Cum a prezis „Nostradamus de Bârgău” sau profetul călăuzit de Dumnezeu inundaţiile din `70 sau schimbările aduse de cel de-al Doilea Război Mondial

Gabriş a prezis şi inundaţiile din anii `70 FOTO:dezechilibrenaturale.blogspot.ro

Unul dintre profeţii din Bistriţa-Năsăud căruia timpul i-a dat dreptate cu peste 90% dintre prezicerile sale a fost Gabriş, un om simplu de pe Valea Bârgăului, care susţinea că un înger trimis de Dumnezeu este cel care îi permite să vadă ce va aduce viitorul. Acesta a prezis schimbările aduse de cel de-al Doilea Război Mondial sau inundaţiile din 1970.

Grigore Pop s-a născut în 1861 în Tiha Bârgăului şi a fost nepotul primului învăţător din localitate. Atât de mult semăna cu acesta, încât i-a „împrumutat” şi numele „Găbriş”.

Pe măsură ce a crescut, Găbriş şi-a dedicat viaţa Bisericii şi cititului Bibliei, deşi s-a căsătorit şi a avut un fiu. Biserica şi Biblia l-a acaparat în aşa măsură încât dădea nu doar munca pentru rugăciune ci şi şezătorile şi petrecerile cu feciori şi fete.

Rudele bătrânului spun despre acesta că era extrem de darnic şi nu făcea o fală din asta. Era, de asemenea, foarte blând şi încerca să nu supere pe nimeni, asta deşi mulţi îl considerau nebun până când prezicerile sale au început să se împlinească una câte una.

Nu ştie nimeni când a început să facă preziceri. Acesta susţinea că un înger trimis de Dumnezeu este cel care îi permite să „vadă” ce se întâmplă în viitor. Cert este faptul că aproape 90% dintre preziceri deja s-au împlinit. Moş Gabriş, care a trăit 84 de ani şi-a prezis până şi moartea.

Acesta a spus că va muri într-o zi însemnată şi că nu va avea cine să-l îngroape. Bătrânul s-a stins în 1944 de Ispas, iar preotul nu era acasă să-l îngroape.

Şi destinul fratelui său l-a prezis, atunci când acesta a îndrăznit să îi întrerupă postul de 40 de zile pe care îl urma, pentru a-l trimite la munca câmpului. „Frate Ioane, tu vei fi hoinar şi acum şi pe lumea cealaltă. Casa îţi va arde şi nu vei avea odihnă nici în mormânt”, i-a spus Gabriş fratelui său.

Câţiva ani mai târziu şi această profeţie s-a împlinit, casa fratelui său fiind cuprinsă de un incendiu, iar sicriul său fiind scos din pământ de o furtună puternică însoţită de inundaţii.

Moş Gabriş era foarte credincios şi se ruga mult la Dumnezeu. Acesta îi îndemna şi pe ceilalţi să se roage şi chiar îi învăţa cum se face. În perioada celor două războaie mondiale multe femei de pe Valea Bârgăului l-au căutat să se sfătuiască şi să le înveţe să se roage pentru bărbaţii lor plecaţi la luptă.

Bâtrânul a prezis inclusiv inundaţiile din anii `70, care au făcut ravagii în mare parte din ţară. În tinereţe, Gabriş a plantat un cireş în grădină, despre care a spus: „Când se va prăvăli (n.r. va cădea) acest cireş va fi un mare necaz în ţară”.

În timp, pământul de sub cireş s-a surpat, astfel că în 1969, la decenii bune după moartea lui Gabriş, urmaşii acestuia au decis să îl taie. Doar câteva luni mai târziu, în 1970, în mare parte din România au avut loc inundaţii distrugătoare.

Cel de-al Doilea Război Mondial şi mai ales schimbările care au avut loc atunci nu au scăpat de prezicerile lui Moş Gabriş. În 1942 ungurii construiau între Prund şi Tiha Bârgăului clădiri cu rol de cazărmi militare, cu certitudinea că vor poposi ceva vreme în aceste loc.

Gabriş le-a spus ungurilor: „Terminaţi repede că voi nu staţi mult aici şi plecaţi. Vor veni românii în locul vostru, îmbrăcaţi în haine asemănătoare”. Istoria a confirmat şi această prezicere făcută de cel supranumit „Nostradamus de Bârgău”- trupele ungureşti au mai rămas puţin şi au plecat. Vechile cazărmi au fost transformate în casă de copii, iar copiii erau îmbrăcaţi în uniforme şcolare, asemănătoare cu cele purtate de unguri. Mai apoi, casa de copii a fost transformată în armată, iar militarii care au ocupat clădirile aveau şi ei uniforme.

Despre schimbările de la sfârşitul războiului, Gabriş spunea: „Ne-om culca cu unii şi ne-om scula cu alţii”, lucru care s-a şi întâmplat.

Vă mai recomandăm:

 Portretul unui om de afaceri, la doi paşi de altar, în biserica din comuna în care s-a născut scriitorul George Coşbuc

Comuna Coşbuc este cunoscută pentru poetul care i-a şi împrumutat numele, pentru podul acoperit numit şi „Podul Dragostei”, dar şi pentru o biserică, unde, la loc de cinste, la doi paşi de altar regăsim un om de afaceri din zonă. Când preotul din localitate a încercat să înlăture din biserică tabloul cu omul de afaceri, acesta l-a denunţat la poliţie pentru furt.

Povestea vicarului asasinat acum 150 de ani pentru că s-a împotrivit construirii unei fabrici de alcool

Chiar dacă este greu de crezut, preoţii au plătit cu viaţa pentru tot felul de lucruri, aparent neînsemnate. Este şi cazul vicarului Anchidim Pop din Năsăud, care a fost asasinat în 1858 pentru că a îndrăznit să se împotrivească construcţiei unei fabrici de alcool. Asasinul a fost tocmai investitorul, care, ironia sorţii, a murit în acelaşi fel.