Primul scriitor român distins cu titlul de „USA Today bestselling author“: „Am învăţat multe de la criticii mei, am învăţat pe cine să ascult şi pe cine nu“
0
INTERVIU Scriitoarea Anca-Melinda Coliolu, primul român distins cu titlul de „USA Today bestselling author“, crede că „unii oameni refuză să accepte schimbarea de orice fel, chiar dacă le-ar face viaţa mai uşoară“. Tânăra publică romane în toată lumea sub pseudonimul Melinda De Ross.
„Studiez toate recenziile şi mesajele de la cititori, pentru că ei mă ajută să devin un scriitor mai bun“, spune Anca-Melinda Coliolu, primul scriitor român ce a obţinut titlul de „USA Today bestselling author“. Melinda De Ross, pseudonimul sub care publică volume în toată lumea, e originară din Alexandria şi locuieşte în Timişoara.
„Este extrem de dificil să rămâi dedicat unui scop, să îţi construieşti şi să îţi urmezi fidel acest drum anevoios“, spune ea.
Melinda a povestit, într-un interviu, pentru Adevărul”, care este următoarea provocare din carieră, cum a depăşit spaima paginii albe şi care au fost cărţile ce i-au schimbat viaţa.
După titlul „USA Today bestselling author“, ce consideri că ar fi o provocare pentru tine?
Următoarea provocare din cariera mea - şi una din cele mai mari - este să fiu publicată de una din editurile Big5 – denumirea folosită în cercurile literare pentru cele mai mari cinci concernuri de publishing din lume: Hachette, HarperCollins, Macmillan, Penguin Random House şi Simon & Schuster. Sper ca în maxim doi ani să îmi ating şi acest ţel, care e un fel de sfânt Graal pentru majoritatea autorilor din lume.
Anca-Melinda Coliolu a obţinut titlul de „USA Today bestselling author“ FOTO: arhiva Melinda De Ross
Titlul „USA Today bestselling author“ sună bine, însă în spate sunt luni, ani de muncă. Povesteşte-ne despre frământările şi eforturile depuse ca să ajungi unde eşti azi.
După cum spuneam într-un interviu anterior, scrisul este o meserie ca oricare alta – aici vorbesc doar de cei ce reuşesc să facă o carieră din asta. La fel ca orice carieră, succesul necesită sacrificii serioase, dedicare totală, concentrare maximă, şi mai presus de toate, acea voinţă de fier capabilă să mute munţii, după cum spune proverbul. Totul se rezumă la câţiva paşi iniţiali, din care derivă restul: să îţi descoperi pasiunea pentru ceva, să îţi insufli dorinţa arzătoare de a realiza acel ceva, şi cel mai greu dintre toate, să fii dispus să munceşti în fiecare clipă să îţi atingi visul.
Este extrem de dificil să rămâi dedicat unui scop, să îţi construieşti şi să îţi urmezi fidel acest drum anevoios. Mai ales ca scriitor, când într-o societate aşa-zisă modernă există încă suficientă ignoranţă din partea unor oameni care nu pot înţelege cum cineva şi-a făcut o carieră scriind cărţi. Este o situaţie de râs – sau de plâns, pentru sufletele mai sensibile – mai ales când devii o persoană oarecum publică şi încep să apară criticii precum ciupercile după ploaie. Eu pot spune că am învăţat multe de la criticii mei, şi cel mai important lucru e că am învăţat pe cine să ascult şi pe cine nu.
Studiez toate recenziile şi mesajele de la cititori, pentru că ei mă ajută să devin un scriitor mai bun. Ba chiar acord atenţie deosebită celor care au de spus lucruri negative despre cărţile mele, şi analizez dacă au sau nu un punct de vedere valid. Mai dau, bineînţeles, şi peste inevitabilii cârcotaşi înnăscuţi, dar am învăţat că metoda cea mai bună de a trata acest gen de oameni e să îi ignori.
Când ai simţit cu adevărat că eşti scriitoare?
Când am semnat primul meu contract de publicare, în aprilie 2013. Atunci am ştiut că asta îmi este vocaţia, şi mi-am propus să ajung „acolo unde se avântă vulturii“. De atunci nu m-am îndoit nici o clipă că asta voi face.
Primul contract FOTO: Melinda De Ross
„UNEORI NU E NEVOIE SĂ FII NICI TALENTAT, NICI SĂ TRUDEŞTI DIN GREU CA SĂ ATINGI UN SUCCES ABSURD“
Spaima paginii albe. Ai trăit o astfel de experienţă şi cum ai depăşit-o?
Sigur că da. Nu cred că există vreun scriitor care să nu treacă prin episoade în care inspiraţia îl părăseşte. Am şi eu astfel de perioade, şi, de obicei, trec peste ele luând o pauză de la scris. În schimb, mă concentrez pe alte lucruri, în special pe proiectele mele de design grafic. Orice activitate creativă mă face să mă simt împlinită, aşa că nu intru în panică dacă am un blocaj de inspiraţie. Sunt episoade care trec, uneori de la sine, alteori cu puţină persuasiune.
De ce crezi că e nevoie ca să devii scriitor?
Nu ştiu dacă există un răspuns corect pentru această întrebare. Scriitor se poate auto-intitula oricine, fie că este vorba de un câştigător al Premiului Pulitzer pentru literatură, sau de vreun spirit solitar care îşi aşterne gândurile pe social media. Ba chiar am văzut recent o scriitoare care şi-a adjudecat titlul de Bestselling Author de una singură. Am rezistat tentaţiei de a o întreba câte cărţi a vândut şi conform cărui barem de cifre a ajuns ea Bestselling Author, sau de ce a adoptat această formulare în engleză, având în vedere că scrie în limba română. Mă bucur că în ultimii ani au răsărit destui scriitori cu aspiraţii moderne în România, dar nu pot să nu mă întreb ce sau cine a provocat acest curent. În fine, se spune că imitaţia e o formă de măgulire.
Ca să revin la întrebare, dacă discutăm despre autori, dilema este la fel de mare, pentru că de la explozia indie publishing-ului piaţa literară e supra-saturată, şi aproape oricine poate să publice o carte.
Din observaţiile mele, autorii publicaţi - fie tradiţional, fie în regim indie - se clasifică în cinci categorii principale: oamenii care scriu pe post de hobby, pentru relaxare, sau pur şi simplu ca să îşi ocupe timpul cu ceva; oamenii cu bani care râvnesc să devină persoane publice (se mai numesc şi vanity writers/scriitori vanitoşi), inclusiv vedetele cărora le-a apus gloria şi încearcă să revină în atenţia publicului; autorii mediocri, care poate au sau nu au talent, însă au productivitate şi motivaţie; autorii care sunt publicaţi şi mediatizaţi de anumite edituri şi grupuri literare pe baza unor relaţii/conexiuni strict personale, indiferent de calitatea operelor pe care le produc; şi în ultimul rând - procentual vorbind - autorii cu adevărat talentaţi, acei oameni născuţi efectiv în zodia cuvântului, care sunt cu adevărat artişti şi ale căror poveşti dăinuie peste secole. Aceşti oameni sunt povestitori înnăscuţi, cu un talent care nu poate fi nici imitat, nici dobândit prin muncă asiduă. Însă astfel de genii – un exemplu elocvent e chiar poetul nostru naţional, marele Mihai Eminescu - au fost şi sunt în continuare eclipsate de cei amintiţi mai sus.
Ce te fascinează la o carte în general? Ce te convinge pe tine o carte ca să o citeşti?
În primul rând, ca să deschid o carte trebuie să mă intrige descrierea şi să mă atragă coperta. Dacă una din acestea două nu are un aspect perfect profesionist, atunci sunt şanse foarte puţine să deschid acea carte. În ce priveşte conţinutul, menţionez că sunt un mare fan al literaturii de ficţiune. Foarte rar citesc cărţi non-ficţiune, şi, de obicei, doar în scop documentar. Îmi plac poveştile frumos scrise, cu personaje bine conturate şi intrigi interesante, cărţile în care se întâmplă tot timpul ceva. Nu sunt adepta poveştilor unde trei sferturi din roman constă în gândurile şi trăirile personajelor, relatate de narator în loc să fie exprimate prin dialog, acţiuni şi interacţiuni. Am multe genuri preferate, dar cred că romanele de suspans sunt pe primul loc, alături de comediile romantice.
Ne recomanzi 2-3 titluri de cărţi care ţi-au schimbat modul de a vedea lucrurile/viaţa?
Cititul e una din cele mai mari pasiuni ale mele, aşa că e tare greu să mă rezum la câteva titluri. Cel mai semnificativ care îmi vine în minte e seria „Outlander“ a Dianei Gabaldon, care din 2014 e adaptată şi într-un serial TV de Starz. Cred că Gabaldon e o autoare genială, unul din povestitorii înnăscuţi de care vorbeam mai sus. M-am îndrăgostit de cărţile ei de la prima lectură, nu numai pentru că sunt scrise cu măiestrie artistică, ci şi pentru că sunt un amalgam de tot ce e frumos în literatură – romance, aventură, suspans, istorie, paranormal, şi multe altele. Aceste cărţi complexe nu pot fi încadrate în niciun tipar, ceea ce le face unice. Deşi avem stiluri diferite, una din aspiraţiile mele profesionale e să ajung cândva o scriitoare de calibrul Dianei Gabaldon.
Şi cele „Cincizeci de umbre ale lui Grey“ mi-au schimbat modul de a vedea viaţa – în negru, presărat cu o doză generoasă de cinism. Nu am reuşit să citesc mai mult de jumătate din prima carte, însă m-am documentat suficient ca să îmi dau seama că uneori nu e nevoie să fii nici talentat, nici să trudeşti din greu ca să atingi un succes absurd. Trebuie doar să scrii ce place publicului, şi să ai şi noroc chior.
Nu ştiu exact cum a ajuns povestea virginei toante şi a miliardarului pervers să creeze un fenomen de masă, cu toate că nu are abilităţi de scriitoare, E.L. James s-a dovedit a fi o femeie de afaceri admirabilă. A scris cele trei cărţi iniţiale, a ignorat gurile rele şi i-a dat înainte până a făcut şi filmele, şi colac peste pupăză, a rescris cele trei cărţi din punctul de vedere al întunecatului Mister Grey. Şi cititorii cumpără în continuare. Nu cred că există un caz mai elocvent de muls al vacii până la măduvă. James a avut o singură idee, însă cu ea şi-a făcut loc nu numai în topul Forbes, dar şi în istoria literaturii. Categoric e o lecţie de învăţat şi de aici.
„ROMÂNIA ARE NEVOIE DE O CAMPANIE MASIVĂ DE EDUCARE A CITITORILOR“
Statisticile legate de lectura în România nu arată bine deloc. Cum crezi că ar putea fi convinşi/momiţi oamenii să citească?
E trist că am ajuns în punctul în care trebuie să ne momim tinerii să citească. Personal, eu am crescut cu şi printre cărţi, deci cred că totul porneşte de la educaţie. Este adevărat că părinţii din ziua de azi sunt poate mai ocupaţi decât erau cei din generaţia trecută. E la fel de adevărat că tehnologia modernă pune la dispoziţie oamenilor numeroase tentaţii care le distrag atenţia de la activităţi precum cititul. E mai simplu să te uiţi la un film decât să citeşti o carte – şi chiar mai ieftin, dacă vorbim de cărţile tipărite, care au preţuri nu tocmai mici.
Cred că România are nevoie de o campanie masivă de educare a cititorilor, şi de popularizare a cărţilor electronice. Poate că având la dispoziţie cărţi pe toate dispozitivele gen telefon, tabletă, laptop, etc, la preţuri accesibile oricui, oamenii vor fi mai tentaţi să citească. Suntem în urmă faţă de majoritatea ţărilor din acest punct de vedere, şi pentru mulţi cititori e greu să accepte că mai devreme sau mai târziu cartea tipărită va deveni un lux ne-necesar – atât din motive financiare cât şi ecologice. Un angajat al uneia din editurile Big5 mi-a mărturisit că ei nu vor mai scoate cărţi tipărite la vânzare în librării decât pentru autorii foarte cunoscuţi.
Carte electronică versus carte pe format de hârtie FOTO: freepik.com
De ce crezi că în România e-book-urile şi cărţile audio nu sunt la mare căutare?
Nu ştiu exact. Poate din aceleaşi motive pentru care România e mereu în urmă faţă de lumea modernă, când vine vorba să ne adaptăm la orice e nou. Pe de o parte, e probabil şi din cauză că ne agăţăm de nostalgia cărţii tipărite, pentru că adevăraţii cititori simt o mare plăcere să răsfoiască paginile cărţilor tipărite, să simtă mirosul de hârtie şi cerneală, să le aibă acolo în bibliotecă – cunosc sentimentul, pentru că şi eu mă număr printre ei. Schimbarea e greu de acceptat, dar uneori trebuie să punem în balanţă plăcutul şi utilul. E-book-urile sunt mult mai uşor şi mai ieftin de produs, nu necesită spaţiu fizic de depozitare şi pot fi accesate oriunde, oricând. Doar că unii oameni refuză să accepte schimbarea de orice fel, chiar dacă acea schimbare le-ar face viaţa mai uşoară.
Cât despre cărţile audio, acestea sunt, într-adevăr, mai costisitor de produs, deoarece necesită naratori profesionişti şi studiouri echipate corespunzător. Conceptul de cărţi audio a pornit de la dorinţa de a-i ajuta pe nevăzători să se bucure de cărţi, ceea ce mie mi se pare un lucru extraordinar. În alte state există multe iniţiative de a face viaţa persoanelor cu dizabilităţi mai uşoară, însă, din păcate, în România asta nu e o prioritate. Noi nu avem programe medicale şi sociale prin care să îi ajutăm concret pe aceşti oameni. Mă îndoiesc că starea de spirit a nevăzătorilor sau bucuria pe care le-o pot aduce cărţile audio a fost vreodată pe agenda vreunui politician.
„CITITUL, CA OBICEI ŞI HOBBY, NU VA DISPĂREA. NU CONTEAZĂ SUB CE FORMĂ CITIM“
Cum vezi viitorul cărţii?
Asta este o întrebare dezbătută de ani de zile, atât de experţi cât şi de anonimi. Eu nu am fost niciodată genul de persoană care să se aventureze în a face previziuni, pentru că nimic nu e 100% previzibil. Atâta timp cât cititul, ca obicei şi hobby, nu va dispărea, nu contează sub ce formă citim.
Indiferent că preferăm cărţi tipărite, e-books, cărţi audio, important e să citim. Cititul înseamnă cunoaştere, iar cunoaşterea ne oferă puterea de a schimba lumea.
Care este următorul tău proiect?
Am renunţat să mai vorbesc despre proiecte în curs, dar pot spune că lucrez la două serii: una de thrillere poliţiste, şi cealaltă este o serie de romane foarte speciale de aventură.
Ce găseşti mai provocator: să faci coperţi de carte sau să scrii povestea din spatele coperţilor de carte?
Iubesc la fel de mult aceste joburi, deoarece sunt o persoană creativă prin natură. Mi-aş dori să am mai mult timp să mă împart între ele, dar încerc pe cât posibil să jonglez cu amândouă. Cel mai curios este că reuşesc să fac coperţi pentru alţi autori fără probleme, chiar atunci când autorii respectivi nu au idee ce vor de la o copertă. Însă, pentru propriile mele cărţi mi-e tare greu să mă decid atunci când fac o copertă. Probabil din cauză că eu îmi cunosc poveştile prea bine şi mi-e greu să fac rezumatul întregii cărţi într-o singură imagine. Cu toate astea, încerc să îmi perfecţionez aptitudinile în ambele domenii, şi încerc să nu uit să mă şi distrez în timp ce fac asta.
Mai puteţi citi:
Anca-Melinda Coliolu este primul român care a reuşit să obţină unul dintre cele mai distinse titluri pe care le poate râvni un scriitor: „USA Today bestselling author“. Sub pseudonimul Melinda De Ross, scrie romane în engleză citite în toată lumea.
Se încarcă comentariile...
