Povestea celei mai capricioase prinţese a României. Elisabeta a cedat coroana de regină a Greciei şi s-a izolat de lume
0
Frumoasa principesă Elisabeta, cea mai mare dintre fiicele Reginei Maria, a fost cel mai ciudat şi mai capricios copil al familiei regale. S-a căsătorit cu George al Greciei, dar a renunţat la coroana de regină, preferând să trăiască modest în exil.
Principesa Elisabeta a României (1894-1956) a fost cel mai misterios copil al Reginei Maria, aşa cum însăşi mama sa a descris-o. A fost cel de-al doilea copil al Reginei Maria şi al Regelui Ferdinand şi cea mai mare dintre fiicele familiei regale.
Cum regina mamă avea doar 19 ani când a născut-o, de creşterea şi educaţie copilului blond şi frumos s-a ocupat Regina Elisabeta, cea de la care principesa a preluat şi numele. Se spune că principesa Elisabeta a fost cea mai frumoasă dintre fiicele Reginei Maria, dar şi cea mai capricioasă.
„Micuţa avea o piele albă ca laptele şi nişte ochi mari, verzi, mereu uimiţi. Iubea peste măsură florile, încă de când a făcut primii paşi. Deşi era atât de tăcută, îmi povestea că sta de vorbă cu nuferii din heleşteu, cu uriaşele dalii, aliniate lângă peronul din faţa castelului, unde trăgeau şirurile de trăsuri. M-a tulburat şi mai mult când mi-a spus că visează colorat şi că s-a împrietenit cu îngerul ei păzitor. A fost cel mai misterios copil al meu”, scrie Regina Maria în jurnalul său.
A beneficiat de o educaţie aleasă, făcută acasă, fiind singura dintre copiii familiei regale care a nu a urmat cursurile unei şcoli publice.
”Are la dispoziţie tot ce şi-ar putea dori şi nicăieri nu se simte bine”
A luat lecţii de pian şi vioară chiar de la George Enescu. A studiat pictură şi a învăţat la vârsta adolescenţei patru limbi străine. Mama sa a privit-o ca pe un copil ciudat, care nu dăruia nici dragoste, nici timp şi nici atenţie, iar mai târziu ca pe un adolescent care trăia numai pentru el şi pe care regina n-a reuşit să îl înţeleagă.
”Secretul stă în egoismul ei total şi absolut, nu dăruieşte niciodată nimănui nimic, nici dragoste, nici timp, nici atenţie. Trăieşte numai pentru ea, şi totuşi se ascunde în ea un fond foarte bun. Trăieşte ruptă de realitate şi aleargă după himere, vrea să fie întotdeauna admirată şi compătimită ca o neînţeleasă. Are la dispoziţie tot ce şi-ar putea dori şi nicăieri nu se simte bine. N-ai cum s-o faci fericită, orice ai face, pentru că nu e nici urmă de fericire în sufletul ei. Ea ne iubeşte, în felul ei, dar nu este o dragoste activă, ei nu-i oferă nici un fel de bucurie şi nouă foarte puţină, pentru că nu se manifestă niciodată.”
Frumuseţe răpitoare
Despre principesa Elisabeta se spune că a fost cea mai frumoasă dintre fiicele Reginei Maria. Frumuseţea ei i-a vrăjit pe Prinţul Boris al Bulgariei şi pe arhiducele Carl Frantz Ferdinand al Austriei. Prinţul bulgar s-a îndrăgostit de prinţesa româncă doar văzându-i fotografiile. Boris avea doar 16 ani când a făcut o pasiune pentru Elisabeta. La citirea în presă a veştii că aceasta s-au căsători cu Carl Frantz Ferdinand al Austriei a insistat la mama sa vitregă pentru a stopa căsătoria.
Principesa Elisabeta a fost conştientă de farmecul ei şi nu s-a dat înapoi de la flirturi. În vreme ce Regina Maria visa la un mariaj cu un reprezentant de rang regal, Elisabeta trăia iubiri adolescentine capricioase şi de scurtă durată. Se spune chiar că ar fi fost surprinsă flirtând cu sotul surorii sale, Alexandru, regele Iugoslaviei. Nu s-a înţeles încă din adolescenţă cu fratele ei, Carol, iar regina era nevoită să medieze conflictele dintre cei doi copii.
„Sub faţa ei frumoasă se ascunde o oarecare nemulţumire, resentiment, invidie. Ea nu se poate bucura de norocul cuiva. Văd aceasta din atitudinea ei faţă de Sitta sau faţă de una din surorile sale. Ea găseşte cuvinte dure cu care să spună lucruri neplăcute, care-i ating pe ceilalţi în cele mai sensibile puncte. Când este cu Carol şi ceilalţi, eu întotdeauna sunt grijulie. Ceilalţi se tem de ea şi-i înghit mojiciile, dar Carol ripostează şi atunci sar scântei, şi eu trebuie să intervin să joc rolul de pacificator”, mai scria Regina Maria.
Relaţia cu dirijorul George Georgescu
Principesa a trăit o scurtă relaţie amoroasă cu dirijorul George Georgescu. Aceasta a fost vrăjit de frumuseţea principese şi se spune că nici ea n-ar fi rămas insensibilă în faţa artistului. La insistenţele Elisabetei care îi ceruse dirijorului să asiste la lecţiile ei de pian, bărbatul ajunsese o prezenţă constantă în viaţa ei, într-o anumită perioadă.
Când Regina Maria a descoperit idila celor doi, a fost decisă să îi pună punct cu orice preţ, în condiţiile în care spera la un mariaj cu un rege pentru Elisabeta. Cum n-ar fi găsit înţelegere la capricioasa ei fiică, regina a apelat la dirijor, căruia i-a cerut să pună punct relaţiei. ''Dragul meu Georgescu, copiii regali au viata lor, au un destin. Destinul copiilor mei este sa fie regi si regine, deci noi plecam la Paris sa-i fac trusoul. Se va marita cu Diadocul George al Greciei. Stiu ca esti om de cuvant. Te rog sa nu-i scrii, sa nu-i telefonezi, sa nu-i telegrafiezi, sa nu-i raspunzi la srisori pentru ca e mai bine sa sufere decat sa stricam ceva care poate intr-o zi va fi bine pentru ambele tari - Grecia si Romania'', i-a scris Regina Maria lui George Georgescu. Dirijorul şi-a dat cuvântul de onoare Reginei şi a pus capăt relaţiei.
După căsătoria cu George al Greciei
În 1920, Regina Maria l-a întâlnit pe George al Greciei în Elveţia şi l-a văzut drept o partidă potrivită pentru principesa Elisabeta care ajunsese la vârsta măritişului. Principesa n-a fost încântată de ideea măritişului, deşi realiza că la 26 de ani riscă să rămână fată bătrână dacă nu acceptă căsătoria. „Am 26 de ani şi mă simt aproape bătrână, obosită de speranţe şi aşteptarea unei iluzii ce nu mai soseşte”, nota Elisabeta în jurnal.
Când Elisabeta a acceptat, în final căsătoria, la insistenţele mamei ei, Regina Maria a nota în jurnal : „O zi aproape tragică, cu mult consum emoţional. Lisabeta, în sfârşit, a acceptat ca logodna ei să fie anunţată oficial. Ea are idei bizare, imposibile, este impresionată de George, dar nu simte nimic pentru el şi ideea căsătoriei nu-i provoacă nicio bucurie, dar nu vrea să rupă logodna, deoarece nu are altă perspectivă şi ştie că este deja la o vârstă când ar trebui să fie măritată. După prânz, am avut o discuţie tristă cu ea. Astăzi este deosebit de frumoasă, dar, vai, cât mi-ar fi plăcut să o văd intrând altfel în viaţă.”
O regină nefericită
Principesa Elisabeta a României şi George al Greciei s-au căsătorit pe 27 februarie 1921. În următoarea lună au părăsit ţara, iar un an mai târziu, când George al II-lea a urcat pe tron, Elisabeta a devenit Regina Greciei. Nu s-a adapat în ţara adoptivă şi nici în căsnicia cu George. Refuza să paricipe la dineurile oficiale, preferând să se refugieze în muzică şi lectură, să călătorească mult şi să stea departe de soţ. A refuzat să îi ofere acestuia moştenitori. Când Regele George a abdicat în 1924 şi cei doi au plecat în exil, relaţia s-a răcit şi mai tare. Se spune că George n-ar fi vrut divorţul, însă Elisabeta care nu se regăsise niciodată în căsnicia cu el, nu a fost de înduplecat.
A preferat să renunţe la coroana de regină, deşi soţul ei a insistat să-şi ducă mai departe viaţa împreună.
„Înaintea divorţului, George a mai încercat, în câteva rânduri, să se împace, dar parcă ar fi vorbit cu pereţii! Elisabeta îi răspundea cu citate în versuri, fie din Petrarca, direct în italiană, fie din Ronsard, în franceză.Cine s-o mai înţeleagă?” , nota Regina Maria în jurnal. George a revenit pe tronul de rege al Greciei, însă fără Elisabeta.
Exil
După divorţ, întoarsă în ţară, Elisabeta s-a stabilit la Peles. Regele Carol al II-lea i-a făcut cadou, în 1930, Palatul Elisabeta şi principesa s-a mutat aici. A dus o viaţă izolată , iar relaţia cu Carol nu a fost una apropiată, din cauza amantei Elenei Lupescu pe care Elisabeta nu a agreat-o. Pe marginea ciudatei firi a principesei, izolată în Palatul Elisabeta, au circulat multe zvonuri şi bârfe.
„Se spune că umbla prin saloane îmbrăcată în halat de casă şi fredona lieduri de Schubert, stârnind uimirea valeţilor în livrea. Prefera încăperile întunecoase, cu draperiile trase. Se scula în timpul nopţii şi se aşeza la pian, pentru a cânta, până aproape de zorii zilei, partituri de Mozart”, nota Constantin Argetoianu, în memoriile sale.
Ciudata principesă a cumpărat un conac al unui grof din Banat, în Banloc, unde s-a retras împreuna cu doua servitoare. În 1947, când Regele Mihai I a fost obligat de comunişti să abdice, a părăsit ţara împreună cu ceilalţi membri ai familiei regale.
A locuit o vreme în castelul de la Sigmaringen, din Germania, apoi s-a stabilit la Cannes. A dus-o o viaţă modestă , trăind din banii câştigaţi ca profesoară de pian, într-un apartament închiriat. A murit la 62 de ani, la Cannes, în ziua de 15 noiembrie 1956.
Se încarcă comentariile...
