Cum sunt trădaţi mincinoşii de propriul comportament
0Limbajul trupului este adeseori descifrat de cei mai mulţi dintre noi fără să ne dăm seama. Nu realizăm care este explicaţia, dar pur şi simplu ne dăm seama că suntem minţiţi.
De multe ori ne trezim în faţa unui interlocutor care, fără să ne dăm seama de ce, nu ne inspiră încredere sau pur şi simplu nu ne vine să credem o iotă din ce zice. Psihologii spun că atunci când minţim, avem un comportament specific, care însă este descifrat de intelocutor. Gesturi, mimică, ton, voce, privire, toate fac parte dintr-un comportment pe care nu putem, sau putem exterm de greu să-l stăpânim. În schimb, interlocutorul îl va putea descifra fără să-şi dea seama şi astfel vom avea reacţii de genul ”nu ştiu de ce, dar nu-mi inspiră încredere”, sau ”are ceva ce nu-mi place persoana asta”, ori ”nu-mi vine să cred ce spune”.
”Sunt reacţii fiziologice, fizico-chimice (temperatură, puls), care nu pot fi întotdeauna controloate. Doar există posibilitatea disimulării, dar nu sunt în acord cu trăirile emoţionale în cazul în care minţim”, explică Dana Crişan, psiholo clinician. ”Detectorul de minciuni tocmai pe aceste principii lucrează, înregistrează la nivel mecanic exact aceste reacţii în plan biologic şi comportamental”, mai spune ea.
Pe de altă parte, cărţile de psihologie descifrează toate aceste gesturi şi descriu comunicarea nonverbală, arătând cât de uşor poate fi descoperită o minciună. ”Comunicarea nonverbală se referă la un limbaj care foloseşte altă modalitate de exprimare decât cuvântul, mimica, gestica, iar limbajul paraverbal este o formă vocală a limbajului nonverbal, reprezentată de tonalitatea şi inflexiunile vocii, ritm de vorbire, mod de accentuare a cuvintelor, pauzele dintre cuvinte. Ca indici nonverbali ai minciunii, putem observa atât frecvenţa acestor indici, cât şi gestica, mimica, microexpresiile faciale deci, şi putem să ne dîm seama când cineva ne minte”, mai explică psihologul.
Astfel, ea descrie o serie de gesturi ce pot însoţi minciuna:
- Duce mâna la cap
- Dă răspunsuri vagi
- Are un autocontrol studiat
- Apare modificarea caracteristicilor normale ale vocii
- Sesizăm un trmor fonologic, vocal
- Se joacă cu obiect apropiate – este un semn al nervăzităţii
- Se întrerupe des
- Aruncă privirea în colţul tavanului, este ezitantă
- Contactul vizual este slab, va evita privirea interlocutorului sau îl priveşte fix, studiat, pupila e mărită, clipeşte des şi nu menţine contactul vizual
- I se usucă gura
- Respiraţia devine mai agitată, neregulată şi grea
- Roşeşte des
- Strange piciorele sub scaun, incrucişează braţele, mişcă degetele, îşi frămantă mâinile,
- Zâmbeşte mai puţin,
- Agitaţie psihomotorie (îşi mişcă des poziţia).
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
