Botoşani: Vasile Dabija: „Pentru vânătoare îţi trebuie vocaţie“ (PORTRET)
0
Este directorul Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AJVPS) Botoşani de 17 ani. Sportivul consideră că orice om pasionat poate deveni vânător.
Vasile Dabija se poate mândri că este unul dintre puţinii care la serviciu este pus să vâneze şi să pescuiască. Şi-a început activitatea profesională în 1981 ca inginer silvic la Ocolul „Mihai Eminescu“, iar din 1993 are grijă de fondul cinegetic al judeţului Botoşani.
A fost tot timpul atras de natură. „Am dat naştere la o pădure de 200 de hectare în zona Boşcăteni. Am plantat acolo puieţi pe un teren instabil. Din păcate, 50 de hectare din această pădure au fost distruse de localnici, după 1989. Oamenii nu au înţeles importanţa pădurii şi acum au probleme cu alunecările de teren“, spune cu regret Vasile Dabija.
Vânatul nu este o simplă pasiune
De când este director la AJVPS Vasile Dabija a înţeles că vânătoarea şi pescuitul nu sunt doar pasiuni. Şi-a dedicat viaţa pentru a cunoaşte mai bine fondul de vânătoare şi pescuit din Botoşani şi chiar a colaborat cu reviste de specialitate din ţară şi străinătate unde a publicat mai multe studii despre păsările de baltă şi câmpie.
„Mulţi consideră că vânătoarea este un moft. În realitate este o muncă deloc uşoară. Nu se împuşcă la întâmplare. Vânatul este evaluat şi se fac observaţii care se scriu în documente oficiale. Vânătorii sunt cei care participă activ la gospodărirea vănatului“, consideră Vasile Dabija. Fără să ezite, vânătorul recunoaşte că nici acum nu este înţeles de familia sa care îi cere socoteală pentru zilele sau săptămânile în care lipseşte de acasă.
Iepurele din copac şi mistreţul nemuritor
„Niciun vânător ori pescar nu poate spune că familia îi acceptă pasiunea. Certurile cu soţia pe tema asta au devenit ceva firesc, dar când vine cineva în vizită şi este servit cu o mâncare de vânat totul se rezolvă“, povesteşte vânătorul
Nicio poveste vânătorească nu este întâmplătoare. Toate au un sâmbure de adevăr, chiar dacă unele sunt provocate sau înflorite de unii vănători. „Exagerările se nasc pornind de la un caz real, povestit de regulă la cârciumă. Am câteva poveşti la care am fost martor şi deşi sunt greu de crezut s-au petrecut cu adevărat. Odată, la o partidă de vânătoare o pisică a fost îmbrăcată într-o blană de iepure şi lăsată liberă. Toţi vânătorii au început să tragă după iepure care speriat de atâtea focuri de armă s-a urcat într-un copac“, povesteşte vânătorul. La o altă partidă, un porc mistreţ împăiat a fost legat cu o sfoară şi plimbat de la un tufiş la altul. „Toţi trăgeau în porc, însă vânatul nu mai murea“, spune Dabija.
Profil
Născut. 25 aprilie 1955, Războieni, judeţul Neamţ.
Studii. Facultatea de Silvicultură Braşov.
Familie. Este căsătorit şi are doi copii.
Întrebări şi răspunsuri
Ce v-a atras cel mai mult la vânătoare şi pescuit?
Nu sunt doar simple hobby-uri cum s-ar crede. Pentru vânătoare şi pescuit îţi trebuie vocaţie. Un vânător sau un pescar este atras de natură indiferent de vreme, de timp. Consider că ne tragem din pământ şi în pâmânt trebuie să ne întoarcem.
Cu ce trofee vă puteţi lăuda?
O să râdeţi. La pescuit, două kilograme de caras şi biban prinse de vineri dimineaţă până duminică seara. Asta nu înseamnă că nu sunt un pescar iscusit, dar eu consider trofeu fiecare peşte prins, indiferent de mărime. Ca vânat, nu am urmărit în mod deosebit un trofeu. Îmi place vănătoarea la păsări care este mult mai dificile.
Se încarcă comentariile...
