Mari compozitori dependenţi de droguri şi alcool, cu vieţi trăite între demonii depresiei şi ai stupefiantelor. „Dincolo de geniul muzical, Mozart era o nulitate“

O mare parte a compozitorilor care au avut un impact major asupra muzicii clasice universale erau cunoscuţi pentru patimi extreme. Abuzau de substanţe halucinogene puternice sau de cantităţi mari de alcool şi tutun. Se spune că o parte a celor mai faimoase compoziţii au fost scrise sub influenţa narcoticelor.

Marii artişti, în general, au dus o viaţă boemă, marcată de nonconformism, dar şi de abuzuri. O parte a marilor compozitori au folosit pe scară largă substanţe halucinogene sau stimulente, precum cantităţi mari de alcool sau tutun. Se spune că toate aceste abuzuri îi ajutau în procesul de creaţie, fiind specialişti care au descoperit că o parte a marilor creaţii artistice au fost realizate fie sub influenţa stupefiantelor, fie a alcoolului.

”Titanul din Bonn”, doborât de ciroză

Ludwig van Bethoven a fost unul dintre cei mai buni compozitori din istoria muzicii. S-a născut la Bonn, în Germania, în anul 1770. A fost considerat compozitorul care a reuşit să facă trecerea de la perioada clasică la cea romantică în muzică. A rămas cunoscut în special pentru 9 simfonii, dintre care cea de-a noua este cea mai celebră. Totodată a compus 5 concerte pentru pian şi orchestră, unul pentru vioară şi orchestră dar şi numeroase sonate şi cvartere. La toate acestea se adaugă opera ”Fidelio”. A avut o copilărie nefericită, fiind abuzat de tatăl său, un cântăreţ mediocru şi alcoolic. 

Acesta a profitat de talentul fiului său pentru a câştiga bani. La un moment dat fascinat de muzica lui Mozart, Beethoven se mută la Viena, în Austria. Susţine numeroase concerte în Praga, Dresda, Viena, Berlin şi numeroase alte oraşe din Imperiul Habsburgic sau Prusia. În anul 1818, surzeşte şi ajunge să converseze cu cei din jur,prin intermediul scrisului. Chiar şi fără auz, talentatul compozitor reuşeşte să lucreze şi să dea naştere capodoperelor. Dincolo de talentul său uluitor, Beethoven era un personaj ursuz, retras, marcat de traumele copilăriei. 

Mai mult decât atât era un băutor înveterat. Consuma cantităţi mari de alcool, în special vin roşu. Nu exista zi, se arată în mărturiile biografice, în care să nu ajungă la taverna sa favorită. Se spune că din cauza alcoolului a început să sufere de paranoia şi a devenit anti-social. Îşi bănuia inclusiv servitorii că vor să-l fure în permanenţă sau plănuiau să-l omoare. De altfel, cele trei pasiuni ale sale erau muzica, femeile şi băutura. Totate în exces. Ludwig van Beethoven a murit, la 58 de ani, de ciroză, se pare din cauza abuzului de alcool.

Copilul-minune îmbătrânit de alcool şi tutun

Wolfgang Amadeus Mozart a fost la fel ca Beethoven unul dintre titanii istoriei muzicii. S-a născut la 1756 în Salzburg, Austria şi a fost un copil minune. Mai precis, de la 5 ani a început să compună. Profesor îi era propriul tată, leopold Mozart, un violonist deosebit de apreciat la curtea episcopului de Salzburg. Mozart a făcut de la o vârstă fragedă adevărat turnee prin care uimea lumea cu talentul său. Studiază muzic şi în Italia şi adolescent fiind avea nenumărate angajate la curţile diferiţilor principi germani. Haydn spunea despre Mozart: ”Este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut”. De altfel, Mozart a realizat un volum enorm de compoziţii muzicale. Dincolo de talentul său, Mozart avea probleme de adaptare în societate. Violonistul Karl Holz în 1825 spune despre el că ”dincolo de geniul său muzical, Mozart era o nulitate”. 

Totodată istoricul  Wolfgang Hildesheimer spunea că ”era străin de raţiune şi de sfera relaţiilor umane. Era ghidat doar de trăirea clipei, a momentului”. Tocmai de aceea, Mozart, a fost un boem. La fel ca Beethoven iubea muzica, femeile şi alcoolul. De altfel se spune despre el că nu era eveniment la care să nu apară cu paharul în mână. Consuma cantităţi impresionate de băuturi alcoolice şi îi plăcea să şocheze, folosind inclusiv un limbaj indecent.  Aceeaşi persoană care a atins cel mai înalt punct al dezvoltării sale ca artist, încă din fragedă copilărie, a rămas până la finalul vieţii sale, copilăros din toate punctele de vedere. Niciodată, până la moarte, nu a învăţat nici cea mai elementară formă de auto-control”, preciza Nannerl, sora lui Mozart. De altfel un portret din 1790 îl arată pe Mozart la 34 de ani îmbătrânit de alcool şi nopţi pierdute.  Artistul a murit la 35 de ani.

Romantism, opium şi o capodoperă compusă sub influenţa stupefiantelor

Dincolo de alcoolism, marii clasici ai muzicii universale foloseau diferite substanţe halucinogene pentru a lupta cu depresia şi demonii creaţiei. Hector Berlioz, un adevărat titan al romantismului în muzică, a fost un cunoscut narcoman. Acesta s-a născut în 1803 în localitatea La Côte-Saint-André din Franţa. A devenit cunoscut ca şi compozitor dar a fost şi scriitor dar şi critic. Berlioz inaugurează şi seria dirijorilor cu baghetă din secolul al XIX lea fiind autorul unor creaţii nemuritoare printre care şi Simfonia Fantastică. Totodată Berlioz a fost considerat unul dintre întemeietorii romantismului în muzica clasică. Nu a fost un copil minune şi se spune despre el că nu a fost în stare să cânte la instrumente. Cu toate acestea a fost un compozitor genial. ”Hector Berlioz a fost primul compozitor important din istoria muzicii care nu s-a afirmat ca un copil-minune sau ca un talent muzical. (...) Berlioz, însă, n-a învăţat niciodată să cînte cum trebuie la vreun instrument. 

Nu putea decît să ciupească cîteva acorduri la chitară sau să scoată cîteva note dintr-un flaut“ spunea Harold Schonberg. A fost trimis în tinereţe să studieze medicina dar a ajuns să inventeze practic orchestra modernă. Dincolo de geniul său muzical, Berlioz era un împătimit al narcoticelor. Mai precis, era depedent de opium. A început să folosească narcotice într-o perioadă delicată a vieţii sale. În 1829 la numai 25 de ani, Berlioz este pur şi simplu ars de focul creaţiei. Are insomnii, stări de agitaţie şi o depresie cumplită. ” Prea multe idei se adună în mine”, îi scria Berlioz unui prieten.  Atunci începe să consume opium pentru a se linişti. Timp de un an ajunge prizonierul drogului. În 1830 în mijlocul delirului începe să compună dezlănţuit. A rezultat o capodoperă a muzicii clasice mondiale, Simfonia Fantastică. Leonard Bernstein scria că Simfonia Fantastică este „ prima sinmfonie psihedelică din istorie, prima descriere muzicală a unui moment de halucinaţie cauzat de droguri”.  

Un alt compozitor uriaş, Frederic Chopin, maestrul pianului şi celebrul creator al Nocturnelor, a fost de asemenea depedent de droguri. De altfel, la fel ca şi Berlioz, folosea opium. Era bolnăvicios şi se bănuieşte că avea tuberculoză sau epilepsie. Cert este că boala împreună cu lipsurile l-au aruncat pe Chopin în depresie şi anxietate. Folosea opium pentru a-şi calma crizele dar mai apoi a devenit dependent de acest narcotic. Opiumul îi dădea stări cumplite, viziuni şi îl măcina. De altfel, se spune că o mare parte a compoziţiilor sale sunt realizate sub impulsul halucinogenelor. George Sands, iubita sa, descrie o criză a lui Chopin apărută sub influenţa stupefiantelor. ”Fantomele îl chemau, îl îmbrăţişau... iar el le împingea chipurile scheletice şi se lupta sub mâinile lor îngheţate”. Chopin a murit la 39 de ani, din cauza bolii agravate şi a consumului de stupefiante. 

Vă mai recomandăm:

Condamnări-record pentru traficanţii de droguri prinşi în Portul Constanţa. Instanţa a confiscat 2.307 kilograme de cocaină

Copiii unor oameni de afaceri, implicaţi în trafic de droguri. La locuinţa unuia dintre suspecţi s-a găsit cocaină