Când şi unde se va da cel mai important test al alianţei anti-Putin. De asta depinde major strategia NATO
0
Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a revitalizat NATO, într-un moment în care Alianţa părea dezbinată în urma politicii administraţiei Trump şi a criticilor venite din Europa. Unitatea Alianţei ar putea fi însă pusă din nou la încercare, în curând, atenţionează expertul în relaţii transatlantice Ionela Ciolan.
Războiul nu doar că a revitalizat NATO, dar a şi arătat că NATO rămâne singura umbrelă de securitate pentru Europa, consideră Ionela Ciolan. Expert în politica externă şi de securitate a Uniunii Europene şi NATO, ea este implicată în proiecte de consultanţă în politici transatlantice pentru mai multe organizaţii din Bruxelles.
Faptul că NATO rămâne o Alianţă de actualitate s-a văzut imediat după invadarea Ucrainei de către Rusia. Alianţa a reacţionat rapid şi a trecut la întărirea posturii de securitate şi apărare din Europa de est, pe flancul estic, explică Ionela Ciolan.
„Aici mă refer că s-au creat acele patru batalioane mulţi-naţionale pentru întărirea flancului sud-estic, în România, Ungaria, Bulgaria şi Slovacia. Înainte de războiul din Ucraina, postura de apărare şi securitate a NATO pe flancul estic era împărţită între prezenţa «consolidată» (enhanced Forward Presence) în Polonia şi ţările baltice şi prezenţa «adaptată» (tailored Forward Presence) în flancul sud-estic. După începerea războiului, vedem că s-a ajuns la un consens în cadrul NATO pentru a avea o singură postura de apărare şi de securitate de la Marea Baltică la Marea Neagră. Asta ne avantajează şi pe noi, România, pentru că se atrage din ce în ce mai mult atenţia şi asupra nevoii de a avea o strategie NATO privind securitate la Marea Neagră”, subliniază Ionela Ciolan.
Marea Neagră chiar a intrat în atenţia internaţională, devenind o zonă strategică în războiul dintre Rusia şi Ucraina. „De la bătăliile privind dominarea Insulei Şerpilor la blocarea porturilor ucrainene de către ruşi şi instrumentalizarea pericolului unei crize agro-alimentare de către ruşi, de-escaladarea situaţiei din Marea Neagră este pe agenda liderilor de la Bruxelles şi Washington”, sugerează experta.
Provocările viitorului
Pe de altă parte, relaţia transatlantică e în continuare una perfectibilă şi există încă numeroase opinii divergente între membri. Iar pe viitor există câteva ameninţări la adresa unităţii transatlantice. Alegerile din Franţa şi SUA sunt extrem de importante în ce priveşte viitorul Alianţei.
„Această unitate transatlantică probabil că va fi influenţată de mai mulţi factori. O dată alegerile de anul acesta pentru Congres în Statele Unite. În al doilea rând, următoarele alegerile parlamentare din iunie din Franţa. Pentru că aceste alegeri pot să influenţeze foarte mult nu doar politica externă a Franţei sau a Statelor Unite, cât şi politica internă în cele două ţări. Dacă se va ajunge în ambele state să existe coabitare între diverse facţiuni politice cu agende divergente, probabil că va fi multă energie consumată pentru rezolvarea problemelor de politică internă şi poate mai puţin apetit şi atenţie pentru politica externă. În al treilea rând, China rămâne un important element de discordie în relaţia transatlantică. Beijing-ul este văzut ca un concurent pentru Washington, pe când, Bruxelles-ul percepe China atât ca un competitor cât şi colaborator economic. Găsirea unei agende comune privind China va reprezenta provocarea cea mai mare în relaţia transatlantică în perioada următoare ”, explică Ionela Ciolan.
Unde suferă încă unitatea transatlantică
Şi în prezent există unele diferenţe de opinie în Uniunea Europeană. Franţa şi Germania, secondate de Italia şi de alte state din Vestul Europei au o altă viziune cu privire la viitorul Uniunii Europene decât statele din centrul şi Estul continentului.
„Vedem că ideea unei Europe cu două sau mai multe viteze, susţinută de Franţa şi Germania, nu este bine primită de către statele din Europa Centrală şi de Est. Schimbarea tratatelor Uniunii Europene trebuie făcute cu consens. La momentul actual nu există consens între statele Uniunii Europene pe acest subiect”, crede Ionela Ciolan.
Ionela Ciolan crede că alianţa transatlantică îşi va dovedi până la capăt unitatea. FOTO Arhivă personală
O altă idee formulată de preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, cea a unei Europe autonome, concurentă chiar cu SUA, având o armată şi o politică de apărare diferită e, de asemenea, privită cu rezerve pe continent, bucurându-se doar de susţinerea Germaniei şi a unui mic grup de ţări din Vest.
„Putem să vedem faptul că la momentul actual ideea aceasta de autonomie strategică a preşedintelui Macron nu mai prinde sau, cel puţin, Franţa va avea destul de multe probleme să împingă din nou acest proiect pe agenda Uniunii Europene. Statele baltice, statele din Europa Centrală şi de Est au văzut că se pot baza mai mult pe America decât pe Franţa sau pe Germania pentru întărirea flancului estic. Există lideri în Europa de Est care privesc cu suspiciune faptul că preşedintele Macron şi cancelarul german au conversaţii cu Putin sau că vin cu ideea că Ucraina trebuie să ofere un spaţiu de manevră Rusiei”, subliniază Ionela Ciolan.
De aici ar putea să rezulte pe viitor noi tensiuni, în special între cele două ţări şi statele est-europene membre UE. „Aceste narative şi percepţii diferite privind ameninţarea Rusiei între statele vestice şi estice vor crea şi mai multe tensiuni pe viitor în ceea ce priveşte politica europeană de securitate şi apărare. Pentru că la momentul actual se lucrează activ la conturarea unei politici de apărare şi de securitate în Europa pentru că Uniunea Europeană să fie independentă şi să-şi reducă dependenţa de ajutorul american. În schimb, faptul că Franţa şi Germania caută să negocieze cu Rusia şi susţin ideea de a lasă loc de manevra lui Putin în războiul din Ucraina, cu riscul ca Ucraina să piardă teritorii, întăreşte neîncrederea ţărilor din Europa Centrală şi de Est în leadership-ul franco-german. Şi ca o consecinţă, statele acestea vor încerca să îşi consolideze şi mai mult parteneriatul cu Statele Unite şi să respingă orice iniţiativă de securitate şi apărare în UE care ar putea slăbi NATO”, crede Ionela Ciolan.
Cel mai mare eşec pentru Rusia lui Putin
În schimb, în prezent, revitalizarea NATO a însemnat cel mai mare eşec pentru Rusia, indiferent de felul cum va evolua situaţia pe frontul din Ucraina şi chiar luând în calcul şi scenariul în care Putin ar reuşi să învingă.
„Rusia a mizat pe dezbinarea NATO şi a aliaţilor transatlantici şi a reuşit opusul. Alianţa Nord-Atlantică este în acest moment şi mai relevantă şi mai puternică. Suedia şi Finlanda au schimbat politica externă de neutralitate si şi-au depus săptămânile trecute candidatura pentru a deveni membre NATO. Iar relaţia transatlantică este întărită. Afirmaţia preşedintelui Biden «America is back» (America s-a întors în Europa) a fost validată. Pe termen mediu-lung, NATO rămâne principalul actor de securitate din Europa, şi putem spune că Rusia e marea perdantă. Kremlinul a pierdut din alura de mare putere militară”, spune Ionela.
Războiul din Ucraina a arătat şi că armata Rusiei este mai puţin puternică decât se credea şi a scos la iveală şi alte probleme ale regimului Putin. „Războiul din Ucraina a demonstrat că Rusia nu deţine o infrastructură militară modernă. Doar deţinerea de arme nucleare îi mai oferă Rusiei valenţa de mare putere. În rest, Rusia nu poate să concureze cu dezvoltarea economică, militară, tehnologică a Vestului. Acum, indiferent de rezultatul din Ucraina, pe termen lung, Rusia va fi perdantă. Un posibil câştig în Ucraina ar fi un câştig cu foarte mari costuri. Pe de o parte, acţiunile ruseşti au solidificat identitatea naţională ucraineană, leadership-ului preşedintelui Zelenski şi au întărit mai mult dorinţa ucrainenilor de a deveni parte din organizaţiile Euro-atlantice (UE şi NATO)”, arată experta.
Pe de altă parte, un posibil câştig va aduce şi mai multe sancţiuni împotriva Rusiei şi costuri economice uriaşe. „Apoi este costul reducerii dependenţei Uniunii Europene faţă de energia din Rusia. Practic, războiul din Ucraina şi situaţia din ultimele trei luni au determinat liderii europeni să se pună de acord asupra necesităţii de a scădea până la a elimina dependenţă de importurile de gaz, petrol şi cărbune din Rusia”, spune Ionela, amintind şi de proiectul RePowerEU, prin care Comisia Europeană şi-a arătat intenţia de a deveni independentă de hidrocarburile ruseşti.
Dar Rusia a pierdut şi mai mult de atât. A pierdut inclusiv bruma de credibilitate pe care o mai avea în Occident, amplificată ani de-a rândul prin campanii de propagandă. „Evident că Rusia este foarte bună la propagandă şi la dezinformare şi orice teritoriu ucrainean pe care vor reuşi să îl cucerească şi păstreze va fi vândut în media naţională ca şi cum Rusia ar fi eliberat zona respectivă de naziştii ucraineni. Folosind aceleaşi narative pe care deja le folosesc când îşi justifică invazia în faţa cetăţenilor ruşi. Doar că aceste argumente pentru justificarea invadării Ucrainei sunt false şi iraţionale. Guvernul de la Kyiv nu este nazist. Paradoxal, Rusia se dovedeşte a fi un stat fascist care comite genocid şi crime împotriva umanităţii în Ucraina”, conchide Ionela Ciolan.
Cine e Ionela Ciolan
Expert în politici transatlantice, Ionela Ciolan este doctor în relaţii internaţionale, cercetător şi consultant pe proiecte ce ţin de politica externă şi de securitate a Uniunii Europene şi NATO. Ea are în spate o bogată experienţă internaţională, lucrând în trecut pentru importante think-tank-uri din Europa şi SUA - European Policy Center şi Center for European Policy Analysis. Ionela Ciolan a studiat la Cluj, Bucureşti, Bologna, şi a fost bursieră Fulbright la reputata Universitatea California-Berkeley, din Statele Unite.
Totodată, Ionela face parte din conducerea organizaţiei Transatlantic Alumni Network în Bruxelles, organizaţie care adună foşti bursieri europeni ai diverselor programe de schimb ale Departamentului de Stat american. Opiniile Ionelei au fost publicate de presa din SUA, Belgia, Olanda, Spania, Danemarca şi Polonia. În România, ea a activat în mediul academic, ca asistent universitar la SNSPA, a înfiinţat Amnesty International Bucharest Group şi a condus mişcarea de voluntari pentru drepturile omului a Amnesty International din ţara noastră, timp de 9 ani.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
