Ce efecte au asupra elevilor schimbările structurii noului an şcolar. „Sunt afectaţi în principal cei din clase direct implicate“

Modificările din structura anului şcolar pot chinui elevii. FOTO: Arhivă

Potrivit proiectului de lege care prevede noua structură a anului şcolar, România urmează să devină ţara cu cea mai lungă durată a învăţământului obligatoriu în Europa, 16 ani (de anul viitor, 14 ani, iar din anul 2030 - 16 ani). Potrivit psihologilor, această modificare va chinui elevul, pentru că accentul ar trebui pus pe specializarea continuă a unui corp profesional de calitate şi pe o programă modernă, adaptată nevoilor actuale.

Deşi în majoritatea statelor din Uniunea Europeană durata învăţământului obligatoriu este de 10 ani, România ar urma să treacă la un sistem obligatoriu de la vârsta de 3 ani, iar clasa a IX-a ar urma să fie mutată la gimnaziu. Este dovedit, prin rezultatele obţinute la testele internaţionale de elevii din diferite ţări, că nici obligativitatea grădiniţei, nici prelungirea până la finalul liceului al învăţământului obligatoriu nu conduce la creşterea calităţii actului educaţional. 

„Care ar putea fi motivaţia? De exemplu, ar fi păstrarea normelor didactice în condiţiile scăderii demografice continue. Şi atunci, cine are de suferit? Evident copiii. Se prelungeşte şcoala obligatorie degeaba, în loc ca accentul să fie pus pe specializarea continuă a unui corp profesional de calitate şi pe o programă modernă, adaptată nevoilor actuale. Chinuim astfel, toţi copiii, pentru a păstra câteva catedre în plus, în principal pentru cei care nu au calitatea necesară să finalizeze cele doisprezece clase (în condiţiile în care de la 16 ani pot urma o şcoală profesională sau să lucreze). Ne amăgim în condiţiile acestea, prin înfiinţarea mai multor niveluri ale bacalareutului, crescând procentul promovabilităţii liceului, dar şi al nivelului de analfabetism funcţional”, spune psihoterapeutul şi psihologul, Cecilia Ardusătan.

Potrivit specialiştilor, prin trecerea clasei a IX-a de la liceu la gimnaziu, situaţie care se regăseşte şi în sistemul edcaţional finlandez, cel mai performant din Europa, se reduce nivelul abandonului timpuriu (cu cel puţin un an), întrucât peste 20% din cei care abandonau şcoala, în principal cei din mediul rural, o făceau odată cu picarea examenului naţional de la finalul clasei a VIII-a.

„În ceea ce privesc copiii, sunt afectaţi în principal cei din clasele direct implicate, cum vor fi cei din clasa a VIII-a din anul şcolar în care se va aplica, care vor mai urma un an la gimnaziu. Mai mult, va fi o presiune suplimentară pe unităţile gimnaziale care vor fi nevoite să se descurce pentru identificarea unor noi spaţii pentru clasele a IX-a. Şi în condiţiile în care şi în prezent clasele sunt aglomerate, viitorul imediat nu arată bine deloc. De asemenea, cu pregătirea profesorilor de gimnaziu cu materia care fusese predată la liceu înainte. Nimănui nu-i plac schimbările de dragul schimbării, însă, atât adulţii, cât şi copiii se adaptează mai bine dacă sunt pregătiţi pentru ceea ce urmează, nu dacă aceasta se produc într-un timp foarte scurt”, a mai adăugat Cecilia Ardusătan. 

Vacanţele şcolare, o obişnuinţă benefică 

Obişnuinţa elevilor în ceea ce privesc perioadele de vacanţă înseamnă predictibilitate, atât pentru ei cât şi pentru părinţi. 

„Din punctul meu de vedere, vacanţele la anumite intervale de timp sunt benefice copiilor. Îi ajută să se recreeze, să se detaşeze puţin de şcoală, având în vedere volumul extrem de ridicat de informaţie care li se transmite şi presiunea care există asupra lor pentru a obţine note mai bune. Eliminarea unor vacanţe de pe durata anului şcolar şi prelungirea vacanţei de vară va aduce bucurii în primul rând copiilor, care vor avea mai mult timp liber în anotimpul lor preferat. Însă există şi reversul medaliei: o pauză prelungită conduce la dificultăţi în ceea ce priveşte reamintirea materiilor la reluarea anului şcolar”, spune Cecilia Ardusătan. 

Nu doar o nouă structură a anului şcolar sau al învăţământului îi poate afecta pe elevi, ci şi schimbările dese ale profesorilor care predau la clasă. Acest lucru poate fi o provocare dificilă pentru elevi, schimbările de rutină putând duce la probleme emoţionale şi de comportament. Din fericire însă, adaptarea la schimbare poate fi dobândită. Nici chiar adaptarea la clasa a V-a nu este uşoară. 

„Depinde de felul de a fi al copilului, de mediul în care a crescut, de cum îl pregătim pentru această trecere. Dacă facem un bau-bau din profesori şi le spunem că este foarte greu şi că profesorii sunt răi, atunci aducem un plus de anxietate pe lângă problemele de adaptabilitate, care oricum apar. Unui copil îi trebuie între şase săptămâni şi un an să se adapteze noului ciclu de învăţământ. Aici el trebuie să se obişnuiască cu alte stiluri de predare. Fiecare profesor vine cu personalitatea lui. Apar noi reguli. Dacă copilul a fost învăţat cu reguli acasă, la grădiniţă şi în clasele I-IV îi va fi uşor şi aici. Dacă părintele face un efort în primii ani de viaţă ai copilului şi îl învaţă să respecte un anumit cadru de reguli, se elimină stresul, nervii, tensiunea, conflictele care pot apărea acum. Respectând regulile de acasă, le va respecta şi pe cele de la şcoală. Lipsa regulilor şi a educării autocontrolului duce la comportamente impulsive, tineri care nu au răbdare, nu ştiu să aştepte, nu ştiu să facă un efort pentru o obţine ceva şi nici nu respectă drepturile celorlalţi. Ei vor totul rapid, ceea ce nu întotdeauna se poate, ei ajung să aibă sentimente de respingere din partea societăţii, iar asta le poate alimenta dorinţa de distrugere şi autodistrugere”, spune psihoterapeutul şi psihologul, Cecilia Ardusătan.

Abilităţile puternice de caracter, definitorii în formare 

În ultimii ani, psihologii au început să evidenţieze că, dincolo de achiziţiile cognitive timpurii, este mai important să ajutăm copilul să-şi dezvolte un set foarte diferit de abilităţi noncognitive, ce ţin de inteligenţa emoţională, printre care: tenacitatea, autocontrolul, conştiinciozitatea, curiozitatea, tăria de caracter, adaptabilitatea socială şi încrederea în sine. Studiile având ca obiectiv urmărirea evoluţiei şcolare şi profesionale a unor subiecţi pe durata mai multor decenii au dovedit că perseverenţa, abilitatea de a amâna recompensa, capacitatea de stabili şi a urmări obiectivele sunt caracteristici ce s-au dovedit a fi valoroase, atât pe durata şcolii, cât şi a joburilor avute. Acestea sunt doar câteva din trăsăturile ce se subsumează caracterului.

„Aş dori să vă prezint concluzia unuia dintre profesorii programului american KIPP (Programul Cunoaşterea este Putere, înfiinţat pentru a sprijini copiii proveniţi din familii defavorizate printr-o programă ce combină învăţarea teoretică cu un program elaborat de modificare a atitudinilor şi de schimbare comportamentală), potrivit căreia: Suntem de părere că, deşi copiii noştri au abilităţile la învăţătură necesare, dacă tinerii noştri adulţi se maturizează şi nu deţin şi abilităţi puternice de caracter, atunci nu au mare lucru. Pentru că ştim că acela care îi face pe oameni fericiţi, de succes şi împliniţi este caracterul”, a spus Cecilia Ardusătan.