Descoperire arheologică cutremurătoare, de acum 7.000 ani. Sute de oameni omorâţi şi mâncaţi într-un ritual şocant

O descoperire arheologică din Germania a scos la iveală ritualuri şocante de acum aproximativ 7000 de ani. O mare de oameni a fost masacrată într-un oraş neolitic, inclusiv sugari. Toţi au fost victimele unui călău specializat.

În anul 2009, o echipă de arheologi care lucra la un sit în zona localităţii Herxheim, din Germania de sud-vest, a făcut o descoperire absolut şocantă. Este vorba despre o groapă comună în care erau îngrămădite rămăşiţele a sute de oameni. Toţi au fost ucişi cu brutalitate, iar oasele împrăştiate şi amestecate cu bucăţi de ceramică. Specialiştii au descoperit printre cadavre oameni tineri, femei, copii, chiar şi fetuşi. Interesant este faptul că toţi aceşti oameni s-au adunat în aşezarea de la Herxheim inclusiv din teritorii îndepărtate, doar pentru a fi măcelăriţi.

O aşezare prosperă cu un final macabru

Specialiştii spun că aşezarea de la Herxheim a aparţinut unui trib din cadrul Culturii Ceramicii Lineare, o civilizaţie neolitică care a înflorit acum aproximativ 7000 de ani, mai ales în centrul Europei. Oamenii acestei civilizaţii erau agricultori şi crescători de animale şi foloseau încă arme şi unelte de piatră. Trăiau în aşezări formate din case lungi, înconjurate de valuri de pământ şi palisade. 

În jurul anului 5000 îHr, aşezarea de la Herxheim era una prosperă, cu dovezi ale practicării agriculturii, cu case bine construite şi locuri de cult. Situată pe un promotoriu, între două cursuri de apă, aşezarea era probabil importantă şi din punct de vedere al comerţului neolitic. În jurul anului 4950 îHr, aşezarea îşi încetează brusc existenţa. În urmă a rămas doar ceramică spartă şi o groapă plină de cadavre ciopârţite. Au fost omorâţi deopotrivă femei, bărbaţi, copii. Au fost găsite până şi rămăşiţe de fetuşi, scoşi din pântecele mamelor. Uciderea lor nu a fost întâmplătoare şi hazardată - arată specialiştii. Oasele au fost ciopârţite cu rost, oasele, sparte pentru extragerea măduvei, la fel şi craniile pentru scoaterea creierului. În plus, multe oase poartă urmele prelucrării, cu ajutorul uneltelor. Un adevărat mister de acum 7000 de ani.

Un loc al măcelului şi al morţii

Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu adevărat la Herxheim acum 7.000 de ani. Doar că peste 500 de oameni, după alţi specialişti chiar 1000, au fost ucişi sistematic, asemeni animalelor aduse la abator. Resturile osteologice umane, din groapa comună, indică faptul că aceşti oameni au fost efectiv sacrificaţi, după o anumită metodă, de un adevărat specialist. Adică, un om sau un grup de oameni care au mai făcut astfel de sacrificii anterior, cu o bogată experienţă. 

Andreea Zeeb-Lanz, liderul proiectului de la Cultural Heritage Agency, unul dintre specialiştii care a participat la cercetările de la Herxheim, a remarcat pentru publicaţiile de specialitate precizia celor care au comis atrocităţile. 

Craniile au fost separate de trup şi cu o precizie chirurgicală, decupate în partea din spate pentru extragerea creierului. Toate au fost retuşate în forma unei cupe, dar fără să fie folosite la băut lichide, cel puţin asta indică marginile prea ascuţite care ar fi rănit buzele celui care ar fi încercat să le utilizeze. În schimb, unele cranii au fost acoperite cu simboluri ciudate, realizate prin zgâriere şi incizare. În plus, surprinde modul în care cadavrele au fost efectiv tăiate, cu precizia unui măcelar. 

”Modificările aduse resturilor osteologice arată că indivizii au fost prima dată măcelăriţi. Sunt importante analogiile între tratamentul aplicat cadavrelor şi tehnicile clasice de măcelărie folosite pentru animale, perfect ilustrate de acţiunile de tăiere transversale asupra vertebrelor toracice, pe de o parte dar şi de cele folosite pentru partea posterioară a coastelor. Acest mod de lucru este similar cu cel folosit de măcelari pentru a separa coastele de coloana vertebrală, la animalele domestice sacrificate.”, precizează grupul de cercetători Bruno Boulestin, Andrea Zeeb-Lanz, Christian Jeunesse,Fabian Haack, Rose-Marie Arbogast şi Anthony Denaire în lucrarea „Mass cannibalism in the Linear Pottery Culture at Herxheim(Palatinate, Germany)”. 

Cutremurătoare este şi practica prin care cadavrul era scalpat, iar craniul curăţat de piele şi carne, printr-o tehnică de o precizie uimitoare. Limba, de asemenea, era tăiată. 

Un ritual misterios cu oameni veniţi de la sute de kilometri doar pentru a fi ucişi

Odată cu aprofundarea cercetărilor şi a noilor analize asupra vestigiilor descoperite, dar şi a oaselor celor ucişi, apar noi detalii suprinzătoare, care pot sugera noi explicaţii privind ceea ce s-a întâmplat în aşezarea neolitică din Palatinat. 

Dovezile privind prelucrarea oaselor celor ucişi, se bănuieşte, imediat după sacrificarea lor, demonstrează că totul era parte a unui ritual sofisticat şi foarte sângeros. Cadavrele au fost amestecate cu resturi de ceramică, dar şi cu anumite părţi anatomice ale animalelor domestice, în special câini, totul cu un rost ritualic, necunoscut astăzi. 

Şocant este faptul că toţi cei 500 sau 1000 de oameni care au murit la Herxheim, sacrificaţi şi aruncaţi în uriaşa groapă, nu era localnici. Erau născuţi şi au vieţuit în zone aflată la o distanţă semnificativă de această aşezare din sudul Germaniei. 

Unii veneau din zona Mosellei (zona Lorenei, astăzi în Franţa), de la 100 de kilometri depărtare, în timp ce alţii din zona Elbei, adică de la aproximativ 400 de kilometri. Toţi aceşti oameni au călătorit pe jos, zile în şir doar pentru a fi sacrificaţi. S-a ajuns la concluzia că aceştia nu au murit în război, nu erau bolnavi şi nici bătrâni. Au fost pur şi simplu sacrificaţi, după un lung pelerinaj. 

Aşa s-a ajuns la concluzia că aşezarea de la Herxheim nu era neapărat un punct comercial, ci mai degrabă un centru religios pan-european neolitic. Acest uriaş măcel a pus însă punct existenţei aşezării. Se presupune că acest sacrificiu a reprezentat finalul unei perioade, un moment religios şi magic, înţeles deocamdată doar de cei care l-au practicat acum 7000 de ani. 

Oameni ucişi şi mâncaţi

Pe baza unor indicii oferite de prelucrarea oaselor umane, se bănuieşte că sacrificiul a fost însoţit de un adevărat ospăţ canibalic, ritualic. Pe scurt, cei ucişi au fost mâncaţi. Nu integral, ar fi fost imposibil având în vedere numărul mare de victime. Ar fi fost consumate doar anumite părţi ale corpului, cu rol magico-religios pentru cei din civilizaţia Ceramicii Lineare. Se presupune că au fost consumate în special creierul şi limba. Există însă dovezi că şi oasele lungi ale corpului, în special femurul, au fost puternic descărnate, cu ajutorul uneltelor, iar oasele au fost sparte şi măduva, extrasă. 

Vă recomandăm să citiţi şi:

 Un profesor suedez spune că planeta ar putea fi salvată dacă omenirea adoptă canibalismul

Cei mai războinici bărbaţi ai istoriei. Luptau neîntrerupt jumătate de an şi-şi devorau la propriu duşmanii