Cât de periculoase sunt degerăturile: riscurile enorme la care s-a expus Tibi Uşeriu în cursa de la Cercul Polar
0
Tibi Uşeriu este singurul maratonist din lume care a reuşit să câştige de două ori 6633 Arctic Ultra, unul dintre cele mai dure ultramaratoane din lume. Puţini ştiu că riscurile la care s-a expus românul sunt enorme şi o spun asta medicii, care nu dădeau multe şanse unor oameni neantrenaţi să scape cu viaţă dintr-o asemenea provocare.
Românul Tibi Uşeriu a dus vineri, pentru al doilea an consecutiv, steagul României tocmai la Cercul Polar. Acesta este singurul maratonist din lume care a reuşit să câştige 6633 Arctic Ultra de două ori.
De ce este atât de apreciată performanţă sa? Ei bine, ultramaratonul presupune parcurgerea a 566 de kilometri la Cercul Polar, la temperaturi care anul acesta au ajuns şi la -38 de grade Celsius.
Concurenţii au avut la dispoziţie 180 de ore pentru a parcurge cei 566 de kilometri, ceea ce înseamnă că la senzaţia permanentă de frig extrem s-au adăugat epuizarea fizică, lipsa somnului, dar şi foamea, asta pentru că de multe ori cei care au luat parte la acest maraton nu reuşeau să se alimenteze, din cauza faptului că alimentele îngheţau pur şi simplu.
Printre problemele fizice cu care s-a confruntat Tibi Uşeriu se numără şi degerăturile, care, din spusele sale, s-au infectat, făcând şi mai periculoasă continuarea cursei. Dacă în prima fază medicii competiţiei i-au permis să meargă mai departe, tratându-i totuşi degerăturile de la ambele picioare, la ultimul punct de control, unde îl mai despărţeau doar 70 de kilometri de finish, acesta era cât pe ce să fie oprit.
Medicii s-au arătat îngrijoraţi de faptul că degerăturile s-au infectat şi l-au lăsat să continue doar pe propria răspundere.
Temperaturile la care a fost expus Tibi au ajuns şi la -38 de grade (Foto: 6633 Ultra )
Cât de periculoase sunt degerăturile şi expunerile la temperaturi extreme?
Potrivit medicului Radu Cojocaru, specializat în chirurgie plastică şi microchirurgie reconstructivă, expunerea îndelungată la frig este extrem de periculoasă, putând duce la o infecţie generalizată a organismului.
„În general vorbind, expunerea îndelungată la frig este extrem de periculoasă, poate da inclusiv o infecţie generalizată a organismului, dacă degerăturile nu sunt îngrijite corect şi dacă nu există un tratament. Sunt foarte periculoase, mai ales pentru că simptomele sunt ascunse. Este posibil să nu simţi că este vreo problemă, pentru că zona respectivă amorţeşte, iar tu practic nu mai simţi”, explică medicul Radu Cojocaru.
Degerăturile sunt practic nişte leziuni produse de expunerea îndelungată la temperaturi scăzute a ţesuturilor. Temperaturi scăzute nu înseamnă neapărat temperaturi sub 0 grade. Acestea au mai mulţi factori favorizanţi, după cum explică profesor universitar doctor Diana Cimpoeşu, profesor de medicină de urgenţă, medic primar de medicină de urgenţă, medic-şef al Unităţii de Primiri Urgenţe (UPU) din cadrul Spitalului Judeţean „Sfântul Spiridon“ din Iaşi şi coordonator SMURD Iaşi, care se bate de sute de cazuri cu degerături iarnă de iarnă.
„Degerăturile apar la expunerea la frig şi sunt câţiva factori favorizanţi: vântul, vârstele extreme, umezeala, îmbrăcămintea neadecvată şi preexistenţa unor boli, precum diabetul, insuficienţa cardiacă sau renală”, precizează profesorul universitar.
Acestea sunt de patru feluri, în funcţie de severitate: gradul I, care reprezintă o roşeaţă, iar vindecarea se produce spontan, fără a necesita intervenţii sau tratamente suplimentare, prin îndepărtarea de la frig; gradul II, care produce o modificare ireversibilă a straturilor celulare şi care se manifestă prin producerea unor beşici asemănătoare celor produse de arsuri. În acest caz, stratul superficial al pielii se deteriorează şi celulele de la suprafaţă încep să moară şi să elimine apa din ele. Acestea se pot vindeca inclusiv spontan, fără tratament, în 7-10 zile, până la două săptămâni şi pot sau nu să lase urme.
Degerăturile de gradul III înseamnă deja moarte celulară, care merge deja spre ţesuturi mai profunde şi nu mai implică numai piele, ci şi tendoane şi muşchi. Aceste tipuri de degerături sunt des întâlnite la oamenii străzii, dar şi la sportivii care pleacă în expediţii în locuri friguroase. Acestea produc acea cangrenă uscată, ca un fel de coajă foarte groasă, sub care se poate produce o infecţie.
„Acesta este momentul cel mai periculos, în care se poate declanşa o septicemie sau se poate ajunge la o amputaţie. Aceste tipuri de degerături duc la spitalizare şi presupun intervenţii chirurgicală, având nevoie de urmărire în timp, pentru că sunt ca o bombă cu ceas. În primele 2-3 zile, evoluţia lor este destul de imprevizibilă.(...) Practic, cele mai severe sunt degerăturile de gradul III, care întreţin acea gangrenă urât mirositoare, care duce, în peste 50% din cazuri la amputaţia fragmentului respectiv”, explică medicul Radu Cojocaru.
Degerăturile de gradul IV sunt cele care duc la moartea tuturor celulelor. Atunci, absolut toate ţesuturile se usucă şi se mumifică, căzând pur si simplu. Chirurgul plastician Radu Cojocaru spune că astfel de cazuri erau întâlnite la soldaţii care au luat parte la cele două războaie mondiale.
Românul s-ar fi putut alege cu probleme serioase de sănătate
Medicul Radu Cojocaru a urmărit şi el evoluţia românului la Cercul Polar, fiind atent inclusiv la problemele medicale pe care le raporta, de-a lungul cursei.
„Ce pot să-mi dau seama, nevăzând cazul, că este vorba despre degerătură de gradul II spre III, care o să necesite 100% o curăţire chirurgicală, dar care nu va lăsa urme profunde gen risc de infecţie majoră sau care să atragă asupra sa o evoluţie nefavorabilă. Conduita a fost corectă a medicilor respectivi, nu au putut să-i spună nici da, nici ba. Au spus okey, noi îţi recomandăm să nu continui, dar el şi-a luat inima în dinţi şi a mers mai departe. Din cea am văzut în materialul filmat era bandajat doar la nivelul falangelor de la nivelul degetelor de la picioare”, a explicat chirurgul plastician.
Conform Dianei Cimpoeşu, profesor de medicină de urgenţă şi medic primar de medicină de urgenţă, persoanele neantrenate nu au nicio şansă la temperaturi atât de scăzute şi la o expunere atât de îndelungată:
„Pentru un organism neantrenat expunerea la temperaturi atât de scăzute este foarte riscantă, putând duce la hipotermie şi hipotermie generalizată, mergând până la oprire cardiacă sau respiratorie. Pentru un organism antrenat, riscurile sunt mult mai mici. Ele există, dar nu sunt atât de mari”.
Se încarcă comentariile...
