Cine au fost în realitate personajele Ion şi Ana din cel mai cunoscut roman al lui Rebreanu: „Bunicul a iubit mult pământul, aşa cum a spus scriitorul“
0
Scriitorul Liviu Rebreanu s-a inspirat în scrierea romanului „Ion“ din viaţa unui cuplu din Bistriţa-Năsăud. Ion a avut acelaşi nume şi în viaţa reală, în timp ce Ana s-a numit, de fapt, Rodovica.
Scriitorul bistriţean Liviu Rebreanu a lansat romanul „Ion“ în anul 1920. Acţiunea şi personajele din roman sunt inspirate din persoane reale şi din întâmplări care s-au petrecut în localitatea Prislop, acolo unde autorul a trăit în prima parte a vieţii.
Între timp, micuţa localitate a fost transformată în cartier al oraşului Năsăud şi a primit numele „Liviu Rebreanu“. Deşi mare parte din personajele care l-au inspirat pe scriitor au încetat din viaţă în urmă cu decenii, urmaşii acestora încă îşi amintesc de persoanele care i-au inspirat pe Ana, Ion sau pe preotul Ioan Belciug.
Trei dintre cei şase copii ai cuplului Ion şi Ana, pe numele real Ion şi Rodovica Boldijer, încă trăiesc. Cuplul a avut în total şase copii, trei băieţi şi trei fete. Băieţii s-au stins toţi. Mai trăiesc Saveta (91 de ani), Xenia (85 de ani) şi Maria (96 de ani). Saveta şi Xenia încă locuiesc în localitatea în care s-au născut, Xenia, cea mai mică dintre fete, fiind şi cea care a îngrijit-o pe Rodovica până s-a stins.
Rodovica a murit în anul 1973, pe când avea 85 de ani, în timp ce Ion, soţul ei, a încetat din viaţă în tinereţe, în anul 1935, la puţin peste 40 de ani, după ce s-a îmbolnăvit de hepatită.
Explicaţia istoricului
„Liviu Rebreanu s-a inspirat în toate romanele şi lucrările sale din evenimente reale, din persoane care chiar au existat. În 1920, după lansarea romanului, intelectualii din zona Năsăudului se întâlneau şi dezbăteau ce e real şi ce e ficţiune. În timp, Rodovica, Ana lui Ion din roman, a devenit o atracţie şi a ajuns să fie foarte căutată de ce profesori, studenţi şi elevi. Chiar şi Liviu Rebreanu a recunoscut în repetate rânduri că s-a inspirat de la persoane care existau şi pe care le-a cunoscut“, explică istoricul năsăudean Ioan Seni.
Cele spuse de profesorul Ioan Seni sunt confirmate şi de către surorile Rodovicăi şi chiar şi de nepoate, care îşi amintesc şi acum cum veneau clase întregi să o caute pe Ana din roman.
Rodovica, alături de o clasă de elevi care a venit în Prislop să o cunoască (Foto: Bianca Sara)
Ana cea reală nu a citit cartea
„Au nimerit-o foarte bine în film. Aşa era şi bunica şi acum mi-o amintesc: slăbuţă, cu aceeaşi figură şi înaltă“, spune Maria Pop, una dintre nepoate, care mai dezvăluie faptul că nici Ion, nici bunica sa Rodovica şi nici copiii lor nu au citit romanul lui Liviu Rebreanu. Singura care a citit romanul este Saveta, una dintre fiicele Rodovicăi, care acum are 91 de ani.
„Mama mea o fost femeie bună. Avea pământuri, dar era fost orfană când s-a măritat. Mama a fost mai bogată şi tata mai necăjit. A avut o viaţă grea după ce a murit tata. Tatăl meu a fost vecin cu Liviu Rebreanu. Mergea la el şi se ajutau unul pe altul“, precizează Saveta, fiica Rodovicăi.
Aceasta confirmă faptul că o parte dintre informaţii sunt reale. Pe lângă faptul că Ion a fost mai sărac decât soţia lui chiar, real a fost şi faptul că tatăl Rodovicăi dorea să o căsătorească cu un băiat mai avut, dar şi că Ion era îndrăgostit de o altă fată din sat.
„Pământul era baza“
„Jumătate din ce spune Liviu Rebreanu acolo sunt înflorituri. Bunicul a iubit pământul şi de-aia a luat-o pe bunica. Bunicul a iubit mult pământul, exact cum a spus şi Liviu Rebreanu. Pământu era baza pe atunci în localitatea asta. Şi pe vremea mea erau regulile astea: băiatul pe care îl luai trebuia să fie de aici, să nu se fărâmiţeze averea şi să fie de neam bun. Se vorbea că Ion o iubea pe alta, toate astea au fost adevărate. Dar că bunica a rămas însărcinată înainte de nuntă, că bunicul a murit omorât şi că primul copil a murit de mic, toate astea îs invenţii“, povesteşte nepoata Rodovicăi, Maria Pop.
Omorul de care Liviu Rebreanu vorbeşte a avut loc în Prislop, însă nu l-a implicat pe Ion. Potrivit Xeniei, cea mai mică dintre fiicele Rodovicăi, un bărbat din localitate l-a omorât pe un altul, lovindu-l cu sapa în cap, după ce l-a prins că îi vizita nevasta.
„Tata cânta pe la nunţi, petreceri şi de sărbători. Era un om fain şi vesel, îi plăceau distracţia şi jocurile. Mama era mai serioasă, mai tăcută. Îmi amintesc că îi era tare ciudă când veneau clasele de copii şi o întrebau detalii din roman, ştia că nu-s adevărate. Aici Liviu Rebreanu a greşit. Şi aşa îs multe lucruri rele în lume, dar nu să pui într-o carte. Asta a fost ca o ruşine pentru familie“, explică Xenia, una dintre fiicele Rodovicăi.
Cât despre violenţa verbală şi fizică, cele două fete ale Rodovicăi spun că tatăl lor nu era violent. Xenia mai spune Liviu Rebreanu nu le-a destăinuit nimic părinţilor ei despre faptul că urmează să scrie o carte inspirată din viaţa lor. De altfel, după ce s-a mutat din Prislop, Liviu Rebreanu nici nu a mai ţinut legătura cu Ion.
Carte scrisă în şapte ani
Romanul „Ion“ a fost lansat în 1920, după şapte ani de muncă, scriitorul bistriţean Liviu Rebreanu (foto) începând să lucreze la el încă din anul 1913. Opera este o monografie a satului ardelean la început de 1900, care ilustrează conflictul generat de lupta aprigă pentru pământ.
Acesta este primul roman obiectiv din literatura română şi reprezintă o revelaţie a acestei perioade. Criticul Eugen Lovinescu numeşte romanul „Ion“ o izbândă a literaturii române, considerând că acesta direcţionează literatura română spre valorile europene.
Prima variantă a romanului „Ion“ a fost o schiţă, scrisă de Rebreanu în anul 1908. Aceasta purta titlul „Ruşinea“, subiectul fiind reluat şi în nuvela „Zestrea“, în care conturează portretul lui Ion şi schiţează întâlnirea dintre acesta şi Ileana (personaj care devine mai apoi „Ana“ din romanul „Ion“).
Vă mai reomandăm:
Scrisorile trimise de Liviu Rebreanu soţiei sale Fanny erau atât de savuroase, asta pentru că parcă erau în antiteză cu stilul său de scris realist şi sobru, încât acestea au fost reunite într-un volum numit „Intime”. Mai mult, Rebreanu este autorul uneia dintre cele mai frumoase şi mai impresionante scrisori de dragoste din istoria literaturii româneşti.
Majoritatea scriitorilor români importanţi au rămas în istoria literaturii cu câteva dintre operele lor de referinţă. Unii dintre ei au petrecut decenii cu creionul în mână şi au ajuns să scrie sute de cărţi şi mii de articole. Care au fost scriitorii români care au scris cel mai mult?
Se încarcă comentariile...
