Femeia care şi-a închinat fiica Domnului. Adormirea Sfintei Ana, mama Fecioarei Maria, prăznuită de ortodocşi pe 25 iulie
0Creştinii ortodocşi prăznuiesc în fiecare an, pe 25 iulie, adormirea Sfintei Ana, mama Fecioarei Maria, căsătorită cu Ioachim timp de 50 de ani, fără să aibă copii. Privit atunci acest lucru ca o pedeapsă divină, cei doi s-au rugat neîncetat Domnului să facă minunea şi să le dea şi lor un copil care să le mângâie bătrâneţea.
Un înger al Domnului i-a vestit apoi ca vor avea “o fiică mult binecuvântată, prin care toate neamurile pământului se vor binecuvânta şi prin care va veni mântuirea lumii: Sfânta Fecioară Maria”, a cărei naştere este sărbătorită pe 8 septembrie. Sfântul Ioachim a trait 80 de ani, iar Sfânta Ana 79 de ani. Prăznuirea Adormirii Sfintei Ana are loc pe 25 iulie.
Ana este unul dintre cele mai răspândite prenume feminine şi provine de la un vechi nume ebraic, Hannah, asociat verbului hanah care înseamnă a avea milă, a binevoi. În calendarul ortodox, Sfânta Ana, mama Sfintei Fecioare Maria, este sărbătorită pe 9 septembrie, zi consacrată de Biserică Sfinţilor Ioachim şi Ana, drepţii Părinti ai Maicii Domnului.
Conform crestinortodox.ro, despre Sfinţii Ioachim şi Ana nu găsim informaţii în Sfânta Scriptură, ci numai în tradiţia creştină şi în câteva scrieri necanonice. La o vârstă înaintată, Dumnezeu a trimis pe îngerul Sau vestindu-le Sfinţilor Ioachim şi Ana naşterea Maicii Domnului.
Pedeapsa divină
Ana era fiica preotului Matan, din tribul lui Levi, şi soră cu Zoe, bunica lui Ioan Botezătorul. Ioachim si Ana au fost căsătoriţi timp de cincizeci de ani fără să aibă copii. Desi erau înstăriţi, foloseau doar o treime din venit pentru ei înşişi, restul banilor împărţindu-i săracilor şi dându-i la Templu. Odată, pe când drepţii Ioachim şi Ana erau deja bătrâni şi se aflau la Ierusalim să aducă jertfa Domnului, Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim, spunându-i: Tu nu eşti vrednic să aduci jertfă cu aceste mâini sterpe. Cei care aveau copii l-au înghiontit pe Ioachim, dându-l la o parte ca pe unul nedemn de a jertfi Domnului, pentru că a nu avea copii era privit atunci ca o pedeapsă divină.
Această întâmplare i-a intristat pe cei doi soţi, care ajunseseră deja la o vârstă înaintată. Au început să se roage Domnului să facă şi cu ei minunea pe care a făcut-o cu Avraam şi cu Sara şi să le dea şi lor un prunc care să le mângâiie bătrâneţea.
Post, rugăciunea şi faceri de bine
După ce îngerul Domnului îi vesteşte lui Ioachim „Du-te, intră în cetate, fii împreună cu soţia ta şi va prinde prunc!”, iar Anei „Ana, Ana, Domnul a auzit rugăciunea ta, şi iată vei zămisli şi vei naşte, iar de sămânţa ta se va vorbi în toată lumea“, cei doi aleg să închine copilul lui Dumnezeu, pe Fecioara Maria, la vârsta de 3 ani.
După ce a născut pe Maica Domnului, pe care Dumnezeu o rostuise ca cea mai sfânta din neamul omenesc, şi după ce a încredinţat copilul la Templu, la vârsta de trei ani, ca o ofrandă pură şi neprihănită, Sfânta Ana şi-a petrecut restul vieţii sale în post, rugăciune şi faceri de bine celor sărmani.
Vă recomandăm şi: