Ion Pena, perceptorul scriitor. Destinul tragic al autorului care a murit la 33 de ani şi a fost interzis de comunişti

Publicat: 16.03.2017 03:58

Ultima actualizare: 05.08.2022 16:14

Ion Pena a fost unul dintre autorii care a scris şi s-a impus într-o perioadă tulbure a istoriei României, urmată de epoca devastatoare a regimului comunist. A fost scos în afara circuitului public prin includerea de cǎtre fosta securitate în „fondul special interzişi – (S)”, între 1945 şi 1989. Viaţa lui s-a desfǎşurat sub zodia tragicului.

Ion Pena este înmormântat în cimitirul eroilor din Alba Iulia, unde a fost îngropat în iulie 1944, el murind în al Doilea Război Mondial. S-a născut în comuna Belitori (azi Troianul - Teleorman). Ca prim nǎscut, a avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil, din cei şapte, pe care pǎrinţii l-au pierdut in timpul vieţii.

”Trebuind să-si onoreze funcţia de perceptor, nu tocmai populară, Ion Pena a fost scriitor cu normă redusă, scria printre picături. Mai mult, fiind iubitor de oameni, s-a implicat şi în activitatea de culturalizare a sătenilor în Banat, la Sicheviţa şi in Domneşti, judeţul Muşcel, actualmente Argeş.

În puţinul timp rămas Ion Pena a scris, totuşi, câteva sute de poezii si epigrame”, afirmă nepotul acestuia, Marin Scarlat.

Ca şi cum parcă părinţii nu ar fi suferit destul, prietenia sa cu Gheorghe Şuţa, liderul Partidului Naţional Ţǎrǎnesc din Domneşti, unchiul Elisabetei Rizea din Nucşoara, participantǎ activǎ la „Rezistenţa anticomunistǎ

din Munţii Fǎgǎraş – Haiducii Muscelului” şi apartenenţa sa ţǎrǎnistǎ aveau sǎ-i condamne familia la supravegherea miliţiei şi securitǎţii dupǎ rǎzboi, pânǎ prin anii ’70. Ion Pena n-a fost căsătorit, hotǎrâse s-o facǎ dupǎ rǎzboi, dar n-a mai apucat şi n-a avut copii. ”Deşi a fost membru PNŢ, colaborator al ziarului Graiul tineretului, organ al acestei formaţiuni la Turnu Măgurele, a apărut şi în revista cu orientare legionară Prepoem. Motiv pentru care autorităţile comuniste l-au trecut la Fondul special al scrierilor interzise, în partea sa cea mai severă, S, aproape inaccesibilă până şi specialiştilor. O cruntă răfuială postumă cu acest tânăr necăjit, care a durat pînă-n 1989”, afirmă Ghorghe Grigurcu într-un articol din România literară.

În studiul sǎu despre Ion Pena, cunoscutul publicist şi istoric literar, Stan V. Cristea, membru al Uniunii Scriitorilor , consemnează că „surprinzător, prin 1943 – 1944, acesta pare că evolua spre un nou fel de poezie, îi întrezărim – incredibil, cumva – pe Nichita Stănescu şi Marin Sorescu”. Pena a scris şi prozǎ. Astfel, astăzi, putem să judecăm firul epic din proza utopică „Moneda fantazienilor”, scrisă în Banat între 1937 – 1938, în care merge cu anticipaţia pânǎ în 1 ianuarie 2000. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea şi cooperativizarea, Ion Pena dovedindu-se un bun analist social de anticipaţie.

Comemorare la mormântul scriitorului aflat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia

Prozatorul şi publicistul Constantin Stan scrie despre faptul că „Pena, prin povestirea sa, îl devansează pe George Orwell”, autorul faimosului roman „Ferma animalelor”, scris în 1945. Iar profesorul, ziaristul şi prozatorul Victor Marin Basarab afirma tot în 2001 în cartea pe care începuse s-o scrie despre Pena:

Citește și: Crucile de piatră monumentale ridicate de moţi în Munţii Apuseni în urmă cu peste 200 de ani. Cum se ajunge la ele

„Moneda fantazienilor” ar trebui pusǎ în circulaţie şi aşezatǎ într-o exactǎ comparaţie cu proza urmuzianǎ, într-o corectǎ înţelegere a vizionarismului sud-est european şi, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian.” Este o certitudine cǎ Ion Pena a publicat şi era apreciat în marile publicaţii bucureştene „Universul literar”, „Pǎcalǎ”, „Prepoem”, „Vremea”, „Epigrama”, în revista buzoianǎ „Zarathustra”, redactată de Ion Caraion si Alexandru Lungu, cât şi în cele teleormǎnene „Oltul”, „Drum”, „SO4H2”, „Graiul tineretului ţǎrǎnist”.

În „Universul literar”, suplimentul celui mai popular şi influent ziar din perioada interbelicǎ, „Universul”, Ion Pena era catalogat „Un poet plin, de un talent robust, original şi format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalţi”, „Astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, aşezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere”, „Versurile lui trebuiesc citite cu toată atenţia, în miezul lor se sbate un poet de rasă, care semnează simplu şi desluşit: Ion Pena”.

”Manuscrisele lui Ion Pena au avut o soartă nu mai puţin ingrată. Umplînd o valiză întreagă, ele au fost aduse la părinţi. Hăituiţi de diverşi amici care veneau să i le ceară, dar mai cu seamă de oficialităţile care găseau de cuviinţă a face percheziţii, bătrânii, ajunşi la capătul răbdării, se pare că au hotărât să le ardă. Ion Pena ilustrează aşadar în mod izbitor tipul bardului nefericit. Om modest, de-o bonomie mereu contrariată de împrejurări, a ajuns la conştiinţa unei epuizări premature, a unui destin sumbru”, mai spune Gheorghe Grigurcu.