Idila Prinţului Nicolae cu o buzoiancă măritată, care a dus la excluderea acestuia din Casa Regală

Povestea de iubire dintre Prinţul Nicolae, al patrulea copil al Regelui Ferdinand I şi al Reginei Maria, cu Ioana Dumitrescu Doletti, fiica unor latifundiari din Tohani, atunci în judeţul Buzău, a fost o pagină importantă în istoria familiei regale a României. De la această idilă i s-a tras prinţului excluderea din Casa Regală, urmată de exil.

Născut în anul 1903, la Pelişor, Nicolae era "un băieţel frumos, cu nasul cam lung... ochii erau de un albastru intens, cu o privire impunătoare, uneori aproape fioroasă, şi câtva timp a avut un păr buclat, de un blond argintiu subţire şi strălucitor", scria mama sa, Regina Maria, în "Povestea vieţii mele".

Mai târziu, adultul Nicolae a fost descris de apropiaţi ca fiind o victimă a viciilor, dovadă fiind şi uşurinţa cu care a picat în capcana amoroasă, sedus de o femeie măritată.  

Încă dinainte să ajungă la tron, Regele Carol al II-lea, care trăia la Paris cu Elena Lupescu, îl critica pe fratele Nicolae pentru relaţia cu Doletti. În însemnările sale zilnice, acesta scria: ”Nicolae s-a stricat complet, beţiv, cocaină, el nu se ocupă decât împins” ( 2 ianuarie 1930), pentru ca după două zile să consemneze: ”Ziarele publică ştirea că Nicolae ar voi să demisioneze (din Regenţă), ca să se însoare cu Tohăniţa”.

Cea care îi furase inima prinţului Nicolae, Ioana Dumitrescu Doletti, fiica lui Iorgu Dumitrescu din Tohani, era căsătorită în acel moment cu Sauciuc Săveanu, fiul fostului ministru şi preşedinte al Camerei, Nicolae Săveanu. Se cunoscuseră la Automobil Club, unde luaseră de mai multe ori împreună dejunul.

Iată ce scria în memoriile sale Constantin Argetoianu, ministru în acea perioadă: 

Relaţiile sale cu această damă datau de 2 – 3 ani, de la începutul Regenţei. Doamna Doletti nu avea nimic italian, era fiica lui Dumitrescu, zis Tohan, după un sat din judeţul Buzău, în care se născuse şi unde avea o proprietate. De o frumuseţe discutabilă, dar înzestrată cu toate atracţiile viciului, deşteaptă şi şireată, prinsese în mrejele ei pe tânărul Săveanu (fiul lui Nicuşor Săveanu, fostul ministru şi preşedinte al Camerei), vicios şi el, dar prostănac, îndestul ca să o ia de nevastă.

Prinţul a cunoscut-o la Automobil Club, unde doamna venea des să dejuneze cu soţul.

În patima lui sportivă, Prinţul Nicolae a întârziat într-o zi prin birourile clubului şi a rămas la dejun şi el. Întâlnirea a fost decisivă, adevărat ”coup de foudre”: Nicolae îşi găsise femeia vieţii lui. Cochetărie, bâlbâiala de timid, ochi pe dos de mironosiţă, manevrele de apropiere n-au fost lungi, doamna Săveanu a căzut o dată mai mult pe spate. Dar de data asta pusese mâna pe ceva mai solid, fie zis fără gând rău şi s-a hotărât să nu-i mai dea drumul.

Scandalul a izbucnit într-o zi cu soare, la poarta Automobil Clubului. Prinţul dejunase cu iubita şi soţul ei, coborâseră câtiştrei scara şi când să se despartă, doamna Săveanu în loc să se urce în maşina conjugală, s-a urcat în a Prinţului şi şterge-o fără nici o explicaţie. Săveanu a sărit în a lui şi după ei. Au luat-o la goană spre şosea. Prinţul înainte şi Săveanu după ei. În dreptul palatului Prinţesa Elena, Prinţul a oprit maşina, a scos garda Palatului şi – tocmai sosea şi Săveanu cu ochii beliţi – nu s-a jenat să ordone arestarea supăratului soţ.

În faţa scandalului, căci toată lumea aflase cele întâmplate, tânărul Săveanu, silit probabil de ai lui, a cerut divorţul. Drept recompense a fost numit consul şi detaşat la Bruxelles.

După divorţ, doamna Dumitrescu Tohan a luat numele de Doletti, pe care l-a găsit mai euforic şi mai elegant, după o bunică italiancă din Brăila. În câteva luni, doamna Doletti s-a înstăpânit complet şi peste inima şi peste mintea princiarului ei ibovnic, iar acesta n-a mai avut decât un gând: să se însoare cu dânsa. (”Mărturiile unui luptător”, autor Nicolae Peneş)

Pe 28 octombrie 1931, a avut loc la Tohani, atunci în judeţul Buzău, căsătoria Prinţului Nicolae, fratele Regelui Carol al II-lea, cu Ioana Dumitrescu Doletti. 

"S-a întâmplat la Tohani, la Buzău. O nuntă ca în poveşti. Panait Vizanti fusese primar al localităţii. Destituit la cererea Prinţului, primise drept înlocuitor un om  al acestuia. Primarul nou avea mandat de la înaltul său protector şi l-a executat. Publicaţiile au fost făcute din vreme şi nimeni nu a ştiut de ele. În ziua nunţii s-au strâns în jurul tinerei perechi, al popei si al primarului din Tohani toate satele din împrejurime. S-a băut, s-a mâncat, s-a jucat pâna noaptea târziu”, scria Grigore Gafencu, pe 30 octombrie 1931. (”Judeţul Buzău – mistere şi istorie”, autor Gheorghe Petcu)

Ministrul Argetoianu şi prefectul de Buzău, Horia Furtună, au plecat la Sinaia, la Palatul Peleş, pentru a-i da vestea regelui.

Constantin Argetoianu scria: ”Am găsit pe rege în pat, bolnav de gripă şi năduşit. Când i-am spus pentru ce venisem, a rămas ca trasnit şi câteva minute n-a spus nimic. În fine, s-a uitat lung la mine şi m-a întrebat: Ce facem? L-am întrebat la rândul meu dacă era dispus să recunoască faptul împlinit. Pentru nimic în lume, a fost răspunsul lui scurt şi tăios”.

Carol al II-lea, Constantin Argetoianu şi Horia Furtună, prefectul Buzăului, au decis să rezolve problema despărţirii Prinţului de Doletti, prin înlocuirea întregului registru de stare civilă de la Primăria Tohani. Prinţul Nicolae îşi făcuse însă copie după registrul stării civile şi ulterior a cerut recunoaşterea căsătoriei. Regele i-a convocat la Sinaia pe primul ministru Nicolae Iorga şi pe alţi membri ai guvernului pentru a lua o decizie. 

După lungi discuţii, s-a hotărât să i se acorde Prinţului un ”timp de reflecţie”. I s-a oferit posibilitatea de a pleca în străinătate timp de şase luni, împreună cu Ioana Doletti. Imediat după plecarea cuplului, la 7 decembrie  1931, Tribunalul Ilfov a desfăcut căsătoria, pe motiv că aceasta nu a avut consimţământul Regelui, conform statutului Casei Regale.

Prinţul Nicolae nu a renunţat la Ioana nici în 1937, când Consiliul de Coroană a decis decăderea sa din drepturi ca membru al Casei Regale. Prin decret regal a primit numele de Nicolae Brana. A preferat-o pe Ioana şi în mod obligatoriu exilul.