FOTO Parcul „Regina Maria“, un loc destinat tuturor băimărenilor
0Multe lucruri ar putea fi spuse despre Municipiul Baia Mare şi la fel de multe locuri ar putea fi vizitate, însă unul din principalele puncte de atracţie este fără urmă de îndoială Parcul „Regina Maria“. Locul perfect de linişte, de odihnă, de întâlnire, parcul are o istorie bogată.
Alei frumos pavate, sute de băncuţe, concerte de promenadă, teren de tenis, locuri de joacă pentru copii şi iubitul trenuleţ sunt doar câteva din lucrurile care fac ca parcul „Regina Maria“ din Baia Mare să fie o frumoasă carte de vizită a oraşului. Este zona perfectă pentru o plimbare şi datorită faptului că aici, indiferent de vârstă, orice băimărean poate să-şi petreacă timpul într-o manieră plăcută, sute de băimăreni sau turişti pot fi văzuţi în parc indiferent de oră sau de zi. Bunicii şi copiii pot sta împreună la locurile de joacă amenajate lângă pavilionul destinat seniorilor, tinerii îndrăgostiţi se pot plimba pe aleile parcului sau să stea pe una din terasele frumos amenajate, iar adulţii au o sumedenie de opţiuni având în vedere că în apropierea parcului există două muzee, diferite atracţii turistice sau pot să se relaxeze admirând împrejurimile.
Dintotdeauna Parcul „Regina Maria“ a facut parte din preferinţele băimărenilor şi datorită istoriei sale. În perioada interbelică, Baia Mare era un oraş cochet şi liniştit cu o populaţie de aproximativ 14.000 locuitori, cu o istorie culturală şi minieră bogată. Era cunoscut sub denumirea de „oraşul Şcolii de Pictură”, iar pentru fumuseţea peisajului şi pentru atmosfera boemă şi multiculturală fusese numit „Barbizonul Ardealului”. Acesta, fusese declarat staţiune climaterică, era vizitat de numeroşi străini, iar autorităţile locale se străduiau, ca prin acţiunile lor să crească prestigiul oraşului.
Încă din acele vremuri, Parcul „Regina Maria” reprezenta unul din cele mai importante elemente care alcăutuiau staţiunea climaterică Baia Mare. Parcul s-a înfiinţat în secolul al XIX-lea şi, până la Unirea din 1918, a purtat denumirea de „Parcul Szechenyi”. Era o adevărată perlă a oraşului – fiind vizitat de numeroase personalităţi ale timpului – inclusiv de romancierul maghiar Jokai Mor. Mai mult, cunoscutul ziarist local Krizsan Pal, vorbeşte în 1933 în lucrarea „Oglinda Oraşului Baia Mare” despre obiectivele turistice şi culturale din oraş pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor turiştilor care doreau să-şi petreacă vacanţele sau timpul liber în oraşul nostru, precizând faptul că parcul a luat fiinţă prin cedarea succesivă de teren în favoarea Primăriei. Astfel, partea de mijloc a parcului a fost donată oraşului în anul 1841 de către fraţii Homoroy Ferdinand şi Pal. Partea de sud, cumpărată de un bancher, Stol Bella în anul 1891 de la familia Virag, a ajuns ăn cele din urmă şi ea în proprietatea Primăriei. Partea de nord, aflată în proprietatea numitului Karoly Laszlo, a fost cumpărată de Societatea de Tir şi vândută mai apoi oraşului cu condiţia construirii unei case de tir.
Devastat în perioada Primului Război Mondial
Primul Război Mondial şi-a lăsat amprenta şi asupra parcului orăşenesc băimărean. Sera de flori de la intrarea de jos s-a dărâmat, porţile restaurantului au fost smulse, gardul a fost distrus de locuitorii din zonă, pentru a-şi face cărări până în strada Valea Roşie, o parte a pomilor ornamentali precum şi a tufelor a fost tăiată, furată şi utilizată ca lemne de foc pe timpul iernii, mulţi dintre copacii aleii au fost tăiaţi, zona verde a fost călcată de trecători, făcându-se numeroase clădiri. Parcul avea şi un lac şi un teren de tenis.
În ciuda stării sale precare, a fost redeschis publicului la mijlocul anului 1918. Parcul reprezenta în acea perioadă atât un loc de relaxare, de petrecere a timpului liber, dar şi un loc de socializare, un loc de promenadă. Totdată, parcul era şi locul cel potrivit pentru organizarea unor întâlniri, a unor manifestaţii, inclusiv cu caracter politic.
La fel ca şi astăzi, în parc cântau diferite orchestre, fanfare sau grupuri. În mai 1918 au fost reluate concertele fanfarei minerilor, care aveau loc în fiecare seară de marţi. În 1925, Primăria a hotărât reluarea unui vechi obicei, cel al muzicii de promenadă, fanfara urmând să cânte de două ori pe săptămână, pe tot parcursul verii. În 1926 s-au adus îmbunătăţiri: s-au instalat bănci noi, s-a refăcut iluminatul în paralel cu drenarea canalului de scurgere a lacului, s-a instalat paza poliţienească.
În momentul în care autorităţile locale au demarat procedurile administrative petnru declararea oraşului ca staţiune balneo-climaterică, existenţa parcului de recreaţie a devenit o condiţie obligatorie. Printre documentele înaintate forurilor superioare în martie 1931 se regăseşte şi un certificat care atestă acest lucru.
Parcul „Regina Maria” începea din zona de după Câmpul Claustrului, cu o suprafaţă de 11 hectare. Pe partea vestică se regăsea o pădure care servea ca loc de joacă pentru copii, iar pentru stropirea florilor exista un lac artificial în partea de nord. În Parcul „Regina Maria” funcţiona în perioada interbelică şi un retaurant cu acelaşi nume, al cărui chiriaş în 1929 era Szeleszky Alexandru, iar în 1933 era arendat lui Ketney Zoltan. La acest restaurant consumatorii puteau să asculte muzică bună, asigurată de orchestra de jazz a intelectualilor din Baia Mare şi se bucurau de o servire excelentă la preţuri mici.
După instaurarea regimului comunist, parcul a fost denumit „Parcul Dimitrov” iar după Revoluţie a devenit, Parcul Municipial.
Se încarcă comentariile...
