Pretextul izbucnirii Primului Război Mondial. Lovitura norocoasă a unui copil de ţăran bosniac a aruncat lumea în aer
0
La începutul secolului XX, Europa era ca un butoi cu pulbere. Tensiunile acumulate între marile puteri dar şi dorinţa de hegemonie a Germaniei erau gata să arunce lumea în aer. Scânteia a fost produsă de un student naţionalist care a oferit fără să vrea pretextul necesar izbucnirii Primului Război Mondial.
La începutul secolului XX, Europa se transformase într-un adevărat butoi cu pulbere, un continent al tensiunilor politice şi al luptelor pentru putere între ultimii reprezentanţi ai vechilor monarhii europene. Pentru mulţi istorici, tensiunile apărute între monarhii Marilor Puteri europene, majoritatea înrudiţi, interesele economice şi politice divergente au dus treptat la o cursă a înarmărilor, la realizarea unor alianţe militare care pregăteau un deznodământ tragic pentru umanitate.
Lucrurile s-au complicat şi mai mult după a doua jumătate a secolului al XIX lea, atunci când în Europa se ridica o nouă forţă militaristă, agresivă şi naţionalistă. Era vorba de Prusia, care după umilirea Franţei în deceniul şapte al secolului al XIX lea, unificase Germania, subclasase Austro-Ungaria şi devenea o super-putere deosebit de agresivă în Europa Centrală. Wilhelm al II lea kaiserul german l-a demis pe cancelarul Otto von Bismarck şi a lansat o nouă politică belicoasă, începând cu sfârşitul secolului al XIX lea.
Practic, acesta visa să transforma Germania într-o uriaşă putere europeană în detrimentul Franţei şi al Rusiei în special, sperând la o extindere teritorială din Belgia până la Bagdad şi, aşa cum arăta celebrul ”Plan din Septembrie”, transforamrea majorătiţii statelor europene în state vasale Germaniei. Evident, atitudinea Germaniei îi nemulţumea pe englezi, rude de sânge cu împăratul german, şi îi îngrijora profund pe francezi. Europa era gata să explodeze. Mai era nevoie de un singur pretext, o scânteie care să arunce totul în aer. Culmea, scânteia a pus-o un tânăr student sârb, într-o zi fatitidică a anului 1914.
Ultima vizită a arhiducelui
În anul 1914, Bosnia se afla de 6 ani sub stăpânire Imperiul Austro-Ungar, un conglomerat muribund de naţiuni care-şi juca ultima carte pe scena istoriei. Pe data de 28 iunie 1914, în Sarajevo, capitala provinciei, urmau să aibă loc manevre ale armatei de ziua Sfântului Vitus, sărbătoare naţională în regiune. La aceste manevre urma să participe un reprezentat al casei imperiale. Arhiducele Franz Ferdinand, moştenitorul tronului imperial a fost desemnat să participe alături de soţia sa arhiducesa Sophia.
Vizita în Bosnia era considerată necesară de împăratul Franz Josef, chiar şi în condiţiile în care această provincie era considerată una dintre cele mai periculoase. Şi asta fiindcă Serbia, considera Bosnia una dintre provinciile sale istorice şi nu se împăca deloc cu alipirea acesteia imperiului Austro-Ungar. Mai ales de ziua Sfântului Vitus organizaţiile naţionaliste sârbeşti au jurat răzbunare. Tocmai de aceea arhiducele Franz Ferdinand a refuzat iniţial să meargă în Serbia comunicându-i în repetate rânduri împăratului că are sentimentul că nu se va mai întoarce în viaţă din Bosnia. În cele din urmă,în urma presiunii exercitate de împărat, Franz Ferdinand acceptă. Soţia sa, arhiducesa Sophia, deşi însărcinată, a decis să-l însoţească.
”Dacă este vreun pericol, locul meu este lângă soţul ei”, a mărturisit aceasta înaintea călătoriei. Duminică, pe 28 iunie 1914, într-o zi senină Franz Ferdinand ajunge în Bosnia şi participă împreună cu un cortegiu oficial la manevrele armatei iar mai apoi pleacă pe străzile oraşului pentru a vizita diferite obiective. Străzile erau pline de oameni curioşi să-l vadă pe arhiduce. O parte a loialiştilor aşa cum spun mărturiile epocii fluturau steaguri galbene. Arhiducele împreună cu soţia sa călătoreau într-o limuzină de protocol marca Gräf & Stift, decapotabilă.
Evident arhiducele era înconjurat de oficialităţi şi soldaţi. Vizita oficială a început după o salvă de tun trasă din fortăreţa de pe dealurile din jurul oraşului. Prin mulţime mişunau însă o groază de pericole. Mai precis, era vorba de şase tineri sârbi care au jurat să-l asasineze pe moştenitorul tronului austriac. Dintre aceştia doar doi au acţionat propriu-zis. Nedeljko Čabrinović în apropierea râului Miljacka a aruncat o grenadă către maşina arhiducelui. Grenada s-a scurs însă pe acoperişul strâns al maşinii decapotabile şi a căzut pe stradă ajungând sub o altă maşină. Grenada a explodat rănind în jur de 20 de persoane. Arhiducele nu a păţit nimic.
Čabrinović a înghiţit o pilulă cu cianură şi a sărit în râu. Tentativa de suicid a eşuat fiindcă cianura era în cantitate mică şi i-a provocat doar vărsături. A fost prins de poliţie. Imediat cortegiul s-a îndreptat către Primăria oraşului. Întâmpinat de primarul Fehim Curčić, Franz Ferdinand şi-a exprimat nemulţumirea. ”Domnule primar am venit în vizită şi sunt întâmpinat cu bombe. Este revoltător”, a precizat arhiducele. În cele din urmă a fost liniştit de arhiducesa Sophia iar discurusurile au putut avea loc. Imediat după au fost schimbate total planurile. Cuplul imperial urma să meargă la spital să viziteze răniţii atentatului. În maşina imperială au mai urcat câţiva aghiotanţi pentru a-l proteja pe arhiduce. Generalul Oskar Potiorek a decis ca maşina imperială să-şi schimbe traseul şi să urmeze alt drum până la Spitalul din Sarajevo. Din nefericire, şoferul nu a fost anunţat.
Un fiu de ţăran dă lovitura fatală
În loc să urmeze traseul schimbat de generalul Oskar Potiorek, şoferul Leopold Lojka a virat dreapta pe strada Franz Joseph, pe ruta stabilită iniţial. Imediat a fost oprit şi pus să întoarcă. Pe strada Franz Joseph pândea însă Gavrilo Princip, un alt asasin. Oprirea autoturismului şi manevrarea acestuia a reprezentat prilejul perfect pentru Princip să acţioneze. A scos un pistol de fabricaţie belgiană model 1910 şi a tras de la aproximativ un metru şi jumătate, urcându-se efectiv pe pragurile maşinii imperiale. ”Un glonţ l-a lovit pe arhiduce în jugulară iar cel de-al doilea a lovit abdomenul arhiducesei”, scria Albertini. Princip a fost imediat imobilizat şi reţinut. Cuplul imperial a fost dus de urgenţă la casa guvernatorului pentru asistenţă medicală. Sophia a murit pe drum iar arhiducele 10 minute mai târziu. Conform celor mărturisite de contele Harrach, ultimele cuvinte ale lui Franz Ferdinand au fost ”Sophie, Sophie, nu muri! Trăieşte pentru copiii noştrii”. Cei trei copii ai cuplului imperial au rămas orfani în aceea zi.
Cine a fost Gavrilo Princip
Asasinul cuplului imperial se numea Gavrilo Princip şi la momentul atentatului avea aproape 20 de ani. Princip s-a născut într-o familie de ţărani bosnieci în anul 1894 în satul Obljaj, undeva în zona de vest a Bosniei. Erau etnici sârbi. Tatăl său Petar era ţăran şerb şi efectiv aparţinea unui stăpân feudal. De altfel Petar a fost subiect de dispută, privind proprietatea asupra lui între familiile Jovic şi Siercic. Sărăcia era o constantă a familiei iar şase fraţi ai lui Gavrilo Princip au murit în copilărie. Gavrilo a fost un patriot sârb care ura intervenţia şi mai apoi ocupaţia austro-ungară în Bosnia. În 1907 după ce a excelat în şcoala primară, a plecat din satul natal la Sarajevo acolo unde a urmat cursurile şcolii secundare. Era un elev de top dar care intrase în diferite organizaţii naţionaliste îndreptate împotriva stăpânirii austro-ungare.
A intrat în rândurile organizaţiei ”Mâna Neagră” cunoscută şi ca ”Unitate sau moarte”. Era de fapt o grupare teroristă panslavistă, care dorea unificarea tuturor teritoriilor populate de slavii sud-dunăreni, aflate sub stăpânire austro-ungară. Propriu-zis visau la înfăptuirea Serbiei Mari, alipind Bosnia, Herţegovina la regatul Iugoslaviei. ”Mâna Neagră” acţiona prin asasinate, dorind să semene teroare şi haos. Printre victimele ilustre ale acestei organizaţii se numără şi regele Alexandru Obrenovic dar şi soţia sa Draga ucişi în 1903 pentru că ar fi colaborat cu austriecii. Tot ”Mâna Neagră„ a organizat şi atentatul de la Sarajevo, trimiţând şase tineri în încercarea de a-l ucide pe Franz Ferdinand. Doar Gavrilo Princip a reuşit.
Pe data de 28 octombrie 1914, Princip a fost judecat şi condamnat la Sarajevo. Urma să stea 20 de ani în puşcărie. Ar fi fost executat dar nu împlinise încă vârsta de 20 de ani şi legea nu permitea aceste lucru. Princip şi-a ispăşit pedeapsa în puşcăria de la Theresienstadt. După numeroase încercări de suicid a rămas fără o mână. În cele din urmă a murit de tuberculoză. După asasinarea lui Franz Ferdinand, Austro-Ungaria a găsit motivul perfect de a invada Serbia. De altfel a şi fost încurajată de Germania. Imediat a fost târâtă în război şi Rusia, Franţa, Belgia şi Italia. Primul Război Mondial se declanşa.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
