Unelte din lemn folosite în vechime în agricultură. Ce sunt oticul şi îmblăciul

Unelte
din lemn folosite în vechime în agricultură. Ce sunt oticul şi îmblăciul

Plug de lemn    Foto: Muzeul de Etnografie Baia Mare

Agricultura a fost întotdeauna o preocupare de bază a populaţiei rurale. Această ocupaţie a necesitat crearea unor unelte specifice. Unele dintre ele se mai folosesc şi astăzi, s-a schimbat doar materialul din care sunt confecţionate, lemnul fiind înlocuit de metal. Alele, însă, au fost uitate ori înocuite cu utilaje moderne.

Majoritatea uneltelor folosite în agricultură sunt cunoscute din vremea în care omul abia învăţa să cultive pământul. Muzeograful Janeta Ciocan, de la Muzeul de Etnografie şi Artă Populară din Maramureş, a publicat în voumul „Lemnul în cultura populară din zonele etnografice ale judeţului Maramureş”, semnat alături de Mirela Coman, un studiu asupra acestor unelte, unde notează că „specificul uneltelor folosite pentru practicarea agriculturii a fost faptul că ele erau realizate, până la mijlcul secolului al XX-lea, în comunitatea autarhică sătească, de meşteri specializaţi sau chiar simpli ţărani. Uneltele erau meşteşugite din lemn, cu unele componente metalice”, explică autoarea.

Vechimea practicării agriculturi în zonele cercetate, mai spune ea, dovedeşte că are rădăcini străvechi, pe care le putem observa în numeroasele obiceiuri locale din diferite momente ale anului, importante pentru calendarul agricol. „Prin practicarea lor, ţăranul este convins că apără viitoarele recolte de orice rău. Toate obiceiurile performate în nordul Transilvaniei îşi au originea cu mult înaintea creştinismului, dar toate, mai apoi, au fost puse sub protecţia sfinţilor creştini”, mai explică muzeografa.

Dintre cele mai folosite unelte agricole, ea menţionează plugul de lemn, care a fost folosit până la începutul secolului al XX-lea. „Prezenţa lui atât de îndelungată în timp s-a datorat şi faptuui că fierul se găsea în cantităţi mici şi era scump. Metalul era folosit doar pentru realizarea fierului şi cuţitului de la plug”, mai explică autoarea. Apoi, continuă ea, la începutul secolului al XX-lea au apărut plugurile confecţionate în întregime din metal, iar după mijlocul secolului, pământul a început să fie prelucrat cu ajutorul tractoarelor, după ce tehnologizarea a început să câştige tot mai mult teren.

Întreţinerea culturilor se făcea cu unelte simple, mai arată muzeografa. „Pentru distrugerea buruienilor se folosea o unealtă foarte simplă, numită otic, care era un simplu băţ, care avea în vârf o mică lopăţică metalică. Această unealtă a fost atestată în spaţiul carpato-danubian, de săpăturile arheologice, încă din secolul al IV-lea. Celelalte culturi necesitau, pentru întreţinere, folosirea hârleţului şi a sapei, care sunt identice cu cele folosite astăzi”, mai arată autoarea.

Pentru recoltarea ceralelor se folosea secera şi coasa, unelte care arată şi astăzi la fel. Însă odată recoltate, cerealele trebuiau treierate, pentru separarea seminţelor de spic. „Până în secolul al XX-lea, pentru această operaţiune s-a folosit îmblăciul, o unealtă simplă şi eficace. Aceasta era formată din două bucăţi de lemn, unul mai lung, care se numea îmblăciu, şi unul mai scurt, numit hădărag. Cele două bucăţi de lemn aveau între ele un inel metalic, prin care treceau curele din piele, astfel încât, prin mişcare, băţul cel mic putea fi folosit pentru lovirea spicelor. Pentru ca boabele să nu se piardă, snopii de grâu erau aşezaţi în şuri, pe pământul bine bătătorit, pe care se aşezau cearşafuri mari din cânepă”, mai explică muzeografa.

Boabele de cereale care trebuiau alese de pleavă se alegeau prin aruncarea lor cu vânturişca, unealtă care de fapt era o lingură mare de lemn cu cupa lunguiaţă şi coada lungă. „Operaţia se putea face şi cu ciurul, o sită realizată dintr-o margine rotundă, din scoarţă de copac şi fundul dintr-o băşică de porc, cu fundul perforat cu găuri mari. Cu timpul, meşterii au construit o maşină de vânturat, acţionată manual, formată dintr-o cutie în care se afla o roată acţionată din exterior. Prin învârtire, aceasta producea un curent de aer ce elimina pleava printr-un tunel aflat într-o parte a cutiei”, mai explică ea.

 
Mai puteţi citi:

 
citeste totul despre: