Cum a ajuns industria brăileană decor de filme horror după ce a fost privatizată

Platforma fostului combinat chimic de lângă Brăila a ajuns o ruină  FOTO Florentin Coman

După schimbarea de regim din 1989, multe dintre întreprinderile brăilene care pe vremea comuniştilor aveau mii de angajaţi şi-au restrâns treptat activitatea, apoi au fost privatizate pentru ca, în final, să fie vândute la fier vechi.

Fostul combinat chimic de lângă municipiul Brăila, unde se produceau fibre, celuloză şi hârtie, era un mastodont industrial în anii '70 – '80. Chiar şi în primii ani de după revoluţie, la combinat munceau mii de brăileni, însă curând avea să înceapă perioada vestitelor disponibilizări, iar secţiile să se închidă una câte una.

„Celhart Donaris”, una dintre societăţile comerciale pe acţiuni născute din fosta întreprindere socialistă, a fost privatizată în 2003, când fosta Autoritate pentru Privatizare a acceptat semnarea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni "Celhart Donaris", reprezentând 69,986%, pentru 18,1 milioane de euro, din care 13,6 milioane de euro valoarea acţiunilor, plus capital de lucru, investiţii de mediu şi investiţii tehnologice.

Noul proprietar al unităţii brăilene era "Ecopack" SA Ghimbav, în spatele căruia se află cunoscutul om de afaceri Vladimir Cohn. cumpărătorul s-a obligat prin semnarea contractului de privatizare şi la preluarea unor datorii comerciale de 4,5 milioane de euro.

În 2013, „Celhart Donaris” şi-a oprit activitatea de producţie , după o perioadă de circa 4 ani în care a fost în oprire temporară. Administratorul unităţii susţinea atunci că lipsa de comenzi a fost de vină pentru situaţia în care s-a ajuns. După oprirea temporară din 2009, a fost vândută pe piaţa internă marfa aflată pe stoc, însemnând diferite tipuri de hârtie. În tot acest răstimp, unitatea a avut activitate de producţie zero şi n-a mai putut face export. Cumpărătorii mărfii din stoc au fost, în principal, chiar companiile din grupul "Ecopack - Ecopaper" cel care deţine pachetul majoritar de acţiuni la fostul combinat de hârtie.

Din 2013 până în prezent, secţiile fostului combinat au fost despuiată de tot ceea ce însemnat obiect metalic. Grosul cantităţii a fost vândut la fier vechi chiar de către proprietari, de restul ocupându-se hoţii de fier vechi, care au demolat, încetul cu încetul, toate halele, pentru a fura fier-betonul din armătura pereţilor şi scărilor. Acum, pe platforma fostului combinat chimic mai există doar ruine, un decor peferct pentru filme horror.

Cum a dispărut în neant prima fabrică din ţară de plăci aglomerate din lemn

Fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului, rebotezat "PAL" SA după 1990, părea a fi un exemplu de privatizare reuşită. Cea mai veche fabrică de plăci aglomerate din lemn (p.a.l.) din ţară şi cândva cel mai mare producător de chibrituri autohtone, PAL a fost prima mare societate brăileană privatizată şi preluată de un grup internaţional.

Compania "Merona Holding", din Elveţia, o afacere a unui elveţian de origine română, Ştefan Dobriţa, a preluat pachetul majoritar de acţiuni în 1997, anul marilor lichidări pentru industria brăileană. Însă, deşi venise cu planuri mari - printre care deschiderea unei noi fabrici uriaşe de producţie pe platforma fostului combinat chimic de la Chiscani, unde a cumpărat şi o serie de active, noul acţionar nu a putut face faţă situaţiei economice din România.

Secţiile PAL, unde altădată se făcea mobilă şi chibrituri, s-au au fost năpădite de buruieni

Întâi au fost închise câteva secţii, apoi fabrica de chibrituri, pentru ca, după anul 2000, societatea să-şi restrângă tot mai mult activitatea. După decesul patronului, survenit la începutul anului 2006, PAL SA şi-a încetat producţia de mobilă de serie şi a abandonat spaţiile industriale pe care le deţinea în zona bariera Călăraşilor, strada Împăratul Traian şi B-dul Dorobanţilor. În urma societăţii nu au mai rămas decât spaţii părăsite, utilajele fiind vândute în general la fier vechi. În timp, terenurile ocupate cândva de halele de producţie au fost cumpărate de multinaţionalele care vin cu supermarketuri în România. Pe locaţia din Bariera Călăraşilor a fost deschis în urmă cu câţiva ani un „Penny Market XXL”, iar pe spaţiul de pe bulevardul Dorobanţilor urmează să se construiască un „Kaufland”.

„Laminorul” Brăila - de la cuie şi sârme, la supermarket-uri

„Laminorul” SA a fost, timp de zeci de ani, un etalon al industriei brăilene. Uzina a luat fiinţă în 1923 sub denumirea "David Goldemberg şi Fii" şi având sediul în strada Transilvaniei. La data respectivă, producea sârmă trasă, cuie şi articole de metalurgie.

În 1933 compania a fost cumpărată de Max Auschnitt şi inclusă în consorţiul "Titan - Nadrag - Calan". În 1948 a avut loc naţionalizarea, iar modernizările şi investiţiile dezvoltate ulterior au făcut ca unitatea să poată executa comenzi pentru o gamă variată de produse.

Pe timpul comuniştilor, Întreprinderea Laminorul şi-a diversificat producţia şi şi-a deschis noi secţii, pe malul Duănării, în zona cartierului Viziru. Era o unitate cu câteva mii de angajaţi, „mândria industriei socialiste”, cum le plăcea oficialilor din acele vremuri să se laude.

Prima secţie a Laminorul a fost demolată pentru a lăsa loc unor supermarket-uri

În 1991, prin hotărâre de guvern, uzina îşi schimbă numele de la "Întreprinderea Laminorul" la SC "Laminorul" SA Brăila. Privatizarea a avut loc în 1999 când "Tubman International", cu sediul în Gibraltar, a cumărat pachetul majoritar de acţiuni, iar după îndelungi frământări de ordin sindical, în 2004, "Tubman" s-a restras, vânzând pachetul majoritar de acţiuni italienilor de la "Tenaris". Aceştia din urmă au cesionat, după câteva luni, acţiunile către statul român, mai precis către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).

În acea perioadă, secţia-mamă, cea deschisă în 1923 pe Str. Transilvaniei, a fost desfiinţată. Halele au fost dărâmate, iar pe terenul unde se producea altădată cuie şi lanţuri s-au ridicat, din prefabricate, supermarket-uri precum „Billa”, „Praktiker” sau „Metro”.

În 2006, la presiunea salariaţilor şi a organizaţiei sindicale, are loc o nouă privatizare a ceea ce mai rămâsese din uzinăi, de data aceasta către "Donau Commodities". În 2009, uzina a intrat în Grupul "Mechel". După circa 4 ani, mai precis în februarie 2013, ruşii de la "Mechel" au vândut "Laminorul" Brăila la pachet cu celelalte combinate către "Invest Nikarom", în cadrul "celebrei" tranzacţii de 52 de euro. O lună mai târziu, compania brăileană a cerut singură intrarea în insolvenţă.

Citiţi şi

Privatizarea celor mai importante fabrici arădene a pus producţia pe butuci