VIDEO inedit de la ultima nuntă monarhică din România: căsătoria prinţesei Ileana de România cu Arhiducele Anton de Habsburg

O înregistrare inedită de la nunta prinţesei Ileana de România cu Arhiducele Anton de Habsburg se mai păstrează şi astăzi în arhivele companiei British Pathé. Ultima nuntă monarhică din România avut loc la Sinaia, în 1931. În inregistrare apar membrii familiei regale, Regele Carol al II-lea şi Regina Maria.

În iulie 1931, la Sinaia, a avut loc ultima nuntă monarhică din România, căsătoria Prinţesei Ileana de România cu Arhiducele Anton de Habsburg.
 

La evenimentul fastuos au luat parte membrii casei regale, personalităţi politice ale vremii corespondenti de presă din strainatate, din întreaga Europă dar şi din Statele Unite.  O înregistrare inedită de la nuntă se mai găseşte şi astăzi pe site-ul  companiei British Pathé.

 În clipul VIDEO de 1 minut şi 42 de secunde poate fi văzută întreaga familie regală a României din 1931. În imagini apar mirii, Ileana de România şi Arhiducele Anton de Habsburg, regele Carol al doilea şi regina Maria.

Nunta s-a desfăşurat la reşedinţa regală de la Sinaia, în perioada 24-26 iulie, în ultima duminică din lună. Ileana, cea mai mică dintre fiicele Reginei Maria avea 22 de ani la data căsătoriei. Prinţesa scria despre alesul inimii sale : "Simt ca am întâlnit cu adevărat omul care mă va face fericită. Desigur, viitorul este în mâna Domnului, însă - cum am credinţa în El - cred că împreună cu Anton voi putea înfăţişa viaţa sigur, găsind în el tovarăşul şi reazămul de care am atâta nevoie".

Copilăria unei prinţese

Penultimul copil al Reginei Maria şi al Regelui Ferdinand s-a născut pe 5 ianuarie 1909 la Bucureşti. Venirea sa pe lume a fost anunţată prin 21 de salve de tun. S-a spus despre Ileana că a fost copilul preferat al Regina Maria, cea  care s-a ocupat de creşterea şi educarea ei.  Onoarea, datoria faţă de patrie şi faţă de semeni, cinstea şi curajul au fost virtuţiile pe care Regina Maria i le-a transmis fiicei sale încă din copilărie. Principesa Ileana a învăţat că viaţa de prinţesă  nu presupune doar privilegii , ci şi datorii.  

,,Era de datoria mea să îi servesc pe ceilalţi, în acord cu regulile strict stabilite pentru toţi cei în poziţia mea: să fiu acolo unde eram chemată, să îmi plec urechea la nevoile altora, să plâng cu ei sau să mă bucur cu ei, după cum erau împrejurările”, scrie Principesa Ileana, în autobiografia „Trăiesc din nou”.

A primit o educaţie aleasă, de pregătirea ei ocupându-se în particular profesori străluciţi. A învăţat engleza, franceza, germană, a studiat pictură şi sculptură.  O întâmplare din copilărie avea să-i influenţeze principesei destinul. După cum a povestit în cărţile scrise la maturitate, Ileana s-a întâlnit cu îngerii când avea doar 7 ani. Aflată în camera fratelui său cel mic, Mircea, bolnav de febră tifoidă, Ileana a zărit deasupra patului o făptură cerească: „Era înalt şi extrem de frumos, cu aripi mari, albe. În mâna dreaptă ţinea o lumânare aprinsă. Zâmbetul lui era cu totul îngeresc: dragoste, bunătate, înţelegere şi siguranţă izvorau din el. Încântată, am trecut peste cuvertură şi, îngenunchind la capul patului, am întins mâna, cu dorinţa arzătoare de a-l atinge pe surâzătorul meu păzitor, dar el a făcut un pas înapoi, a întins mâna prevenitor şi a dat uşor din cap. Eram atât de aproape de el, încât l-aş fi putut atinge cu uşurinţă. «Oh, te rog, nu pleca!», i-am spus, cuvinte la care toţi ceilalţi îngeri au privit spre mine şi mi s-a părut c-am auzit un râs cristalin, dar de acest sunet nu sunt sigură, deşi ştiu că râdeau. Apoi au dispărut” a descris Ileana momentul întâlnirii cu îngerii în cartea „Sfinţii îngeri”.

 Momentul din copilărie a marcat-o pe cea supranumită Prinţesa îngerilor. 

Singura femeie din România care a obţinut brevetul de căpitan de cursă lungă 

Tânăra prinţesă Ileana a fost pasionată de sport nautic, înot şi iachting. A fost singura femeie din România care a obţinut brevetul de căpitan de cursă lungă. Pasiunile tinerei  nu au fost deloc pe plac fratelui ei Carol  care credea că astfel de sporturi nu sunt potrivite pentru o prinţesă. Când Carol a devenit rege i-a cerut principesei să renunţe la practicarea sporturilor care o pasionau. ”Te rog să înlături neîncrederea ce o ai în mine căci ştii cât de mult ţin la tine şi cum mă doare să te văd supărat. Fii îngăduitor, vreau să fac bine, vreau să te mulţumesc, dar sunt tânără şi greşesc fără să vreau. În orice clipă sunt gata să te servesc, fiindcă îmi eşti Rege şi apoi eşti fratele meu pe care îl iubesc atât de mult”, i-a răspuns  Ileana regelui Carol.

Nunta prinţesei cu un habsburg 

Principesa Ileana şi-a întâlnit alesul, pe arhiducele Anton de Hasburg , când se afla într-o vizită în Spania. „Un bărbat foarte frumos, înalt, blond, sportiv şi distins”, l-a descris Ileana pe cel care avea să îi devină soţ în ziua de 26 iulie 1931.

Decizia privind căsătoria a fost acceptată fără rezerve de Casa Regală. Nunta din 26 iulie, desfăşurată la reşedinţa regală de la Sinaia, a fost un eveniment de răsunet în mediul internaţional.

Alături de reprezentanţii Casei Regale, la ceremonie a fost prezentă elita politică a vremii. Printre invitaţi s-au numărat prim-ministrul Nicolae Iorga,  Octavian Goga şi Mihail Sadoveanu.La eveniment au participat corespondenti de presă din Europa şi America şi imaginile de la nuntă au făcut înconjurul lumii.

Carol al II-lea a fost cel care a condus-o pe Prinţesa Ileana la altar, întrucât tatăl lor, Ferdinand, murise în 1927. Fericirea celor doi miri a durat scurt timp după nuntă. Când Ileana a rămas însărcinată cu primul copil, fratele ei, Regele Carol al II-lea, i-a cerut să plece.

Regele refuza naşterea pe pământ românesc a desecendenţilor familiei Hasburg. Ileana a părăsit România împreună cu soţul ei Anton şi s-a stabilit lângă Viena, la castelul Sonnberg.  Cei doi au avut împreună şase copii: Ştefan, Maria, Alexandra, Dominic, Magdalena şi Elisabeta.  În Austria, prinţesa Ileana a pus bazele unui  dispensar pentru săraci şi a înfiinţat o cantină socială. 

A divorţat de arhiduce în 1954

Prinţesa Ileana revenit în ţară împreună cu familia în 1944 şi s-a stabilit la Bran. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, principesa a făcut tot ce a putut pentru a ajuta românii răniţi în război. A donat în scop caritabil o bucată de pământ din apropierea castelului şi aşa s-a înfiinţat spital pentru soldaţii răniţi, numit „Inima Reginei”. Ileana s-a ocupat şi de dotarea spitalului.

A fost infirmieră pentru răniţii din cel de-al doilea război mondial. După ce regele Mihai a fost silit să abdice, principesa a fost obligată să-şi părăsească iar ţara. Şi-a luat rămas bun de la România pe 7 ianuarie 1948.  A luat cu ea, într-o cutie, o fărâmă de pământ românesc. ” Principesa Ileana a plecat în Elveţia şi mai apoi în Argentina. S-a stabilit la  Buenos Aires şi a înfiinţat aici un  cămin pentru refugiaţii politici români. În amintirea mamei sale i-a dat numele „Regina Maria”. În 1950, Ileana împreună cu copiii se mută în America, la Boston.  A divorţat de arhiduce în 1954. În America, prinţesa Ileana a învăţat să trăiască ca o femeie de rând care face piaţa, spală, găteşte şi munceşte pentru a-şi câştiga existenţa. A dus o viaţă modestă şi experienţa trecerii de la statul de prinţesă la cel de femeie de rând a povestit-o în autobiografia ” Trăiesc din nou”.

Maica Alexandra

La patru ani de la divorţ, principesa  şi-a pierdut fiica, pe Maria Ileana, în urma unui tragic  accident aviatic. Ileana s-a recăsătorit în 1956 cu doctorul Ştefan Isărescu şi s-a spus că a recurs la mariaj pentru a putea primi cetăţenie americană. La vârsta de 52 de ani, în 1961, principesa româncă a devenit novice la Mânăstirea ortodoxă ,,Acoperământul Maicii Domnului” din Franţa. Divorţează de cel de-al doilea soţ, iar în 1967 Principesa Ileana a României  devine  Maica Alexandra.  În America a înfiinţat o mănăstire de maici, în Elwood City, numită „Schimbarea la faţă”.  În SUA, Maica Alexandra şi-a petrecut ultimii ani din viaţă în slujba lui Dumnezeu şi a continuat să-şi ajute semenii.

La vârsta de 81 de ani, în 1990, a revenit în România ca să ajute copiii orfani şi întoarsă în America a iniţiat o strângere de fonduri sub îndemnul „Help the children”. A murit un an mai târziu, în America, pe 21 ianuarie 1991. A cerut să i se pună pe mormântul din America o cruce de lemn ca în cimitirele din ţară şi să fie îngropată împreună cu caseta pământ românesc.