Cât de greu se naşte un brand românesc. Brânza de Gulianca, „faultată“ în procesul de certificare chiar de oierii care o produc
0Privită cu mândrie de brăileni datorită gustului său deosebit, brânza de Gulianca are mari şanse să se numere printre produsele tradiţionale româneşti recunoscute la nivel european. Procesul de acreditare a fost demarat de câţiva ani şi, chiar dacă a cunoscut mici sincope, după cum recunoaşte primarul comunei Salcia Tudor, Florin Moroiu, merge înainte, cu mari şanse de reuşită.
Primarul Moroiu spune că va mai dura ca un an – doi până când brânza de Gulianca va deveni un produs acreditat de Uniunea Europeană. „Problema este că nu toţi crescătorii de oi din zona noastră înţeleg beneficiile pe care ni le-ar aduce această acreditare. Tot încercăm de ceva vreme să facem o cooperativă, ca să putem deschide o fabrică de procesare a laptelui, că fără o astfel de fabrică nu avem cum să primim certificarea. Până acum nu am reuşit, tocmai din cauza unor astfel de atitudini tipic româneşti, de genul «de ce să intru eu în asociaţie cu tine, ca să câştigi tu de pe urma mea». Până la urmă, o să-i lăsăm deoparte pe aceştia cu atitudine negativă, şi o să ne unim cei care vrem cu adevărat să facem treabă”, ne-a declarat primarul din Salcia Tudor, care se numără printre crescătorii de animale din zonă. Există aici circa 30 de fermieri cu turme de câteva sute de capete, în timp ce restul crescătorilor au câteva ovine şi una-două bovine.
Potrivit primarului, în comuna Salcia Tudor există peste 16.000 de oi ce produc anual 50 - 60 de tone de brânză. Ceea ce diferenţiază acest sortiment de brânză de toate celelalte existente pe piaţă îl reprezintă gustul aparte, datorat solului sărăturat din zonă, ce face ca iarba pe care o pasc oile să aibă o compoziţie mai specială.
Până la mult dorita certificare europeană, Primăria Salcia Tudor a decis să înregistreze la OSIM marca „brânza de Gulianca”, pentru a proteja acest produs, în condiţiile în care unii ciobani din alte zone ale judeţului Brăila sau chiar din alte judeţe îşi vând brânza ca şi cum ar fi fost produsă de oile din zona Gulianca.
„Trebuie să ne protejăm produsul, care este specific doar zonei noastre, datorită calităţii solului de aici. Am pornit în urmă cu trei luni operaţiunile de înregistrare a mărcii şi a logo-ului «brânza de Gulianca». Din câte am înţeles, durează cam jumătate de an o astfel de înregistrare de marcă, deci am mai avea trei luni până se finalizează procesul. Scoatem marca pe Primăria Salcia Tudor, apoi o să o dăm tuturor crescătorilor din zonă, contra unei redevenţe modice, de circa 50 lei. E mai bine aşa, decât dacă ar fi înregistrat-o cineva pe persoană fizică apoi o ţinea numai pentru el”, ne-a mai declarat primarul Florin Moroiu.
Anul trecut, la Salcia Tudor s-a organizat Festivalul Brânzei de Gulianca, eveniment care, în luna mai a acestui an, în zilele de 14 şi 15 ale lunii, va avea cea de-a doua ediţie.
FOTO Florentin Coman
Pe vremea transhumanţei, mulţi oieri de la munte veneau cu turmele în zona actualei comune Salcia Tudor, care are arondate satele Gulianca, Cuza Vodă, Olăneasca şi Ariciu. De altfel, cu o sută de ani în urmă, satul Cuza Vodă se numea Neraşi, denumire care vemea de la ciobanii munteni, ce nu îşi rădeau bărbile când se coborau la câmpie. „Ieşise vorba asta: când întrebai pe unul unde se duce, îţi zicea că, «La neraşii ăia». Aşa că numele satului a rămas Neraşi. Mulţi crescători de oi s-au stabilit aici definitiv şi aşa s-a format tradiţia de a creşte animale în zona noastră. De altfel, pământul e sărăturat şi nu prea e bun pentru culturi agricole. Noi pe creşterea animalelor ne bazăm”, ne-a explicat Stelică Avramescu, preşedintel Asociaţiei „8 septembrie”, înfiinţată de crescătorii de animale din satul Cuza Vodă, fostul Neraşi.
Doar trei produse româneşti certificate la nivel european
Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Regionale (MADR), Achim Irimescu, declara luna trecută că au fost identificate 14 produse cu potenţial de certificare europeană. Printre ele se numără şi brânza de Gulianca, alături de novacul afumat din Tara Bârsei, caşcavalul de Seveni sau cârnaţii de Pleşcoi.
Recunoaşterea ca produs tradiţional aduce beneficii producătorilor români, ei putând să primească bani de la Uniunea Europeană pentru promovarea produselor în afara graniţei.
La nivel european, România se află la coada clasamentului în ceea ce priveşte numărul de produse protejate, având doar trei mărci de produse certificate până în acest moment - magiunul de Topoloveni, salamul de Sibiu şi brânza de Ibăneşti . În Uniunea Europeană se înregistrează 1.404 de produse protejate, cele mai multe fiind deţinute de Italia (296), Franţa (243), Spania (205), Portugalia (139) şi Grecia (106).
Citiţi şi
Se încarcă comentariile...
