Cutremurul din 1977 şi pagubele produse Buzăului. Amintirile unui îndrăgit artist buzoian despre marele dezastru

Un cutremur cu magnitudinea 7,2 pe Richter zdruncina, în urmă cu 40 de ani, localităţile din zona de est şi de sud-est a ţării, peste 1.500 de oameni pierzându-şi vieţile şi mii de clădiri fiind culcate la pământ în numai 55 de secunde. Un număr de 401 de familii din Buzău au rămas fără adăpost după seara de 4 martie 1977.

Seismul din data de 4 martie 1977 s-a produs la ora 21:22:22., a avut o magnitudine de 7,2 pe Richter şi o durată de circa 55 de secunde. A avut efecte devastatoare asupra României, peste 1.570 de decese fiind înregistrate la nivelul întregii ţări şi circa 11.300 de răniţi. 

Singura publicaţie locală din acea perioadă, Viaţa Buzăului, a relatat după câteva zile despre efectele seismului, jurnaliştii săptămânalului cutreierând întregul judeţ pentru a strânge informaţii. 

„Aveam un trabant atunci, la redacţie şi ne-am mişcat destul de bine. Sursele de informaţii erau primăriile şi comitetele de criză, din care făceau parte şi redactorii şefi. Ceea ce mi-a rămas în memorie este solidaritatea oamenilor. Atunci, armata şi miliţia erau la ordin şi se simţea asta”, a declarat Ştefan Iovan, unul dintre jurnaliştii care scriau atunci la Viaţa Buzăului.

Buzăul a fost unul dintre judeţele afectate de cutremurul devastator. 

„Aunci a fost avariat cinema Moldavia, care era în zona băncilor şi câteva locuinţe. Pe strada Cuza Vodă s-a prăbuşit Şcoala Sanitară şi au fost deteriorate toate clădirile din Piaţa Dacia", a declarat Marius Constantinescu, istoric.

În dimineaţa de 8 martie 1977, buzoienii aflau, în sfârşit, o radiografie completă a dezastrului. „Au fost dărâmate complet 378 de locuinţe. Toate cele 401 de familii rămase fără adăpost au fost cazate. Au fost deteriorate şi devenite nelocuibile 1.514 locuinţe, 1.752 de familii afectate fiind evacuate şi cazate. Au fost complet deteriorate 21 de adăposturi pentru animale, iar alte 101 au fost avariate. Au fost complet dărâmate 81 de şcoli, grădiniţe şi creşe, iar 222 au fost variate. Două unităţi sanitare au fost complet dărâmate. Cincisprezece instituţii au fost dărâmate şi 72 avariate”, scria jurnalistul Constantin Brăescu, în Viaţa Buzăului.

În articol, autorul descria solidarizarea localnicilor cu miliţia, armata şi gărzile patriotice: „Detaşamente de luptători de la I.S.P.S., I.A.C.,I.P.M.P., Metalurgica s-au aflat ieri pe baricadele unui efort prelungit în perimetrele sălii <Moldavia>, restaurantului Dunărea şi arterei comericale A.I.Cuza – zone serios avariate de cutremur”.

Mărturiile unor buzoieni şi-au făcut şi ele locul în paginile publicaţiei. „După cutremur am găsit rafturi dărâmate, medicamente în neorânduială”, declara atunci Ştefan Dudaş, şeful unei farmacii din oraş.

Chiar dacă de atunci au trecut 40 de ani, buzoienii încă îşi mai amintesc acele momente de groază pe care le-au trăit în seara de 4 martie 1977.

Îndrăgitul solist buzoian de muzică populară, Benone Sinulescu, a trăit seismul din 1977 în timpul unui spectacol, la Reşiţa, loc în care unda de şoc a fost foarte puţin simţită.  

”Este adevărat că la cel mai mare cutremur, cel din 4 martie 1977, eu eram în recital, la Reşiţa, în sală, cântam. Nu a ştiut nimeni nimic, atunci, fiindcă nu s-a simţit. Abia apoi am aflat despre urgie şi a fost spaima mai mare când vedeam că nu putem să ajungem la Bucureşti. Ca să ajungem în capitală, a trebuit să închiriem un microbuz, pe care l-am umplut cu diverşi bucureşteni care se văitau că nu le răspundeau copiii la telefon. Ni s-a făcut milă, i-am urcat în maşină, şi aşa am venit în Bucureşti, cu chiu, cu vai, pentru că au fost şi nişte dărâmături pe drumuri, pe la Turnu Severin. În următoarele zile aflam despre câte un coleg sau prieten care murise”, a declarat Benone Sinulescu.

De atunci, artistul a căpătat o fobie de cutremure, nu pentru că ar fi trecut el printr-o experienţă traumatizantă, ci din cauza veştilor negative care l-au bombardat atunci, despre pierderea unor colegi şi prieteni sub dărâmăturile din Bucureşti.