Ce păţea un homosexual acum 400 de ani. Bărbaţii prinşi că se iubeau între ei erau torturaţi, decapitaţi sau arşi pe rug
0
Homosexualitatea era aspru pedepsită în Evul Mediu. Sodomiţii sau „pidosnicii“, cum erau numiţi peiorativ homosexualii, sufereau torturi cumplite şi de cele mai multe ori erau arşi împreună sau îngropaţi de vii. Cele mai „uşoare” pedepse erau castrarea sau o moarte rapidă, prin decapitare.
Homosexualitatea este prezentă încă de la începuturile istoriei şi a oscilat între acceptare şi stigmatizare. Mai mult decât atât, au fost şi societăţi care au încurajat practicile homosexuale în scop militar sau pur şi simplu ca o expresie a libertăţii de exprimare sexuală. În Grecia Antică, homosexualitatea era acceptată ca o practică sexuală normală.
Era de altfel un soi de bisexualitate acceptată. Mai mult decât atât în Sparta şi Teba, două cetăţi războinice, homosexualitatea era încurajată în rândul tinerilor militari, privită ca un liant necesar sudării relaţiilor dintre războinici pe câmpul de luptă şi ca o expresie a devotamentului între camarazii care trebuiau să alcătuiască o falangă indestructibilă.
În Imperiul Roman, homosexualitatea era practicată fără probleme. Era acceptată şi chiar văzută ca un semn de civilizaţie. De altfel erau împăraţi romani care au practicat homosexualitatea. Odată cu răspândirea creştinismului şi mai ales în perioada evului mediu, lucrurile s-au schimbat pentru homosexuali. Doctrina creştină şi ca o reacţie faţă de lumea antică, păgână, a condamnat total homosexualitatea.
Denumită şi ”sodomie”, după cetatea Sodoma, homosexualitatea era considerată la fel de gravă ca şi erezia. Pentru teologii evului mediu, cei care de altfel hotărau ce şi cum să gândească şi cum să se comporte, lumea creştină, homosexualitatea era o practică nefirească, care contravenea poruncilor divine, privind procreerea, curăţenia şi sfinţenia căsătoriei. Însăşi Sfântul Toma din Aquinno o condamnă în lucrarea sa ”Summa Theologiae” apelând paradoxal, inclusiv la lucrările filosofilor Greciei Antice. Cu toate acestea homosexualitate a continuat să fie practicată inclusiv în sfera ecleziastică.
Homosexualii erau arşi sau decapitaţi
Pedepsele pentru practicarea homosexualităţii erau deosebit de crude. Totul a început cu scoaterea în afara legii a homosexualităţii, în legislaţiile statelor creştine. Odată cu damnarea homosexualităţii erau precizate clar şi pedepsele pentru practicarea acesteia. De exemplu din cuprinsul hotărârilor date cu ocazia concililului de la Nablus, ţinut în ”Ţara Sfântă„, ocupată de cruciaţi în secolul al XII lea, află că homosexualii erau pur şi simplu arşi de vii. „ Atât partenerii activi dar şi cei pasivi era arşi de vii. Victimele violului homosexual erau cruţate numai dacă strigau tare după ajutor, în aşa fel încât să fie auziţi de alţii, dar chiar şi aşa făceau penitenţă.
Dacă un bărbat era violat de un alt bărbat de două ori, era ars ca şi cum ar fi comsiţit să fie sodomizat.”, scrie despre hotărârile conciliului şi Louis Crompton, autorul lucrării „Homosexuality and civilization”. Totodată homosexualitatea a fost aspru condamnată şi pe continent cu ocazia celui de-al treilea conciliu Lateran din 1179. De altfel specialiştii au identificat numeroase alte referinţe juridice privind pedepsirea aspră a homosexualităţii. Astfel cei prinşi că practicau ”sodomia„ erau traşi în ţeapă, îngropaţi de vii şi torturaţi îngrozitor. ”În preajma secolului al XIII lea un nou text de lege apare în Anglia care prevedea îngroparea de viu a oricărui om care făcea sex cu evreii, animalele şi persoanele de acelaşi sex. Modul cum era întreţinut actul sexual era irelevant pentru legislaţia respectivă. Toate erau considerate insulte la adresa lui Dumnezeu şi meritau cele mai groaznice pedepse”, scria şi Erik Berkowitz în „Sex and Punishment: For Thousand Years of Judging Desire”.
Acelaşi autor, identifică şi alte tipuri de pedepse pentru homosexualitate în Veneţia medievală. Deşi era un loc cosmopolit, cu numeroase influenţe, homosexualitatea era privită la fel ca o insultă adusă divinităţii şi pedepsită cu tragerea în ţeapă. ”Trasul în ţeapă era pedeapsa obişnuită. Cu toate acestea unii s-au gândit că suferinţa este prea mare pentru condamnat. În 1445, autorităţile s-au gândit cum să facă execuţia pentru sodomie mai puţin dureroasă. Se sugera ca acuzatul să fie legat strâns de nişte scânduri, aşezate în poziţie verticală cu gâtul prins bine într-un ştreang . Călăii dădeau foc la scânduri, iar imediat după ce acestea ardeau, condamnatul cădea cu gâtul în lanţ şi se ştrangula. Propunerea a fost însă refuzată”, scria Berkowitz.
Inchiziţia şi homosexualitatea
Bineînţeles Inchiziţia nu a scăpat din vedere sodomia. Din contră, arată specialiştii s-a „concetrat” pe eradicarea ei. Prin metodele sale specifice, tortură, execuţii şi umilinţă publică. ” Pentru acuzat era o soartă teribilă, fără vreo şansă de scăpare. Inchizitorul era în acelaşi timp procuror şi judecător, iar prizonierul era vinovat doar fiindcă a fost acuzat. Martorii speriaţi erau uşor de convins să mărturisească şi să confirme suspiciunile judecătorilor. Procesul era desfăşurat în secret fără avocat al apărării”, scria Louis Crompton în „Homosexuality and Civilization”.
După ce ”sodomitul” ajungea să mărturisească sau era dovedit vinovat cu ajutorul martorilor, urma oprobiul public şi supliciul. ” Sentinţa era pronunţată în faţa unei adunări, la care participau demnitari laici dar şi religioşi. Inchiziţia dorea să menţină impresia că nu ei condamnau bărbaţi şi femei ci doar îi predau ”braţului secular”. Dar judecătorii ştiau bine că această ”predare„ însemna de fapt execuţia, cel mai adesea arsul pe rug”, adăuga Crompton.
Homosexuali omorâţi în public
Aceste pedepse nu era doar pe hârtie sau în codexuri de legi. Pedepsele erau şi aplicate, inclusiv pentru ”sodomiţii„ din rândul nobilimii. De exemplu în analele oraşului Basel se consemnează că la 1277 ”Regele Rudolph l-a ars (n.r.pe rug) pe Lordul Haspisperch pentru viciul sodomiei”. Totodată alte informaţii arată că la 1292, Jean de Wettre, un ascuţitor de cuţite, prins cu iubitul a fost ars în oraşul Ghent din Flandra. Iar lista poate continua cu execuţiile din Navarra, consemnate în arhivele micului principat dar şi cu arderile pe rug din oraşul francez Laon din 1317, din Savoia în 1344 sau Reims în 1372. Vechile cronici aduc aminte de exemplu de execuţia lui Willem Case şi a lui Jan van Aersdone doi bărbaţi dovediţi că practicau homosexualitatea în oraşul Antwerp în 1370.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
