ce probleme aveau acei copii acasă. Spre exemplu, un băiat pe nume Vasilică locuia cu unchiul său într-un loc care cu greu poate fi numit casă. Avea patru pereţi, dar celofan la ferestre...“, povesteşte Alexandra Giugiu, voluntar din clasa a VII-a, acum fiind într-a XII-a.
Latrină transformată în vestiar colorat
De la acel „noi cum putem noi ajuta“ până la practică nu a durat prea mult. Elevii de la Căianu şi-au transformat două WC-uri dezafectate în vestiare. Şi-au chemat în ajutor „fraţii mai mari“ care, în decembrie 2011, au mers. S-a vorbit cu o firmă să vină să vidanjeze, copiii au adus lopeţi. Unul dintre ei a vorbit cu un văr de-al lui să vină cu maşină să care gunoi, altul cu o cunoştinţă care avea căruţă.
„Golul latrinei, ca să nu pice copii acolo, au acoperit-o cu cenuşă. În prima seară ne-am dus la Real să cumpărăm lemne să facem podele din lemn. Un copil şi-a convins tatăl să-i dea două uşi de care nu avea nevoie să le transforme în uşi de vestiar, să le vopsim. Un alt copil a reuşit să facă de o maşină cu apă cu furtun să spălăm pereţii. Am avut măşti şi mănuşi şi am lucrat. Atât de bine a putut să iasă: le-am pus yală, clanţă, să fie separat vestiar de băieţi, vestiar de fete, iar în exterior le-am pictat tot felul de animăluţe fantastice“, povesteşte bucuroasă Anda.
Mărturie a acţiunii de vopsire a latrinei stă o ramă unde sunt zeci de mâini colorate, mici şi mare, de la oraş şi de la sat. Imagine care a devenit un simbol pentru copii de acum de la şcoala din Căianu.
„Toţi copiii din şcoală merg şi-şi fac poze acolo, şi le pun pe Facebook. Arată atât de cool din afară, e atât de colorat, de distractiv.
Şi cine poată să-i spună unui copilaş din ăla că vine cu aceleaşi haine toată ziua la şcoală şi că nu e bun de nimic? Îi poate răspunde simplu: băi, fraiere, uite vestiarele alea: eu am făcut asta pentru şcoală, sunt în clasa a VI-a şi sunt în stare să mă duc la şcoală mai departe?“, spune hotărâtă profesoara de la Ghibu.
Copiii de la Căianu au venit şi la ediţia Ghibstock din 2012 unde au vândut palaneţe cu varză făcute de mamele lor şi lapte. S-au organizat singuri, au vorbit cu directorul să le dea microbuzul şcolii şi cu o profesoară să-i însoţească.
„Au adunat bani şi ni i-au dat nouă. Nu am vrut să-i luăm pentru că au muncit pentru ei. Răspunsul lor ne-a dat pe spate: au zis să-i luăm că doar împreună putem schimba ceva. Extraordinar. Şi toate le-au făcut doar ei, copii de a VI-a, din familii nevoiaşe şi monoparentale...“, povesteşte Anda Culişir.
Acum, cei 20 de elevi sunt voluntari Impact şi învaţă la licee din Cluj.
Şuie Paparude la Ghibstock FOTO: pagina de Facebook a Festivalului Ghibstock
Amintiri cu Şuie Paparude
Trupa Şuie Paparude a cântat la a treia ediţie a Ghibstock (2012), când scopul festivalului era să adune bani pentru o fată din Craiova care avea cancer mandibular. Fata avea probleme din clasa a 8 a, tratamentul era foarte scump, la fel şi drumurile de la Craiova şi Cluj. Acum fata e bine.
„Am o prietenă care are o cunoştinţă care îl ştie cât de cât pe unul dintre componenţii trupei Şuia Paparude. Şi aşa te duci, din om în om. Am obţinut să ne asculte câteva minute după un concert pe care l-au avut în Cluj şi la 3 noaptea am mers cu o gaşcă de copii. L-am flancat şi copiii i-au zis ce vor să facă“, povesteşte Anda. Iar Şuie Paparude a venit la festival, a cântat pe gratis.
A patra ediţie a Ghibstock cea din 2013, a avut două cauze: să ajute copii din centrul Prison Fellowship din cartierul clujean Iris şi să contribuie la dezvoltarea turismului din Cluj prin organizarea de trasee „treasure hunt“ (căutare de comori).
Dintr-o echipă făceau parte şi copiii de la centru şi voluntari de la Ghibu. „Împreună am organizat echipele. Nu a fost o activitate pentru copii de la centru, ci împreună cu ei. Când aveau ceva de citit se întrebau dacă acel cuvânt e în engleză şi-şi spuneau că nu ştiu bine engleză, că trebuie să mai înveţe, dar şi că nu ştiu istoria cutărui obiect şi că ar trebui să se pună la punct. Şi aşa şi-au dat seama că şi educaţia are rolul ei“, adaugă Anda Culişir.
Şuie Paparude la Ghibstock. În centru cu tricou negru pe care scrie „Ghibstock“ e Anda Culişir FOTO: pagina de Facebook a Festivalului Ghibstock
2014, tabără pentru copii nevoiaşi
Cauza Ghibstock din acest an e o tabără pentru copii din familii defavorizate din satele Vultureni, Chinteni şi pentru cei din Centrul Prison Fellowship.
„Ne gândeam la o excursie de 4-5 zile, nu ştim exact unde, într-o zonă de munte, poate Răchiţele-Vlădeasa, unde să-i învăţăm activităţi din Impact, jocuri, abilităţi de viaţă, dar şi cum să iasă din mediul lor şi să le arătăm că pot să ajute şi la ei în sat. Iar apoi să continuăm colaborarea prin proiecte mici unde să fie angrenată toată lumea, spre exemplu la Chinteni – să-i ajutăm la o acţiune de ecologizare, apoi după două săptămâni să mergem toţi la Vultureni să facem ceva acolo, apoi peste alte câteva săptămâni să mergem la centru“, spune Tudor Popa, unul dintre liderii Ghibstock, student în anul I la Geografie şi fost elev la „Onisifor Ghibu“.
„Sunt tare mândră de el şi de schimbarea lui. Tudor, sau Popik, ori Popescu, cum îi zic eu, e unul dintre cei mai buni leader-i din clubul Impact, iar asta din rebelul şi copilul-problemă care era în şcoală“, adaugă Anda.
Mândrie de director
Directorul Liceului Teoretic Onisifor Ghibu din Cluj-Napoca, Monica Bereş, e tare mândră de elevii ei. Recunoaşte că la început era sceptică.
„Sunt grozavi! N-aş fi crezut că se vor descurca aşa de bine! Sunt cazuri în care au găsit soluţii mai bune decât noi, adulţii. Un exemplu e modul în care au găsit bani pentru grădina botanică a şcolii, cum a început, de fapt, Ghibstock“, spune Monica Bereş.
Profesoara crede că nu există vreun elev care să nu fie bun la ceva şi că, prin acest festival, elevii au aflat că ei şi adulţii pot fi prieteni. „Şi-au dat seama că suntem o mare familie“.
Elevii intră în club pentru că vor să fie organizatori de festival Ghibstock, ba că e cool, ba convinşi de prietene. Astfel intră în lumea adulţilor. În plus, peisajul e interesant: vezi cum se distrează părinţi cu copii, cu profesori, elevi de liceu cu cei de clasa pregătitoare.
Cristina Pop (foto dreapta) este de doi ani voluntar Impact şi de anul ăsta e implicată în organizarea Ghibstock. „E tare ideea de festival pentru fundraising, de festival care are un scop de a ajuta alţi oameni. Asta pe lângă activităţile atractive din cadrul Ghibstock“, spune ea, elevă în clasa a X-a la matematică-informatică la „Onisifor Ghibu“.
„Activităţile de la club te fac să ai mai multă încredere în tine, îţi dau libertate şi îţi arată că şi tu, adolescent, poţi face lucruri pe care le fac adulţii“, o completează Alexandra Giurgiu (foto dreapta). Ea e implicată de 3 ani în organizarea Ghibstock.
„Copiii au atâta experienţă încât nu se mai lasă panicaţi de situaţii de criză, trec foarte uşor peste ele, găsesc soluţii creative. Cu atâta suflet se face totul şi lucrul ăsta se transmite la participanţi şi ei se implică să ajute. Sunt nişte copii geniali, atât lucruri ai să înveţi de la ei“, asta e un alt lucru care-mi place la Ghibstock, mărturiseşte profesoara de biologie.
Jonglerii FOTO: pagina de Facebook a Festivalului Ghibstock
Un început de impact
Lidia State, coordonatorul regional al cluburilor Impact din zona centru şi nord/vest a ţării, spune că elevii se înscriu în aceste cluburi deoarece îi atrage libertatea de a experimenta, au posibilitatea de a-şi pune ideile în aplicare şi pot găsi soluţii la probleme prin metode originale.
„Cluburile sunt ca mici laboratoare unde experimentează, fac greşeli şi învaţă din greşeli. Totul e aşa distractiv încât ei nici nu-şi dau seama decât la final că învaţă“, spune Lidia State (foto dreapta).
Ea numeşte Ghibstock „o poveste de succes“, „un proiect de succes“ pentru că e un eveniment care are continuitate, care se reinventează de la an la an, care adună şi uneşte elevi de la mai multe şcoli din Cluj. Însă, nu în ultimul rând, reuşeşc prin energia lor molipsitoare să implice şi comunitatea.
„Au reuşit să-i convingă pe cei de la Şuie Paparude să cânte la festival. Pentru Impact, Ghibstock e un etalon de proiect, e o poveste de succes“, încheie Lidia State.
Mai puteţi citi:
FOTO Femeia transilvăneană de la ţară, în fotografiile inedite ale Muzeului Etnografic din Cluj
FOTO Nicula lui Bartolomeu Anania. Povestea casei unde fostul mitropolit a terminat de tradus Biblia
VIDEO Secretul Elixirului Dragostei, dezvăluit la Cluj
Bloggerii au găsit reţeta salvatoare pentru Muzeul Farmaciei
Destinaţie recomandată de Lonely Planet: Povestea Muzeului Farmaciei din Cluj
EXCLUSIV Vampirii din Transilvania, ucişi de propriul mit
EXCLUSIV Crucea, elicopterul şi comuniştii. O legendă urbană din Cluj
FOTO Povestea mănăstirii care veghează Clujul de aproape o mie de ani
Băile Someşeni, staţiune pentru englezi
FOTO Parcul clujean premiat la Olimpiada deschisă de Hitler
Se încarcă comentariile...
