„Drăgaica“, vechi târg amintit pentru importanţa lui de Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei“

Cel mai vechi târg din Muntenia, Drăgaica, este un brand al Buzăului. Are loc în fiecare vară, la mijlocul lunii iunie, şi adună zeci de mii de vizitatori şi comercianţi la fiecare ediţie. Târgul funcţionează anul acesta între 11 şi 24 iunie, putând fi vizitat între orele 10.00 şi 22.00. Târgul dintre ţări, aşa cum a fost supranumită Drăgaica, a fost atestat documentar în Epoca Medievală.

„Drăgaica este cel mai vechi târg din zonă. Se pare că vine din vremea dacilor deşi prima atestare documentară apare în Epoca Medievală. Dar la acea vreme era complet diferit de ceea ce este acum. Era o ocazie de a se face schimb de produse, cei de la munte veneau cu lână, cu caş, brânză şi pastramă, precum şi cu lemn şi vite şi schimbau cu cereale de la câmp", ne-a explicat istoricul Marius Constantinescu.

Târgul buzoian a fost pomenit în documente comerciale din secolele XIII-XIV şi după întemeierea Ţării Româneşti, sub Basarab I (1324-1352), ale unor negustori de carne de pe Valea Buzăului care mergeau cu marfă la ”Târgul dintre ţări, care se organiza, între 10 şi 24 iunie, la poalele Penteleului”.

Drăgaica era situată, la începuturile ei, în zona de munte, la întretăierea drumurilor comerciale care legau Dobrogea cu Braşovul şi Transilvania, aşa-numitul drum al transhumanţei, Moldova cu capitala Ţării Româneşti, Târgovişte, şi lega comerţul dunărean cu zonele de munte.

Târgul, amintit pentru importanţa lui de Dimitrie Cantemir în ”Descrierea Moldovei”, era menţionat ca aducător de mari venituri într-un document din 26 august 1778, de Alexandru Ipsilanti. 

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, târgul "Drăgaica" a fost mutat la marginea Buzăului, la Bănceşti, sat aparţinător comunei Simileasca, Alexandru Ipsilanti încredinţându-l, printr-un hrisov domnesc, datat august 1778, Episcopiei.

Bisericii i se acorda vama târgului odată cu scutirea de oierit, cu toate veniturile sale obţinute, în principal, din desfacerea produselor agricole, dar şi a altor mărfuri ale crescătorilor de vite ori ale meşteşugarilor veniţi pe ruta Lemberg — Cernăuţi — Bacău — Buzău — Silistra — Constantinopole, cunoscută ca Drumul Bogdanului sau Drumul Mare.

Ulterior, în târgul Drăgaica şi-au făcut apariţia şi meşteşugarii, devenind practic singurul loc de unde oamenii îşi puteau procura diverse unelte şi materiale textile. „Odată cu trecerea timpului, au venit şi meşteri cu pânze, cu unelte şi cu pluguri, apoi şi negustori care intermediau schimbul cu cei care aduceau produse agricole", a declarat istoricul Marius Constantinescu.

Târgul s-a transformat mult de-a lungul vremii. Comediile de acum, complet automatizate, nu seamănă mai deloc cu cele de acum câteva sute de ani. „Înainte oamenii se dădeau în dulap, aşa se numea o comedie în care se puteau aşeza patru persoane şi care se împingea de alte persoane. Cam asta era comedia prin Evul Mediu. Apoi au apărut comediile trase de cai", ne-a spus istoricul. 

Înainte de Revoluţie, acest târg era un prilej mult aşteptat de distracţie şi bucurie atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Familii întregi, copii şi bunici, mergeau împreună la bâlciul de la marginea oraşului pentru a mânca mici sau gogoşi, baclava ori vată de zahăr, ori pentru a bea bere şi vin. Interesul pentru Drăgaică a scăzut imediat după 1990. 

Vechiului târg buzoian i-a fost dedicată şi o carte. „Drăgaica - Târgul dintre ţări” este titlul volumului apărut sub semnătura buzoianului Viorel Frîncu. Lucrarea cuprinde lucruri mai mult sau mai puţin ştiute de publicul larg, descoperite în urma unei intense documentări.

 ”Am un capitol despre întâmplări din Drăgaica de altădată, precum cea a unui senator din Râmnicu Sărat care a fost jefuit de 4.000 de lei. Am scris despre personalităţile care au vizitat-o. În perioada postdecembristă, unul dintre cei care au vizitat-o a fost Ion Raţiu, care a fost aici la vreo şase ani după vizita aceea nereuşită la Buzău. Cel mai important oaspete a fost însă prinţul Carol, în 1868, care a participat la târgul Drăgaica, venit în Buzău, la invitaţia prefecturii, pentru o vânătoare de urşi”, spune Viorel Frâncu

Autorul are şi o explicaţie pentru dezamăgirea multora dintre vizitatorii târgului de astăzi, care spun că Drăgaica nu mai e ce-a fost odată. ”Înainte de Revoluţie, târgul Drăgaica umplea anumite lipsuri materiale ale noastre. Pe vremea aceea veneau mulţi turişti din Bulgaria, Polonia, URSS, care aduceau ciocolată, ţigări, cafea, diverse produse care nouă ne lipseau,  iat târgul Drăgaica era un prilej de a ne umple aceste goluri”, a explicat Viorel Frîncu.

Târgul îşi închide porţile în fiecare an, pe 24 iunie, în ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătoarul, sărbătoare cunoscută în popor drept Sânzienele sau Drăgaica. Sărbătoarea Sânzienelor marchează începutul verii în calendarul popular, având loc la trei zile după solstiţiul de vară. Această zi este celebrată încă din vechime şi figurează şi în calendarul creştin ortodox.