Legătura neştiută dintre Carol I şi ţăranii din Dăbuleni. Cum a ajuns regele României să le ceară părerea oltenilor în deciziile pe care le lua
0
Ţăranii din Dăbuleni au ajuns legendari, odinioară, pentru influenţa pe care au avut-o asupra regelui Carol I al României. Întâmplarea prin care regele neamţ al românilor ajunsese să ceară sfatul oltenilor este anecdotică.
Dăbuleni este un oraş din sudul Olteniei, în judeţul Dolj, zona fiind renumită pentru cultivarea pepenilor. Faima localităţii a fost mare, însă, şi odinioară. Numele Dăbuleniului este legat de o întâmplare parţial anecdotică, din secolul al XIX-lea, în care a fost implicat şi Carol de Hohenzollern, regele României.
Relaţia lui Carol I cu ţăranii din Dăbuleni a ajuns proverbială, dar poate fi încadrată şi la capitolul legende urbane. Cu toate acestea, apare inclusiv în lucrări ale unor istorici cunoscuţi. Pe scurt, iată despre ce este vorba.
Răscoală antimonarhistă în Dăbuleni
Istoricul român care a descris pe larg legătura curioasă şi pe alocuri hazlie a locuitorilor din Dăbuleni cu regele Carol I al României este Adrian Cioroianu. Acesta relatează, în cartea sa „Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor”, o întâmplare petrecută în luna mai a anului 1866. La 1866, elita politică românească aşepta venirea lui Carol I, ales pe tronul Principatelor Române Unite, după abdicarea forţată a lui Alexandru Ioan Cuza. Pe 10 mai 1866, acesta avea să intre în Bucureşti.
Pe 7 mai, însă, cu trei zile mai devreme, ţăranii din zona Calafat şi până la Dăbuleni s-au răsculat şi au refuzat să-l recunoască drept domnitor pe Carol I. Aceştia îl susţineau încă pe Cuza şi acuzau elita politică românească că vor să le ia pământurile date de fostul domnitor, susţinând că „ciocoii l-au dat jos pe Cuza”. Istoricii precizează că nu era vorba de nişte ţărani obişnuiţi, ci de grăniceri, recrutaţi din rândul acestora, care păzeau linia Dunării. În primele zile ale lunii mai aceşti ţărani-grăniceri erau înarmaţi şi decişi să-l alunge pe „neamţ”.
Erau chiar dispuşi să meargă până la Bucureşti. „În primul rând, ei nu înţelegeau de ce fusese dat jos un domnitor român pentru a veni alt domnitor tocmai din Germania. Apoi, ei au început să se teamă că reformele lui Cuza, care tocmai le dăduse nişte loturi de pământ, vor fi anulate, iar noul domn neamţ le va lua pământurile înapoi. În fine, în al treilea rând, grănicerii şi-au adus aminte că guvernul nici măcar nu era foarte punctual cu solda pe care trebuia să le-o plătească: din primele patru luni ale anului 1866, ei primiseră banii doar pe o lună“, scrie în lucrarea sa Adrian Cioroianu.
„Dar, oare, dăbulenii ce zic?“
Cert este că aceşti grăniceri din Dăbuleni au refuzat să-l întâmpine pe Carol când a intrat în ţară şi nu l-au recunoscut ca domnitor o bună perioadă de timp. Între timp, după ce au alertat până şi Ministerul de Interne, Prefectura şi alte structuri teritoriale şi după o discuţie cu grănicerii la Craiova, s-a ajuns la un consens. Oamenii din Dăbuleni se pare că până la urmă au fost convinşi de noul domn, fiindcă, spune istoricul Cioroianu, aceşti olteni din Dăbuleni se vor bate ca nişte lei în Războiul de Independenţă.
Istoricul consemnează de asemenea faptul că regele Carol I, de fiecare dată când avea luat o decizie importantă, se interesa de părerea oltenilor din Dăbuleni. „Ani la rând după acea revoltă din 1866, ori de câte ori o nouă lege anunţa probleme, Regele Carol I îi întreba pe sfetnicii săi: «Dar, oare, Dăbulenii ce zic?». De unde rezultă că mulţimile se pot înşela uneori în istorie, dar, cu toate acestea, un conducător înţelept este dator să fie atent la talpa ţării”, scrie Cioroianu în lucrarea amintită. Oamenii din Dăbuleni s-au mai ridicat o dată şi s-au revoltat şi în perioada comunistă, stârnind din nou panică la Centru.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Băile Comunale din Craiova, în paragină. Aici se relaxa inclusiv Regele Carol I
Se încarcă comentariile...
