Amintiri amuzante cu Florin Piersic. Cum a improvizat marele actor o eşarfă din steagul PCR
0Îndrăgitul actor Florin Piersic, aflat zilele acestea sub lumina reflectoarelor, la împlinirea vârstei de 80 de ani, a imprimat amintiri perene printre cei care l-au cunoscut. Un episod memorabil, care confirmă spontaneitatea actorului, ni-l relatează fostul director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Buzău.
Se întâmpla în anul 1986, în timpul spectacolului ”Gaiţele”, cu care Teatrul Naţional Bucureşti se prezenta pe scena buzoiană pentru a patra oară.
Erau peste 700 de spectatori în sala Casei de Cultură a Sindicatelor, de pe Bulevardul Bălcescu, dornici să-i admire pe marii actori din distribuţie, precum Draga Olteanu Matei, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Florin Piersic, Ileana Stana Ionescu şi alţii.
”În rolul său, Florin Piersic trebuia să poarte o eşarfă la gât, potrivit recuzitei spectacolului, la care se făcea referire în piesă la un anumit moment. Avusese o eşarfă albă la toate spectacolele de până atunci. De data aceasta, Florin Piersic purta o eşarfă roşie. Mergeam spre cabinele actorilor ca să aflu ce s-a întâmplat cu eşarfa albă, însă imediat ce Florin Piesic a ieşit de pe scenă într-una dintre pauzele sale, pe arlechin (culisă aşezată în spatele fiecăruia dintre pereţii laterali ai unei scene n.r.) a fost încadrat şi prins de braţe de Gheorghe Dinică şi Marin Moraru, care au început să îmi strige, cu disperare în glas, să sun la partid, pentru că Florin Piersic făcuse franjuri steagul roşu cu secera şi ciocanul”, povesteşte Mircea Costache, directorul de atunci al Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău.
Fusese doar o farsă, pusă la cale de cei doi mari actori, la care Florin Piersic reacţionase cu o improvizaţie. Pentru că nu găsise eşarfa albă, chiar înainte de începerea spectacolului, Florin Piersic a rupt o fâşie din pânza roşie, fără să afecteze şi partea cu simbolul PCR. A doua zi, steagul a fost înlocuit, pentru a nu complica situaţia.
Aceasta este una dintre experienţele trăite alături de marii actori ai României de Mircea Costache, în cele peste trei decenii cât a fost director al Casei de Cultură a Sindicatelor. Va fi una dintre povestioarele pe care Costache le va scrie într-un volum de memorii, după ce va renunţa la activitatea politică.