Copiii digitali şi aventurile lor în lumea lui 1 şi 0. Cum îi ajută calculatorul pe cei mici să-şi formeze o gândire critică

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Imagine de la lecţia de programare din 1 Iunie de la Impact Hub din Cluj FOTO Florina Pop
Imagine de la lecţia de programare din 1 Iunie de la Impact Hub din Cluj FOTO Florina Pop

De mai bine de un an, Asociaţia Etic organizează la Cluj cursuri de IT pentru prichindei transformând programarea într-o joacă de copii. Una nu doar plăcută, ci şi utilă, care îi ajută pe cei mici să-şi dezvolte armonios gândirea.

„Cei mici nu trebuie să vadă calculatorul doar ca pe un instrument de joacă. E periculos. Ci ca pe unul  pe care-l pot folosi ca să rezolve lucruri“, crede Carmen Costina, profesoară de engleză şi directoare la Şcoala Gimnazială „Elf“ din Cluj, locul unde piticii se familiarizează cu calculatorul încă din clasa întâi. Mulţi dintre elevii ei merg la cursurile Digital Kids, un proiect început din 2012 la Bucureşti şi adaptat la Cluj de Asociaţia Etic. Acolo se joacă pe calculator, dar şi învaţă limbaje de programare, într-un mod simplu şi plăcut. Digital Kids, sau „copiii digitali“ în traducere, oferă cursuri de programare unui număr de peste 450 de copii din toată ţara.

„E o provocare la programare“, spune Roxana Rugină (28 de ani), coordonatoarea ONG-ului clujean care oferă cursurile. Ca mulţi alţii, crede în necesitatea unui sistem educaţional care să-i înveţe pe copii să vadă în calculator un mijloc care să le ofere viaţa pe care şi-o doresc, nu doar un alt loc de joacă.

digital kids cluj foto florina pop

Fiecare copil îşi alege o lume

La Digital Kids, prichindeii învaţă să devină mici maeştri în lumea lui 1 şi 0 - elementele de bază în limbajul IT. Iar dacă vreunuia nu-i place să scrie coduri, dar e de neoprit când vine vorba de desenat şi animat peisajul din joc, atunci Roxana şi trainerii din program găsesc soluţii. O soluţie este să le recomande părinţilor un modul de multimedia sau de design tocmai ca puştiul să-şi dezvolte abilităţile de care dă dovadă. „Dacă ei sunt buni la asta, de ce să nu-i ajutăm să fie foarte buni? De ce să-i îndopăm cu matematică?“, se întreabă Roxana Rugină, iar întrebările ei par a fi motto-ul a tot ceea ce se întâmplă la aceste cursuri.

Lecţiile se organizează săptămânal de peste un an. Accesul costă, dar în unele momente - de Ziua Programării şi de Ziua Copilului - se oferă gratuităţi tocmai ca să demonstreze că programarea nu e atât de dificilă pe cât se crede şi că inclusiv copiii pot face pagini web, aplicaţii pentru telefoane şi îşi pot crea propriile jocuri. Vârsta minimă la care se pot înscrie cei mici e aceea la care pot tasta. De la 7 ani în sus. O şedinţă e 50 de lei, deşi Roxanei i-ar plăcea să ofere gratuit aceste lecţii.

Se pleacă de la o idee şi se pune mult accentul pe imaginaţia copilului şi pe ceea ce-şi doreşte să construiască. Apoi, trainerii Digital Kids şi copiii construiesc împreună un scenariu după care dau viaţă unei lumi fantastice. Tot ce se petrece în joc trebuie gândit în secvenţe logice, ca într-o poveste. Se începe cu paşi simpli, explică Roxana, sub forma unui puzzle, chiar platformele cu care se lucrează aduc cu un puzzle. Cam aşa începe primul lor drum în lumea digitală.

„Fiecare copil o să-şi aleagă o lume. De aceea e o provocare. O să-şi aleagă lumea pe care o va putea construi“, zice ea.

Cu Roxana în ţara codurilor

În spatele gării din Cluj, într-una dintre clădirile primului parc tehnologic din România - Liberty Tehnologic Parc, s-au întâlnit, de Ziua Copilului, 52 de puşti curioşi şi dornici de joacă. Joacă digitală. Veniţi de la mai multe şcoli din judeţ, copiii au ocupat una dintre sălile celor de la Impact Hub, un spaţiu parcă decorat special pentru ei: cu jobenuri transparente ce acoperă becurile şi cărţi de joc stilizate. Primul gând te poartă spre aventurile personajului Alice în Ţara Minunilor, un loc de basm unde aproape totul e posibil. Ca şi-n lumea programării.

digital kids cluj foto florina pop

„Nu e un concurs neapărat, noi o numim provocarea la programare. Le oferim şansa de a merge mai departe într-o tabără de programare în vara asta. Facem tabere intensive de o săptămână, iar la sfârşit au un proiect - fie un joc, fie o aplicaţie - pe care-l pot prezenta la şcoală şi părinţilor. Unii copii au făcut site-uri de prezentare a unor afaceri deţinute de rude apropiate“, explică Roxana (foto în dreapta).

Unii cursanţi nu au habar ce e ăla cod. Trainerii le explică pe limba lor ce presupune programarea, îi învaţă conceptele de bază, ca apoi puştii să poată învăţa orice limbaj.

„E ca la matematică, înmulţire, împărţire... noi asta le oferim, baza“, precizează tânăra.

„Vrem să facem informatică la şcoală!“

Unul dintre cei 52 de curioşi se numeşte Patrik. A venit cu mama taman din Răscruci, un sat de la vreo 25 de kilometri de Cluj-Napoca. E în clasa I şi mama l-a adus, pentru prima dată, la Digital Kids. Puştiul descoperise o aplicaţie prin care se pot face imagini 3D şi nimeni din casă nu se pricepea să-l ajute. „Noi am ajuns în punctul unde zicem pas. Şi am zis să venim să vedem cum e. Noi (n.r. – părinţii) ne pricepem la Messenger, la Facebook, să scriem, să ne citim mesajele şi cam atât“, spune Ioana Botean (36 de ani).

digital kids cluj foto florina pop

De la stânga la dreapta: mătuşa, Patrik şi mama lui Patrik, la cursurile Digital Kids  FOTO Florina Pop

Pentru ea, contabilă de profesie, lucrurile sunt clare: cifrele rămân cifre, nu se dau peste cap şi devin figuri peste noapte. A văzut că fiul ei de 10 ani a învăţat aplicaţii şi programe care, cel puţin pentru ea, par de neînţeles. De aceea s-a gândit să caute un loc care să-l ajute pe fiul ei. I-a găsit pe cei de la Asociaţia Etic, a sunat şi i s-a spus că până în august toate locurile la cursuri sunt ocupate. Tot aşa a aflat de demonstraţia gratuită de Ziua Copilului.
Şi aşa Patrik a învăţat cum să scrie coduri. În marea de coduri verzi a apărut ceva roşu. O eroare. Nu ştia cum s-o facă să dispare şi se încăpăţâna să găsească singur rezolvarea. Fiind şi timid, nu voia să întrebe un trainer. „Mătuşa mea a avut ideea să venim aici“, zice el. Nu face aşa ceva la şcoală şi spune că l-ar încânta ideea.

Tot pentru prima dată a fost şi Ioana Gabor (foto în dreapta), elevă în clasa a VI-a la Liceul Teoretic „Avram Iancu“ din Cluj. Olimpică naţională la informatică şi fizică, respectiv olimpică pe judeţ la matematică, Ioana a venit din curiozitate când profesoara ei, Dana Liana Vaida, i-a zis de cursurile digitale.

digital kids cluj foto florina pop

„Nu prea mă joc jocuri“, zice ea.  În schimb, îi plac cifrele, se relaxează citind şi uitându-se la filmele SF şi cu vrăjitori.

La cei 11 ani ai săi, Ştefan Lupşan (foto mai jos) este un veteran la Digital Kids.

Învaţă în clasa a V-a la Şcoala Gimnazială „Elf“ şi este unul dintre norocoşii elevi ai Clujului care fac cunoştinţă cu informatica din clasa I.

„Nu e greu să scrii coduri, e chiar distractiv. Depinde de cât de pasionat eşti şi depinde de cât de multe coduri ştii. Ai nevoie de un anumit cod şi dacă nu îl ştii, poţi să te uiţi pe internet. Nu te restricţionează nimeni. E chiar interesant când vrei, de exemplu, să creezi un site să-ţi vezi încet-încet site-ul cum creşte“, spune puştiul.

digital kids cluj foto florina pop

I-ar plăcea să facă programare şi la şcoală.

“Cei mici nu trebuie să vadă calculatorul ca pe un instrument de joacă. E periculos. Ci ca pe unul pe care-l pot folosi ca să rezolve lucruri”, zice Carmen Costina, directoare la şcoala gimnazială „Elf“.

“Dacă ei sunt buni la asta, de ce să nu-i ajutăm să fie foarte buni? De ce să-i îndopăm cu matematică?” Roxana Rugină coordonator Asociaţia Etic “Ai nevoie de un anumit cod şi, dacă nu îl ştii, poţi să te uiţi pe internet. E chiar interesant când vrei, să creezi un site, să-ţi vezi încet-încet site-ul cum creşte”, spune Ştefan Lupşan, cursant Digital Kids

„Pentru dezvoltarea unei economii puternice, e esenţial să înveţi copiii, de mici, să utilizeze calculatorul“

Directoarea şcolii „Elf“, Carmen Costina (foto mai jos), povesteşte că de 17 ani, micii „elfi“ învaţă cum să utilizeze calculatorul, cum să lucreze cu imagini, cum să-şi creeze foldere şi să le redenumească. Iar până la finalul clasei a opta, ajung să aibă cunoştinţele necesare ca să-şi ia certificatul ECDL, nivel de bază.

digital kids cluj foto florina pop

Momentan, preocuparea celor din conducere e să găsească o altă formulă pentru orele de informatică la gimnaziu. Iar asta datorită proiectelor derulate prin care elevii au învăţat cum să construiască roboţei din piese lego şi cum să-i facă să se mişte prin limbaj de programare. Experienţa i-a impresionat peste măsură.

„Pentru dezvoltarea unei economii puternice, e esenţial să înveţi copiii, de mici, să utilizeze calculatorul, şi nu doar ca să se joace“, consideră directoarea.

La fel vede lucrurile şi Dana Liana Vaida, profesoară de informatică la Liceul Teoretic „Avram Iancu“ din Cluj şi formator Oracle pe limbajul de programare Java pentru dascăli. Le predă liceenilor, iar după ce sună clopoţelul, vine la Digital Kids. Şi o face benevol, fără bani. Crede că e mare nevoie de programare în gimnaziu. Vestea că recent s-a aprobat introducerea programării în curicula şcolară o bucură.

„Ideea ar fi să o facem nu tradiţional, ci altfel, sub formă de joc. (...) Mi-am format un stil prin care îi învăţ jocuri şi pe măsură ce fac asta, îi învăţ instrucţiunile şi atunci ei le înghit“, explică dăscăliţa.

Când a văzut decorul de la Impact Hub, s-a gândit în secunda doi la o aplicaţie Java – Alice în Ţara Minunilor - pe care a folosit-o la clasa a III-a.

„Le dezvoltă modul de a gândi. La început învaţă să descrie ceea ce ei ştiu să facă. La matematică găsesc soluţia, dar ei se interiorizează şi nu se gândesc care e mecanismul ce-i duce la soluţie, or, învăţând programare, ei încep să poată exprima în program ceea ce creierul lor judecă pentru a rezolva acea problemă matematică. (...) În a doua fază, învaţă să găsească mai multe căi de rezolvare a problemei şi pe urmă îi învăţ să compare care e cea mai eficientă. Iar ei se gândesc mereu să găsească cea mai scurtă soluţie, cea mai simplă şi rapidă“, crede Dana Liana Vaida.

Nu neagă că ar fi bine să se predea informatică din clasa I. „Am învăţat şi copii de clasa a III-a. Şi au învăţat foarte uşor. La clasa a IX-a predau acelaşi lucru, dar în două luni. Lor, celor de a treia, le-am dat o foaie de hârtie, o problemă concretă şi C++ (n.r. – un limbaj de programare). Au început să o rezolve, iar eu le arătam în paralel. Ei m-au întrebat: asta e limba siplasplasească (n.r. – C++)?“, spune amuzată profesoara.

„Ştii răspunsul corect? Dacă nu, taci!“

Până la introducerea practică a informaticii în şcolile din România, cei de la Digital Kids au o altă problemă de rezolvat: unii copii se tem să pună întrebări. Mulţi dintre ei sunt timizi, în special fetele, zice Roxana Rugină. Ele renunţă la cursuri după primul modul.

„Nu sunt învăţaţi să pună întrebări. E din cauza şcolii. La şcoală nu zice nimeni: «Aveţi întrebări?», ci «Taci din gură şi zi răspunsul. Ştii răspunsul corect? Dacă nu, taci!» (...) Nu au curaj să pună întrebări, nu ştiu să pună întrebări şi nu au curaj să experimenteze“, declară tânăra. Pentru ca elevii să ştie să utilizeze calculatorul – nu doar pentru jocuri – e nevoie de un sistem educaţional care să-i înveţe cum să-l folosească, dar nu la modul clasic. Formula aceea nu va merge, e convinsă Roxana.

„Programarea te ajută să simplifici şi să creezi un algoritm care face foarte rapid lucrurile pentru tine“, zice ea. Ca-n viaţă. Să iei decizia bună când trebuie.

digital kids cluj foto florina pop

Mai puteţi citi:

Cum îşi doreşte un puşti de clasa a III-a să salveze lumea: „Propun să construim maşini 100% eco. De ce n-am fabrica şi eco-trenuri?”

Trei elevi de la Şcoala Gimnazială „Elf” din Cluj s-au clasat printre primii la un concurs internaţional de eseuri şcolare şi dezbatere, organizat anual de Trustul pentru Viaţă Sustenabilă din Marea Britanie cu scopul de a-i face pe cei mai mici locuitori ai planetei să se gândească la viitorul lumii şi să-şi facă cunoscut punctul de vedere.

Cum a reuşit o copilă de 7 ani, din Cluj, să cucerească lumea cu un pian moştenit de la bunica-artistă: „Când eram mică, numai Bach ştiam să zic“  

La doar 7 ani, Ana Luminiţa Cipriana Pop are un palmares impresionant: 9 premii la concursuri naţionale, aproape toate de I. Fetiţa a câştigat, recent, primul premiu I la o competiţie internaţională, găzduită în casa memorială a marelui Verdi de la Milano.

Alexandru cel Mare al chitarei, puştiul talentat care cucereşte premiu după premiu: „Vreau să fiu vultur, nu găină“

Mare, cum îi zic prietenii, e un băiat de 11 ani care pe lângă Matematică, Română şi alte materii învaţă cum să fie cel mai bun la chitară clasică. Şi e deja un nume printre cei care studiază acest instrument în România.

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite