Povestea de dragoste dintre Octavian Goga şi timida dăscăliţă Aurelia Rusu. „Noi n-am avut o dragoste aşa ca azi“

Publicat: 07.06.2014 18:53

Ultima actualizare: 10.08.2022 23:31

Satul Bontăieni, din Maramureş, poartă şi acum frământările iubirii dintre dăscăliţa Aurelia Rusu şi Octavian Goga. Sătenii îşi amintesc de „domnişoara“ care şi-a ascuns iubirea faţă de marele poet

O casă mică de la intrarea în satul maramureşean Bontăieni ascunde o poveste demnă de un roman de dragoste. Locuinţa este acum în pragul colapsului, dar încă mai păstrează taina unei iubiri curate şi eterne.

Este locul unde învăţătoarea Aurelia Rusu (1882-1975), „Domnişoara“, aşa cum este ea cunoscută de săteni, şi-a trăit o mare parte din viaţă. Zeci de ani, dăscăliţa şi-a ascuns iubirea faţă de poetul Octavian Goga (1881-1938), cel care i-a împărtăşit sentimentele până în ultima clipă. Destinul, însă, i-a separat şi a făcut ca idila lor să nu fie niciodată împlinită. Aurelia Rusu era o femeie frumoasă, harnică şi blajină, aşa cum o descriu cei care au cunoscut-o. Ea a fost dăscăliţa care a educat generaţii la rând şi a câştigat respectul sătenilor, dar şi femeia care a reuşit dintr-o privire să-i fure inima lui Octavian Goga.

„În două zile, ne-am înţeles să ne căsătorim“

A trecut peste un secol de când Aurelia şi Octavian se întâlneau, însă dragostea lor a dăinuit peste decenii. Erau doar doi tineri care se vedeau pentru prima dată la o nuntă. În câteva ore, şi-au planificat întreaga viaţă, însă visele lor nu s-au transformat în realitate. Până ca „Domnişoara“ să-şi mărturisească sentimentele faţă de poet, au trecut ani de zile. Prin anii ’70, la puţin peste 30 de ani de la moartea lui Goga, tânărul elev Nicolae Weisz era cel care îi lua un interviu Aureliei Rusu, în care ea a povestit momentele puţine, dar intense petrecute alături de Octavian Goga. Idila dintre tânăra fată cu părul bălai şi cu vorba caldă şi poet a început pe când cei doi aveau doar 18, respectiv 19 ani. S-au cunoscut la nunta fratelui dăscăliţei, iar din acel moment viaţa frumoasei domnişoare avea să se schimbe pentru totdeauna.

„În 1900, la 18 februarie, s-a căsătorit un frate de-al meu la Tohanul-Vechi, lângă Braşov. Acolo ne-am cunoscut. Noi eram paramirii. El era «fratele mire», iar eu «sora mireasă». De aceea-mi spunea «surioară». Am fost împreună, în total, două zile. În aceste două zile, ne-am înţeles să ne căsătorim. Hotărâsem să facem facultatea împreună, iar după căsătorie să călătorim, el ca poet, eu ca pictoriţă. Să renunţăm la tot, că e deşertăciune. Ne-am înţeles să ne întâlnim la Budapesta. Părinţii nu m-au lăsat să plec şi eu la Budapesta să-mi fac studiile. De atunci, nu l-am mai văzut niciodată. Eram de 18 ani când l-am cunoscut. Aveam părul blond, ochii albaştri, faţa rumenă şi rotundă“, povestea „Domnişoara“ în interviul dat lui Nicolae Weisz.

„Noi n-am avut aşa o dragoste ca azi“

În cele două zile petrecute împreună, cei doi s-au îndrăgostit ca doi copii. Şi-au planificat viaţa, însă lipsa banilor, statutul social şi cariera lui Goga au devenit o prioritate. Cât Goga a fost plecat la studii la Budapesta, au corespondat, dovadă stând cele peste 50 de cărţi poştale pe care i le-a trimis poetul învăţătoarei. Toate sunt semnate „Octavian“ şi conţin versuri pe care poetul i le-a dedicat tinerei fete. „Noi n-am avut aşa o dragoste ca azi. Eu pictam şi-i trimiteam tablourile mele şi îi plăceau. El îmi trimitea versuri. Dar nu ca versurile de azi. Poezia de azi e o îngrămădire de cuvinte... Sau poate nu le înţeleg eu“, mai spunea dăscăliţa în interviu.

Răvăşită de durere pentru că nu a reuşit să-şi împlinească visele alături de Goga, Aurelia Rusu s-a retras într-o mănăstire la Sibiu, unde a profesat ca învăţătoare. Din 1900 până în 1903, Goga i-a trimis scrisori, ba chiar a încercat să o viziteze la mănăstire, dar ea a refuzat să-l vadă.

Prăbuşirea

„În 1903, a murit tatăl lui Goga. Mama lui Octavian avea cinci copii şi a rămas fără bani. Ca să nu-şi întrerupă studiile, Goga s-a căsătorit cu Hortensia Cosma, fata lui Cosma care era directorul băncii «Albina» din Sibiu. Tot planul, toate visele mele s-au prăbuşit“, i-a mai povestit dăscăliţa lui Nicolae Weisz. Aurelia Rusu a ales să trăiască o viaţă pură şi nu s-a căsătorit niciodată. L-a iubit în linişte pe poet şi, din când în când, îi citea poeziile şi scrisorile cu ochii înlăcrimaţi.Pe lângă versurile de pe cărţile poştale, o poezie i-a rămas în minte „Domnişoarei“. „Una mi-a plăcut mai mult. «Sună toaca».Mi-a dedicat-o când eram la mănăstire. Am citit-o într-o revistă, «Revista ilustrată de la Şoimuş». M-a întrebat care e revista pe care o citesc şi acolo a publicat-o“, îi mai spunea dăscăliţa lui Nicolae Weisz.

Deşi inima dăscăliţei îi aparţinea poetului, tânăra domnişoară a decis, după ieşirea din mănăstire, să se îndrepte către o şcoală din Negreia, din judeţul Maramureş. Aici, a stat câţiva ani şi apoi s-a mutat la şcoala din Bontăieni, unde a profesat aproximativ 35 de ani. În tot acest timp, deşi a fost curtată de numeroşi tineri, dăscăliţa a ales să nu se căsătorească. A urmărit cu interes cariera poetului care i-a furat inima, însă ceva s-a rupt în sufletul său când acesta s-a alăturat mişcării naţionaliste româneşti.

„Îl iubea foarte tare, dar parcă toate sentimentele s-au transformat în ură. Era o naţionalistă convinsă, dar când a aflat că Goga a devenit legionar n-a mai vrut să audă de el. Ba mai mult, după ce Goga s-a despărţit de prima sa nevastă, a căutat-o de câteva ori aici, la Bontăieni. Ea n-a vrut nici măcar să-i deschidă poarta. Nu mai voia să-l vadă. La puţin timp după acest incident, Goga a revenit în Maramureş la prietenul său Vasile Lucaciu şi, cu motivul că vrea să organizeze o cină pentru oamenii importanţi ai ţării, a trimis un copil acasă la «Domnişoara» să aducă cea mai bună veselă pe care o are. Ea a trimis vesela, însă a refuzat să meargă la cină. De mai multe ori a încercat Goga să ajungă la «Domnişoara», însă ea niciodată nu l-a mai primit“, povesteşte un bătrân al satului.

Citește și: Trofeul TIFF 2014 a plecat în Spania. Premiul i-a fost înmânat regizorului filmului câştigător de către actriţa Debra Winger

„Goga, adă mâna!“

Fiecare om din Bontăieni îi cunoaşte povestea dăscăliţei. Cu toţii au auzit de ea, dar există şi persoane care au cunoscut-o personal. Oamenii îşi amintesc de blândeţea ei, despre faptul că era o gazdă bună şi o persoană gospodăroasă şi foarte ordonată. Florica Făt este cea care a ţinut-o în braţe când Aurelia Rusu s-a stins, iar astăzi, după aproape patru decenii, îşi aminteşte ultimele sale cuvinte. „Am grijit de ea până a murit. Povestea cum a venit în Negreia ca învăţătoare şi cum a venit şi a căutat-o Octavian Goga. O venit până la uşă şi nu i-a dat drumul să vină înăuntru. A murit aici, în mâinile mele. Atunci când să moară, n-am văzut aşa ceva, m-am speriat. Stătea cu faţa către perete. Când să moară, curgea apa pe ea, am ridicat-o de jos, iar ea a strigat: «Goga, adă mâna, Goga, adă mâna!». Nu vă mint! Şi am întrebat-o: «Unde îl vedeţi, unde este?». Tare mult l-a iubit, dar n-a fost să fie împreună“, povesteşte Florica Făt.

Un alt om care şi-o aminteşte pe dăscăliţă este Gheorghe Făt. A fost directorul şcolii unde Aurelia Rusu a predat, iar el este şi cel care deţine un obiect la care învăţătoarea a ţinut ca la ochii din cap. „Când am intrat în casa «Domnişoarei», am văzut într-un colţ pianul. Atunci, am zis că ăsta trebuie să fie al meu. Pianul şi acum există. Era o placă pe el pe care scria: «Pentru scumpa mea Aurelia, Octavian Goga». Din păcate, a dispărut când am adus pe cineva să-l acordeze“, povesteşte Gheorghe Făt.

Aurelia Rusu a murit la 93 de ani, fiind una dintre cele mai iubite figuri ale satului. Pe mormântul său din cimitirul din Bontăieni stau gravate versurile lui Goga: „Iar vântul spune crengilor plecate / Povestea ta, frumoasă domnişoară...“. ;

Octavian Goga, poetul de căpătâi al Unirii

Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881, în satul sibian Răşinari. Urmează şcoala primară în satul natal, iar liceul în Sibiu. La absolvirea liceului, în 1900, s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta, continuându-şi apoi studiile la Berlin şi încheindu-le în 1904. Din cauza situaţiei financiare precare, la 14 octombrie 1906, s-a căsătorit cu Hortensia Cosma, fata cea mică a politicianului şi bancherului Partenie Cosma, directorul Băncii „Albina“ din Sibiu, unul dintre cei mai înstăriţi români din Transilvania. După 14 ani de căsnicie, s-a despărţit de prima sa soţie, iar un an mai târziu, s-a însurat cu Veturia Triteanu, renumită cântăreaţă a acelor vremuri.

Pe parcursul vieţii, Octavian Goga a demonstrat că politica era un domeniu la fel de important ca şi scriitura în viaţa sa. Timp de 44 de zile, a fost prim-ministru al României, între 28 decembrie 1937 şi 11 februarie 1938, dar era cunoscut şi pentru legăturile sale cu masoneria. După o viaţă trăită intens, Goga a murit singur la Castelul de la Ciucea, în parcul conacului, la vârsta de 57 de ani.

Dăscăliţa

Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,

Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,

Şi-un trandafir crescut în umbră moare,

Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,

Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,

A vremii noastre dreaptă muceniţă,

Copil blajin, cuminte prea devreme,

Sfielnică, bălaie dăscăliţă.

Ca strălucirea ochilor tăi limpezi,

Poveste nu-i mai jalnic povestită,

Tu eşti din leagăn soră cu sfiala,