REPORTAJ Secretele Bălţii Brăilei, considerată a doua deltă a României

Insula Mică a Brăilei este o copie în miniatură a Deltei Dunării. FOTO: AEVĂRUL BRĂILA

Lunca internă sau Balta Brăilei se întinde pe o lungime de 70 de kilometri, între Braţul Măcin sau Dunărea Veche spre Podişul Dobrogei şi un braţ complex - Dunărea cu braţe secundare (Vâlciu, Cremenea, Calia şi Cravia).

Lunca internă sau Balta Brăilei se întinde pe o lungime de 70 de kilometri, între Braţul Măcin sau Dunărea Veche spre Podişul Dobrogei şi un braţ complex - Dunărea cu braţe secundare (Vâlciu, Cremenea, Calia şi Cravia).

Aici, vegetaţia luxuriantă face casă bună cu liniştea bălţii, dar şi plânsetul nesfârşit al cormoranilor grupaţi în colonii. Splendoarea se oferă aici, la nici cinci kilometri de oraş.

Insula Mică a Brăilei sau Balta lui Terente şi-a păstrat frumuseţea neatinsă. Vegetaţia, aerul rece, cormoranii cu trupurile concav-convexe împietrite în sălcii, ţipând sălbatic doar la apropierea periculoasă a omului, vulturul codalb, cu o anvergură a aripilor de 2,5 metri, sunt doar câteva dintre tuşele celui mai frumos tablou turistic din judeţul Brăila.

 La doar cinci kilometri de agitaţia oraşului, Balta lui Terente se arată în toată splendoarea ei, iar de la o vreme – de când a devenit Parc Natural – concurează cu Delta Dunării. 

Cu şalupa sau cu vaporaşul

Balta lui Terente este o zonă în care vegetaţia de sălcii plângătoare, salcâmi pitici, sălbatici, face casă bună cu întinsele colonii de cormorani şi ochiurile de apă năpădite de nuferi albi şi galbeni care râd la Soare în fiecare dimineaţă. Balta a intrat în atenţia autorităţilor tocmai pentru a i se conserva frumuseţile.

 La o aruncătură de băţ de oraş, sunt salbe de insule, ostroave, gârle, iezere sau lacuri. La câţiva kilometri de zgomot infernal, e linişte, vegetaţie luxuriantă, păduri de salcâmi şi întinderi mari de nuferi care se deschid la un strop de soare. Şi păsări, multe păsări. Nu este Delta Dunării, ci o copie fidelă a ei, Balta Mică a Brăilei.

Cu vaporul sau şalupa, călătorul ajunge în inima naturii în doar câteva minute. Balta Mică a Brăilei se întinde pe 160 de km pătraţi. Jumătate e numai apă. Liniştea care domneşte peste acest ţinut este tulburată doar de zborul egretelor sau de ţipetele cormoranilor lacomi de peşte. Peste 200 de specii de păsări îşi împart un tărâm de poveste. 

Vulturul codalb este cea mai mare specie de acvilă din Europa şi a patra ca mărime din lume. Are anvergura aripilor de 2,5 metri.

În Balta Mică a Brăilei au fost găsite trei cuiburi ale vulturului codalb, însă puţini au fost cei care au văzut păsările de aproape.  

Turiştii ascultă cu nesaţ şi legenda lui Terente, celebrul bandit care a trăit în zona Brăilei. Amant focos şi extrem de viril, se spune că Terente a iubit sute de femei. Dar a avut şi alte păcate. În Balta Mică sunt şapte trasee marcate. 

“Tot ceea ce cerem amatorilor de petrecere a timpului liber în zonele aflate sub administrarea noastră este sa respecte natura. Să aibă asupra lor un sac de menaj în care sa depoziteze gunoiul şi pe cât posibil, la plecare, să lase locul curat, aşa cum l-au gasit”, ne-a recomandat, la un moment dat, directorul Parcului Natural Balta Mica a Brailei, ing. Alexandru Eduard Buricea.

Braţul dinspre Bărăgan este situat relativ departe de mal. Acesta lasă pe stânga o luncă externă destul de lată (Balta Stăncuţei) şi se desfăşoară în segmente lungi şi uşor meandrate, închizând între ele ostroave foarte alungite, printre care Balta Mică a Brăilei între braţele Cremenea şi Vâlciu, declarată Parc Natural. Lunca dintre braţe are 5-7 m altitudine absolută.

Până în prezent, în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei au fost identificate 216 specii de plante superioare (cormofite), încadrate în 42 de genuri. Dintre acestea, ponderea cea mai mare o au plantele terestre, fiind studiate un număr de 184 de specii, dintre care doar 17 specii sunt lemnoase,

iar 167 de specii sunt plante ierboase. Dintre plantele superioare acvatice au fost identificate 32 de specii iar dintre plantele inferioare, cel mai bine reprezentate sunt algele, organisme specifice zonelor umede. Vegetaţia forestieră este reprezentată de păduri în care se regăsesc specii precum salcia şi plopul.

De asemenea, există, şi păduri compuse preponderent din esenţe tari (stejar, ulm, frasin, salcâm), cele mai importante trupuri prezente în zonă fiind Pădurile Viişoara şi Lacu Sărat. Pe teritoriul Parcului Natural Balta Mică a Brăilei au fost semnalate un număr de 206 specii de păsări, încadrate în 17 ordine şi 50 de familii, reprezentând 53% din avifauna României. Printre acestea se regăsesc specii de raţe, gâşte, stârci, pescăruşi, nagâţi, becatine, sitari, lişiţe, lebede, etc.

Cele mai frecvent întâlnite sunt raţele şi gâştele sălbatice: raţa mare, raţa cârâitoare, gâsca de vară şi gârliţa. Se întâlnesc, de asemenea, multe specii de stârci: stârcul cenuşiu, stârcul roşu, stârcul galben, stârcul de noapte, stârcul lopătar. Componenţa faunei piscicole din Parcul Natural Balta Mică a Brăilei cuprinde cca. 60 de specii de peşti, dintre care 12 specii se regăsesc pe anexele directivelor europene, fiind specii strict protejate, dintre care menţionăm: scrumbie de Dunăre, avat, zvârlugă, porcuşor de nisip, petroc, pietrar, sabiţă, ghiborţ de râu, raspar. Prezenţa a numeroase specii de peşti, printre care şi specii rare apreciate pentru carne şi icre favorizează dezvoltarea sectorului pescăresc şi implicit a celui turistic, construirea în zonă a unor restaurante cu specific, atragerea de investitori, etc. Balta Mică a Brăilei – Parcul Natural Balta Mică a Brăilei este arie protejată de interes naţional - Zonă umedă de importanţă internaţională Sit RAMSAR (poziţia 1074 pe lista Ramsar) din anul 2001. Formele de turism ce pot fi practicate în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei sunt: turismul nautic practicat atât individual (cu caiacul), cât si în grup (cu barca cu rame, sau cu ambarcaiuni cu motor), turismul ecvestru sau cu atelaje trase de cai, cicloturismul, turismul pedestru. Singurul mod de a ajunge în Parcul Natural, îl reprezintă traversarea braţelor Dunării cu ambarcaţiuni mici sau cu bacul, având puncte de plecare localităţile din jurul Bălţii Mici a Brăilei.

Accesul în localităţile învecinate Parcului se face pe drumuri judeţene şi comunale, iar punctul principal de plecare este oraşul Brăila, după cum urmează: Brăila-Măraşu, pe DJ 212A, 56 km; Brăila – Stăncuţa, pe DJ 212, 52 km; Brăila-Chiscani, 10 km; Brăila - Gropeni, 23 km.

Material realizat cu ajutorul Info Zone Brăila, privind Strategia de dezvoltare locală integrată a Zonei pescăreşti a Judeţului Brăila.