FOTO Maramureşul pe harta celor mai frumoase destinaţii, în opinia „The Guardian“
0
Renumitul cotidian britanic a realizat în urmă cu doar câteva zile o listă a celor mai frumoase destinaţii din lume. Caracterizată drept una dintre cele mai fascinante ţări din Europa, România se regăseşte pe această listă cu mai multe puncte de atracţie, printre care şi Maramureşul.
Potrivit „The Guardian“, în Maramureş cele mai frumoase locuri sunt: Sighetu Marmaţiei, Cimitirul Vesel de la Săpânţa şi Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. „Sighetul, la graniţa cu Ucraina, are o atmosferă ciudat de impunătoare şi istorică. Are o piaţă fascinantă şi splendidă, cu femei cu capetele înfăşurate, stând în spatele unor vase mirositoare, pline cu brânză bună. Muzeul Victimelor Comunismului, găzduit într-o fostă închisoare, oferă momente de tristeţe autentică şi de disperare liniştită, însă Cimitirul Vesel face fenomenul morţii amuzant şi vibrant“ se arată în „The Guardian.
Iuliu Maniu a murit în închisoarea de la Sighet
Închisoarea din Sighet a fost construită în 1897, de autorităţile austro-ungare, cu ocazia aniversării "primului mileniu maghiar". După 1918 a funcţionat ca închisoare de drept comun. După 1945 prin Sighet se făcea repatrierea foştilor prizonieri şi foştilor deportaţi din U.R.S.S. În august 1948 a devenit loc de detenţie pentru un grup de studenţi, elevi şi ţărani maramureşeni, dintre care o parte trăiesc şi azi la Sighet. În zilele de 5-6 mai 1950 au fost aduşi la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga ţară (foşti miniştri, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politicieni), unii dintre ei condamnaţi la pedepse grele, alţii nici măcar judecaţi.
În octombrie-noiembrie 1950 au fost transportaţi la Sighet şi 45-50 de episcopi şi preoţi greco-catolici şi romano-catolici. Penitenciarul era considerat "unitate de muncă specială", cunoscută sub numele de "colonia Dunărea ", dar era, în realitate, un loc de exterminare pentru elitele ţării şi în acelaşi timp un loc sigur, de unde nu se putea fugi, frontiera Uniunii Sovietice fiind situată la mai puţin de doi kilometri.
Deţinuţii erau ţinuţi în condiţii insalubre, hrăniţi mizerabil, opriţi de a se întinde ziua pe paturile din celulele fără încălzire. Nu aveau voie să privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiţi să stea la "neagra" şi "sura", celule de tip carceră, fără lumină). Într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât se putea vedea numai cerul.
Umilinţa şi batjocura făceau parte din programul de exterminare. În 1955, ca urmare a Convenţiei de la Geneva şi a admiterii României comuniste (RPR) în ONU, a avut loc o graţiere. Parte din deţinuţii politici din închisorile româneşti au fost eliberaţi, parte transferaţi în alte locuri, inclusiv în domiciliu obligatoriu. La Sighet din cei circa 200 de deţinuţi, 52 muriseră. Închisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun. Totuşi, deţinuţi politici mai apăreau şi în anii următori, mai ales "în trecere" spre spitalul psihiatric din localitate. În 1977 închisoarea a fost dezafectată, devenind fabrică de mături, depozit de sare şi, în cele din urmă, o ruină părăsită. În 1993 fosta închisoare a fost preluată de Fundaţia Academică Civică şi transformată în muzeu.
Cimitirul Vesel, unic în Europa
„Cimitirul Vesel“ este un cimitir din localitatea Săpânţa, judeţul Maramureş, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentând scene din viaţa şi ocupaţia persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanţe umoristice, persoanele respective.
Ineditul acestui cimitir este diferenţierea faţă de majoritatea culturilor popoarelor, care consideră moartea ca un eveniment foarte solemn. În anul 1935, la sugestia preotului greco-catolic Grigore Riţiu, care era şi profesor de română şi latină, Stan Ioan Pătraş a realizat partea verticală a crucilor ceva mai lat, cu loc pentru epitaf. Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică şi o atracţie turistică.
Unele cruci sunt pictate pe ambele părţi. Pe o parte este plasată o descriere a vieţii celui îngropat, iar pe celălalt o descriere a motivului morţii.
Se încarcă comentariile...
