Românul care a strâns 1.250 de fanioane. „Am şi de la echipe româneşti care astăzi nu mai există, ca Frontiera Curtici“

Mihai Guşeilă are 66 de ani şi toată viaţa a colecţionat fanioane cu emblemele echipelor de fotbal. Pasiunea s-a născut în tinereţe, pe vremea când juca fotbal la mai multe echipe locale, şi a ajuns acum la dimensiuni-record.

Mihai Guşeilă (66 de ani) a fost fotbalist, arbitru, iar acum străbate munţii României. A adunat în peste 30 de ani aproape 1.250 de fanioane de la cluburile de fotbal din ţară şi din lume, dar şi de la cluburile de turism montan. „Am jucat fotbal de mic copil. Am fost la juniori la Clubul Tractorul Braşov, iar apoi, ca senior, am evoluat la clubul ICIM în Divizia B. Ulterior am jucat la echipa fabricii Mecanica Codlea, unde am lucrat până la pensie. Am avut cel mai frumos post din fotbal în opinia mea, cel de portar. Am încercat să fiu şi antrenor, dar fotbalul se transformase deja într-o afacere şi nu mi-a plăcut. Am fost şi arbitru, pentru că nu am putut sta departe de teren“, povesteşte Mihai Guşeilă.

Cum a început să adune fanioanele

Nebunia fanioanelor a început când era în armată. „Am început colecţia, în 1975, când eram cantonat la Bucureşti. Aveam un coleg care era din Arad care mi-a adus un fanion cu echipa UTA. Aşa a început totul. Mi-a plăcut atât de mult acel fanion, încât am început să tot adun. Aşa am ajuns să am 1.254 de fanioane, din care 1.099 sunt de la cluburi de fotbal, restul – de la cluburi de turism montan, o altă pasiunea de-a mea“, mai spune bărbatul.

Mihai Guşeilă se declară fan înfocat al echipei Steaua, club de la care are şi cele mai multe fanioane. Soţia sa, însă, este mare fan al Universităţii Craiova, de pe vremea când la echipă juca celebrul Gheorghiţă Geolgău. „De la Steaua am 60 de fanioane, sunt cele mai multe, pentru că este echipa mea de suflet. Am şi cu Craiova vreo 25, pentru că este echipa soţiei. Am şi unul special cu FC Braşov care pe vremuri se numea Steagu Roşu. Este din 1956, când echipa a reuşit să promoveze pentru prima dată în prima divizie. Culorile de pe fanion sunt roşu şi albastru, aşa era FC Braşov atunci. Ulterior, când s-a privatizat, a luat culorile galben şi negru cu care joacă acum“, mai spune colecţionarul.

A legat prietenii cu colecţionari străini

Pe lângă echipele din România, unele dintre ele dispărute demult, Mihai Guşeilă are şi fanioane de la echipe celebre din străinătate. „Am din toată lumea fanioane, chiar şi din SUA, Brazilia, Japonia şi Argentina. Din Europa am de la toate echipele mari, cum ar fi Barcelona, Real Madrid, Manchester United, FC Porto, Benfica şi multe altele. Am şi fanioane de la echipe româneşti care astăzi nu mai există, cum ar fi, de exemplu, Frontiera Curtici“, mai spune bărbatul.

A reuşit să adune cele 1.254 de fanioane în peste 30 de ani. Pe unele le-a cumpărat, altele i-au fost aduse de prieteni din călătoriile lor, iar pentru altele a făcut schimb. „Nu a fost uşor să le adun. Mereu când prietenii mei plecau pe undeva, mă întrebau: «Ce să îţi aduc?». Iar eu spuneam mereu: «Un fanion». De asemenea, am mai făcut şi schimburi cu alţi colecţionari. Cel mai cunoscut este un sârb, Sava Neserovici, care are şi el vreo 800 de fanioane. Chiar am participat înpreună la o emisiune realizată de TVR acum câţiva ani şi pot spune că suntem prieteni“, mai spune Mihai Guşeilă.

Şi-a transformat grajdul în muzeu

Fanioanele sunt aşezate acum la loc de cinste. Mihai Guşeilă s-a retras la casa părintească din localitatea Pojorta, de lângă Lisa, judeţul Braşov, la poalele Munţilor Făgăraş. Aici a transformat un grajd într-un adevărat muzeu şi, de ceva vreme, i-a mers vorba în sat şi sunt turişti care vin să-i vadă colecţia. „Am făcut un muzeu aşa cum îmi place mie. Încă nu au încăput toate fanioanele pe pereţi. Mai am vreo două geamantane pline. Trebuie să le găsesc şi lor loc. Oamenii din sat ştiu de colecţia mea şi le mai povestesc turiştilor care vin să le vadă. Nu am fanioane preferate, eu ţin la fel la toate. După moartea mea, fanioanele vor ajunge la muzeu. Am şi vorbit cu fetele mele şi am făcut o plăcuţă pe care scrie «Colecţie donată de Mihai Guşeilă». Vor ajunge la Muzeul din Făgăraş sau la cel din Codlea. Am primit şi oferte să le vând, dar nu le-aş da nici pentru un miliard de dolari. Nu le-am adunat ca să fac bani cu ele, ci din pasiune“, mai spune bărbatul.

Pasionat şi de turismul sportiv montan

După ce s-a retras din fotbal, în 1987, la 37 de ani, Mihai Guşeilă a revenit la o veche pasiune a sa, pentru care acum, că este la pensie, are şi mai mult timp. „M-am născut la Pojorta, unde cade muntele pe mine şi am fost mereu pasionat de natură. Pe lângă fotbal, o altă mare pasiunea de-a mea este turismul sportiv montan şi sunt înscris în federaţia de profil. Este o disciplină complexă care presupune mai multe probe: de la orientare, căţărare şi alpinism, la recunoaşterea florei montane şi acordarea de prim ajutor. Iarna, cel puţin o dată pe lună ies pe munte, iar vara, de două-trei ori, în funcţie de competiţii“, mai spune bărbatul.

Mihai Guşeilă a reuşit să câştige multiple competiţii montane. „Am în acest moment peste 30 de cupe şi 50 de medalii câştigate la competiţiile de turism sportiv montan, pe care le-am aşezat într-o vitrină. În 1995, am pus bazele Asociaţiei Turiştilor Veterani din România, unde sunt şi vicepreşedinte. Promovăm mişcarea în natură, pentru că este foarte importantă pentru o viaţă sănătoasă“, mai spune bărbatul.

Mihai Guşeilă cunoaşte ca în palmă aproape toţi munţii din România şi spune că va continua să-i exploreze. „Singurul loc din ţară unde nu am ajuns sunt munţii din partea de nord a Moldovei, dar anul acesta mi-am stabilit să ajung acolo. Din tot ce am văzut, cel mai spectaculos mi s-a părut Masivul Retezat. Însă cel mai frumos rămâne Făgăraşul şi nu sunt subiectiv. L-am străbătut de multe ori de la o creastă la alta şi de la nord la sud“, mai spune Mihai Guşeilă.