Cazul femeii din Zalău care nu a primit loc în cimitir pentru că familia nu a dat bani la biserică. Ce scria, la 1914, Arghezi despre preoţii care jefuiau şi morţii

În urmă cu un secol, poetul Tudor Srghezi scria, în ziarul ”Seara”, că preoţi din Brăila şi Bucureşti au refuzat să îngroape morţi săraci. În urmă cu câteva zile, o bătrânică dintr-un sat din Sălaj nu a putut fi îngropată în cimitirul ortodox pentru că era de rit greco-catolic şi trebuia să achite o taxă de 1.000 de lei, destul de mare pentru un sătean.

Preşedintele Asociaţiei Cremaţioniste Amurg, universitarul ardelean Marius Rotar, a postat pe Facebook un fragment într-un text scris de poetul Tudor arghezi în ziarul ”Seara” din 1914, fragment ce poate fi citit şi pe crispedia.ro şi care, după 101 ani, seamănă cu unele întâmplări din ziua de azi.

”Avem, e drept, spun ei şi scriu (n.r. jurnaliştii), un cler care lasă de dorit. A lăsa de dorit; de câtă bunătate nu-i plină această formulă! Dar, continuă ei, n-avem ce face, să aşteptăm. şi apoi, nu toţi membrii clerului sunt aşa după cum îi zugrăvesc duşmanii bisericii şi ai neamului nostru.

(...) Preotul român, arhiereul şi episcopul român au stricat, dimpotrivă, satele, laolaltă cu alcoolul, cu sifilisul şi cu pelagra. Preotul bisericii noastre a fost agentul de corupere la sate, la oraşe, pretutindeni. N-a rămas ticăloşie necomisă de cleric şi toate murdăriile au ajuns să aibă o culoare eminamente popească. După preoţi a venit generaţia odraslelor - şi atmosfera s-a împuţit cu totul: e atmosfera de azi.
(...)
Arată mai mult decât orice consideraţii, orice critică şi violenţă, gradul de putreziciune morală, de înfiorătoare cădere a clerului românesc. Un preot care refuză împărtăşania şi slujba morţilor unui creştin pentru că e sărac, ni se pare mai hidos decât hiena surprinsă, mâncând cadavrele într-un cimitir, şi credem că trebuie executat pe loc, rupt în bucăţi sau împuşcat. Iată pentru ce nu putem admite încurajarea tăcerii şi iată pentru ce luăm o atitudine hotărât ostilă popilor noştri, calamitatea ţării.

Voim o îndreptare sau un sfârşit radical. Când preoţii hoţesc pe vii şi-i strică, şi terorizează până şi morţii; când expresia cea mai înaltă a bisericii o reprezintă Popa Iapă; când mitropoliţii stau aşezaţi ca nişte muşte obeze pe sângele ce se strecoară din rănile Mântuitorului de-a lungul crucii; când nu se face nici o încercare pentru curăţirea bisericii româneşti - o pedeapsă trebuie să vie negreşit".

Mai puteţi citi:

Femeie din Sălaj îngropată în grădina casei, după ce preoţii au scornit o taxă de 1.000 de lei pentru groapa din cimitir: „S-au făcut stăpâni pe biserică”