Cum s-a schimbat România în 25 de ani. Cartierul Orizont şi mall-urile din nordul oraşului, cele mai vizibile noutăţi ale Buzăului
0
În cei 25 de ani care au trecut de la Revoluţia din 1989, Buzăul s-a schimbat odată cu România. Primul sfert de secol de democraţie găseşte municipiul mai bogat cu un cartier şi o nouă zonă comercială, alta decât centrul, însă mult mai depopulat.
Demografia urbei indică o evoluţie semnificativă în primul deceniu de democraţie. Dacă în anul 1985, Buzăul avea un număr de 131.572 de locuitori, industrializarea rapidă a generat o creştere a populaţiei cu peste cinci zeci de mii de unităţi în câţiva ani, potrivit datelor statistice apărute în lucrarea „File de cronică, o istorie a Buzăului în date” (autor Valeriu Nicolescu).
La cinci ani după Revoluţie, municipiul Buzău avea 189.900 de locuitori, pentru ca în următorii ani populaţia să se reducă simţitor.
În urma recensământului din 2011, municipiul Buzău înregistra o populaţie de 115.494 de locuitori, în timp ce în 2002, populaţia era de 134.227 de locuitori. În acelaşi timp, recensământul arăta şi o îmbătrânire a populaţiei prin reducerea bazei piramidei demografice.
Explicaţia specialiştilor a fost simplă: plecarea orăşenilor în străinătate sau în localităţile rurale, după închiderea sau reorganizarea fabricilor.
După Revoluţie, Buzăul s-a extins cu un cartier aproape de podul Mărăcineni
Intravilanul municipiului Buzău s-a extins după Revoluţie cu peste 50 de hectare, 24 dintre acestea fiind alocate în anul 2005 construirii unui cartier de vile şi blocuri, Orizont, unde şi în prezent se construieşte. Pentru realizarea obiectivului, primăria a fost semnat un contract de asociere în participaţiune cu firma de construcţii Concas.
Tot în zona de nord a oraşului, la ieşirea spre Focşani, au apărut în anii 2000 şi cele două centre comerciale ale Buzău, mai întâi Galleria Mall, apoi Aurora Shopping Center. Noile construcţii, atât cele din cartierul Orizont, cât şi centrele comerciale, au dat o nouă valoare zonei rezidenţiale din partea de nord.
„În comunism dar şi imediat după Revoluţie, zona cunoscută ca Bariera Focşani era una de periferie, cu terenuri virane, o bază de autobuze, o bodegă într-un chioşc metalic. Acum, aici găsim principalul pol comercial al oraşului, cu o infrastructură rutieră pe măsură, un sens giratoriu şi străzi cu mai multe benzi. Asta a făcut ca pe piaţa imobiliară, cartierele din Nord, respectiv Micro 3, Unirii Nord şi Aleea Sporturilor, să crească mult în valoare şi să ajungă la nivelul cartierelor centrale şi semicentrale”, ne-a declarat Cătălin Stan, agent imobiliar.
Acestea au fost principalele modificări urbanistice de la Revoluţie încoace, Buzăul conturându-se masiv în perioada comunistă. Modernizarea excesivă a oraşului s-a făcut în perioada dintre 1970 şi 1985, prin apariţia cartierelor Dorobanţi, Micro 14, Micro 5 şi Micro 3.
Alte repere ale modernizării Buzăului, în sfertul de secol de democraţie, sunt: apariţia unor bănci cu clădiri moderne, în centrul administrativ, privatizarea şi modernizarea Magazinului Dacia, din centrul oraşului, al Hotelului Pietroasa, reabilitarea centrului istoric reprezentat de Strada Cuza Vodă şi ridicarea a două mari catedrale: Sfântul Sava, pe Bulevardul Unirii, şi Catedrala Arhiepiscopală, în faţa căreia a fost creat un important sens giratoriu.
Un capitol important în istoria recentă a oraşului îl reprezintă apariţia unor mari investotori în zona economică. Buzăul a devenit un pol important la nivel naţional în industria verde, prin înfiinţarea de către oameni de afaceri din Taiwan a unui grup de firme de reciclare. Privatizarea şi extinderea vechii fabrici de bere Vultur, în prezent Ursus, de către SAB Miller, concern sud-african, dar şi înfiinţarea celei mai mari fabrici de malţ, din Europa de Est, de către grupul Soufflet, pune Buzăul pe harta economică a României.
Cum se distrau buzoienii pe vremuri şi cum o fac acum
Înainte de Revoluţie, distracţia era un element foarte prezent în viaţa buzoienilor. La sfârşit de săptămână, oamenii obişnuiau să iasă la restaurant, la braserii, să vizioneze piese de teatru de la Casa de Cultură sau spectacole ori să meargă pe stadionul din Crâng, la meciurile de fotbal ale echipei Gloria Buzău.
„Erau ceaiuri dansante, întâlniri la restaurantele bune ale vremii, Mioriţa, Pietroasa, Mureşul, unde se mânca şi se bea la fel de bine ca acum. Aici se făceau şi petreceri de Revelion, deşi cei mai mulţi petreceau acasă sau la întreprinderi. Noi făceam la Muzeu, de exemplu”, ne-a declarat Valeriu Nicolescu, istoric.
Dacă ceva s-a schimbat în alimentaţia publică de la Revoluţie, acel ceva este atitudinea clientelei, crede un fost şef de restaurant.
Doru Crăciun, acum director al Cantinei de Ajutor Social, a fost până la Revoluţie şef de sală la Restaurantul Pietroasa. „După Revoluţie au apărut tot felul de dubioşi printre clienţii din barul de zi. Înainte era altfel meseria asta, mai sigură, însă lucrurile s-au stricat, au apărut tot felul de nenorociţi şi am început să mă scârbesc de tot. Am fost martor chiar la o crimă şi asta a pus capac. Democraţia a fost prost înţeleasă de mulţi, iar în baruri asta s-a simţit cel mai clar”, îşi aduce aminte Doru Crăciun.
Braseria de pe Bălcescu, îşi amintesc mulţi buzoieni, era un popas aproape ritualic al celor care ieşeau de la stadion şi mergeau către case, după meciurile Gloriei Buzău, divizionară A în acea perioadă. Aici, se făcea cronica partidei de fotbal, în jurul unor halbe de bere Crâng sau Drăgaica.
Staţiunea Sărata Monteoru, cu bazinele de apă sărată, era destinaţia de weekend a mii de buzoieni înainte de Revoluţie. Acum, principalele atracţii ale zonei le constituie pensiunile agroturistice.
În prezent, oferta de petrecere a timpului liber este mult mai bogată. Aproape jumătate dintre tinerii urbei frecventează cluburile din grupul Tess Internaţional, create pe structura unor localuri notorii şi pe vremea comuniştilor. Este vorba despre fostul restaurant Dealu Mare, fostul cinematograf Tineretului, de pe Bălcescu, şi clădirea în care funcţiona complexul Istriţa, de pe Bulevardul Gării.
Se încarcă comentariile...
