Cui, cât şi când dăm bacşiş. De ce este interzis să oferi recompense exorbitante, capcane de evitat atunci când oferim bani

Un om educat va şti cui trebuie şi cui nu trebuie să dea bacşiş. Tot el va şti că nu are voie să primească nimic în plus, atunci când are un salariu onorabil pentru munca pe care o prestează. De obicei, un om bine crescut, se arată în „Codul bunelor maniere astăzi“, de Aurelia Marinescu, obişnuieşte să dea mici sume de bani celor ce au salarii modeste sau chiar nu sunt plătiţi deloc, în schimbul unor servicii mărunte.

Ştim însă cui şi când să oferim bacşiş, dar mai ales cât? Pentru a nu cădea în capcane, autoarea “Codului bunelor maniere astăzi” explică pe larg situaţiile în care ar trebui să oferim mici stimulente, dar şi când este interzis să facem un astfel de gest.

1. Au dreptul la 10-20% din valoarea notei: chelnerii, şoferii de taxi, coafezele, frizerii. Aprecierea sumei se face şi în funcţie de categoria restaurantului. La cele modeste va fi de minimum 10% iar la cele de lux de maxamim 20%.
Celui care îl ajută pe chelner îi vom da separat, un sfert din cât lăsăm primului.

2. Sumele de bani lăsate la aprecierea clientului se dau: garderobierilor, plasatoarelor, băieţilor care nefac diverse comisioane, şoferilor de autocar, ghizilor precum şi personalului de serviciu dintr-o casă în care suntem invitaţi.

3. Chiar dacă serviciul este inclus în nota de plată, este recomandabil să lăsăm ceva, în special celor care au servicii mai grele: portari (în special cei de noapte), hamali, cameriste, liftieri, bucătari, mecanici auto şi chiar recepţioneri de hotel. Nu vom da însă nimic în plus patronului unui hotel sau restaurant. Demnitatea este un lucru extrem de preţios, la care ţinem cu toţii. Să nu jignim pe nimeni printr-un gest negândit.

4. În ţările comuniste, bacşişul este interzis prin lege. Este inutil să spunem că această lege nu se respectă şi că există o lege nescrisă ce cuprinde regulile şi categoriile celor îndreptăţiţi să primească anumite sume de bani din partea clienţilor. Această situaţie se datorează faptului că legile comuniste au în vedere un singur mod de retribuţie: salariul primit de la stat. În toate ţările din lume e strict interzis să oferi bani funcţionarilor publici, pentru că aceste sume sunt considerate mită şi, după cum am maispus, mita stimulează corupţia. Şi cel care dă, şi cel care ia intră sub incidenţa legii. Dar, a-ţi arăta recunoştinţa faţă de medicul care ţi-a salvat viaţa, oferindu-i un dar sau un buchet de flori este un gest de politeţe elementară. Îl vei face chiar dacă medicul are cabinetul său particular şi preţul pe care l-ai plătit pe tratament a fost substanţial.

5. Mai rămâne problema acelora care s-au obişnuit să dea un bacşiş oricând li se face un serviciu. Ei riscă să jignească oameni cinstiţi, care nici nu concep să-l primească. Să reţinem că a da bacşiş cuiva este un lucru delicat, ca în toate situaţiile când e vorba de bani. Dar să dai peste tot, în orice situaţie este un obicei prost, pentru care dăm vina pe alţii (balcanici, fanarioţi, turci) şi la care ar trebui să renunţăm.

6.Este important să ştim cât trebuie să dăm. Aceste sume nu vor fi nici prea mici, nici prea mari. A da bacşişuri exorbitante nu constituie o dovadă de generozitate, ci de proastă creştere. Este un gest care dă naştere la comentarii ironice chiar din partea beneficiarului şi ne face să recunoşteam parvenitul de la distanţă. A nu da atunci când e strict necesar, consolându-te că cel care primeşte are bani mai mulţi ca tine sau că n-o să-l mai vezi niciodată, te califică drept prost crescut.

Cartea care a ajuns bestseller naţional

Pretutindeni în lume, cărţile care ne învaţă normele comportamentului civilizat se bucură astăzi de un imens succes. “Codul bunelor maniere astăzi” nu face excepţie: la douăzeci de ani de la apariţie s-a vândut în peste 300.000 de exemplare. Scris cu inteligenţă, deplin adaptat uzanţelor moderne occidentale şi totodată celor româneşti, Codul este un veritabil bestseller naţional.
În urma extraordinarului succes al cărţii, autoarea, Aurelia Marinescu(licenţiată a Facultăţii de Limba şi Literatura Română), a fost invitată să vorbească la radio şi la televiziune, să dea interviuri, să scrie în reviste de mare tiraj pe tema comportamentului civilizat, să ţină cursuri de bune maniere la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Universităţii Bucureşti.

Vă recomandăm şi:

Bunele maniere la masă. Care este poziţia corectă a corpului când mâncăm şi când nu trebuie să spunem „poftă bună“

Codul bunelor maniere la telefon. Ce este interzis să spui şi când nu eşti obligat să răspunzi. Topul celor mai comune gafe

Bunele maniere şi igiena personală: „Apa de toaletă nu le e permisă decât acelora care mai întâi s-au spălat bine“