Ce trebuie să ştim despre nevrozele la copii. Orice tic nervos sau apatie poate indica începutul unei tulburări psihice

Statistica arată o creştere a numărului copiilor care sunt aduşi la consult psihologic şi chiar psihiatric, din cauza nervozităţii, a tulburărilor de somn, a surmenajului nervos. Specialiştii au identificat multe cauze ale apariţiei tulburărilor neuropsihice. Principala sursă a reacţiilor nevrotice la copii, conform celor mai multor studii, o reprezintă rolul negativ al educaţiei incorecte, în familie şi la şcoală.

La copii, stările nevrotice se manifestă prin hipersensibilitate, caracter plângăcios sau capricios, dispoziţie schimbătoare, dezechilibru emoţional, anumite ticuri nervoase, dificultate de adormire, somn neliniştit, stări de panică, roaderea unghiilor. Frecvenţa simptomelor sau a unora dintre acestea depinde de vârsta copilului. 

”În evoluţia, creşterea, dezvoltarea copilului şi adolescentului sunt momente de cumpănă când trecerea de la o etapă la alta cere o maturizare pe etape de vârstă care să-i permită să poată să testeze realitatea, să înţeleagă ce are de făcut şi mai ales în ce manieră poate să o facă. Ţine strict de natura psihică, de emotivitate, de puterea minorilor de a înţelege realitatea şi de a o testa, de a o stăpâni. Acumulările de informaţii la nivel mental, la unii copii survin mai lejer, fiind psihoemoţional mai dezvoltaţi. Alţii, mai greu înţeleg felul de a se purta al colegilor, comportamentul uneori agresiv al celor din jur, felul de a trece şi de a evita anumite situaţii”, spune medicul psihiatru Maria Cristache. 

În rândul tulburărilor nevrotice la copii, care încep de obicei în faza şcolară, intră ticurile, mişcări involuntare ale unor grupe bine definite de muşchi, clipitul, trasul de păr, urinatul involuntar în timpul nopţii, necorespunzător vârstei. Şcolarul care suferă de nevroză este deprimat, refuză să meargă la ore, mimează involuntar diverse boli.

Starea nevrotică este indusă în multe cazuri de lipsa de pregătire a copilului pentru şcoală, neacceptarea lui de către colegi, înjosirea, maltratarea, lipsa de experienţă a dascălilor. Certurile şi conflictele din familie, scandalurile frecvente între părinţi, accentuează nevrozele copiilor vulnerabili.

”Când vorbim de nevroze la copii, ne gândim în primul rând la şcolari, cei prinşi într-o formă de învăţământ, de la cei începători până la adolescenţi, care pot fi afectaţi de faptul că îşi schimbă mediul, colegii, profesorii. Părinţii sunt datori să observe orice schimbare în comportamentul de zi cu zi. De la atitudinea copiilor faţă de părinţi, colegi de şcoală, de joacă, totul trebuie urmărit şi intervenit acolo unde vezi că sunt lucruri ieşite din normal. Este datoria ta de părinte de a cere ajutorul specialistului acolo unde crezi că nu eşti suficient de pregătit”, explică psihiatrul buzoian.

Destul de frecvent, reacţiile nervoase la copii au ca indicatori simptome precum temperatura corporală ridicată, dureri de burtă, dureri de cap, ca răspuns la circumstanţele psihoemoţionale defavorabile în care se găseşte copilul.

În alte cazuri, în timpul episoadelor nevrotice, copiii prezintă tulburări comportamentale: fug de acasă, chiulesc de la şcoală, alţii se apucă de fumat, de băutură. De vină, spun psihiatrii, sunt în primul rând părinţii, care sunt datori să îşi educe copiii, să îi aibă permanent sub control. 

”Fiecare părinte trebuie să îşi aloce mai mult timp de urmărit şi de luat decizii acolo unde această nervozitate nu poate fi stăpânită, nu poate fi controlată. Educaţia nu se face numai în stările acestea de criză emoţională. Educaţia este un fenomen continuu pentru că mlădiţele acestea tinere trebuie ajutate să se dezvolte astfel că orice explicaţie este binevenită. Părinţii noştri ne învăţau că cei şapte ani de acasă rămân capitali în formarea viitorului ins. Acolo unde consideră părintele că nu poate să rezolve problema este de domeniul psihologului, poate chiar al psihiatrului”, spune medicul Maria Cristache.

Cel mai mare număr de nevroze se observă la preşcolarul mare, la şcolarul mic şi la adolescenţi. Părinţii trebuie să ştie că sunt anumite stări ale copilului care cer intervenţia medicului, pentru că dacă nu sunt tratate la timp se pot transforma în tulburări persistente ale caracterului sau în boli psihice permanente.

”Ceea ce pot să recomand este ca părinţii să apeleze fără reţinere la psiholog ori psihiatru, atunci când observă că astfel de stări se repetă la copilul lui, uneori inexplicabile, uneori cauzate de mici frustrări, că nu i-ai oferit laptopul, că nu i-ai luat telefonul performant, şi văd că imediat reacţiile îi sunt paradoxale, uneori explozive. Criza de nervi, cum o numim noi românii, uneori traduce pentru viitor debutul unor probleme de ordin structural intrapsihice, tulburări de personalitate în primul rând sau, şi mai grav, chiar dacă stau latente, debutul unor tulburări psihice serioase. Dacă minorul face un mod de a exista din asemenea ieşiri, din asemenea raptusuri, lucrurile sunt cât se poate de serioase şi privesc o intervenţie terapeutică de un anumit ordin”, spune Maria Cristache, medic psihiatru.

Dintre formele fundamentale de tulburări nevrotice se distinge maladia de nelinişte generalizată. Se dezvoltă în decursul a şase luni, începând din momentul apariţiei factorului psihotraumatizant şi debutează prin sentimentul de nelinişte, de încordare psihică, de angoasă în aşteptarea necazurilor care vor veni în viaţa de zi cu zi.

În urma unor studii, specialiştii în nevrozele copiilor au descoperit cel puţin şase cauze ale acestora. Este vorba despre nepotrivirea cerinţelor, pretenţiilor părinţilor cu posibilităţile şi nevoile copiilor, neacceptarea copiilor de către părinţi, exprimată printr-o atitudine irascibil-nerăbdătoare, prin dese mustrări, ameninţări şi pedepse fizice, prin lipsa gingăşiei şi a mângâierilor de care copilul are neapărată nevoie.

O altă cauză este abordarea nesincronizată a educării copilului, care se manifestă prin combinaţia discordantă dintre restricţiile şi interdicţiile severe din partea unui părinte şi atitudinea indulgentă, încurajatoare, din partea celuilalt.

Inconsecventa în educaţie, caracterul ei inegal şi contradictoriu se numără printre cauzele instalării nevrozelor la copii sau adolescenţi. Risc de a genera stare căderi nervoase mai prezintă lipsa de echilibru în relaţiile cu copiii: tonul ridicat, ţipetele, dezechilibrul emoţional general ori angoasa, neliniştea permanentă pentru copil, temerile şi măsurile de precauţie dincolo de limitele necesarului.