FOTO Documentele prin care Constantin Brâncoveanu a înzestrat  Biserica Ortodoxă a Bălgradului cu galbeni şi o moşie cu câmpuri, păduri şi ape

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Constantin Brâncoveanu a luptat pentru apărarea credinţei străbune
Constantin Brâncoveanu a luptat pentru apărarea credinţei străbune

Valoarea istorică în general, dar mai ales pentru Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului(Alba Iulia) şi Arhiepiscopia Ţării Ardealului a acestor documente este dată de conţinutul lor şi mai ales de dragostea exprimată de fiecare dată de Constantin Brâncoveanu faţă de fraţii români ardeleni.

Actele de danie a domnitorului Constantin Brâncoveanu către Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului şi Arhiepiscopia Ţării Ardealului sunt menţionate de Timotei Cipariu în „Arhivu pentru filologie şi istorie” din 1867. Vă prezentăm, mai jos, transcrierea  „ad litteram“ a documentului prin care s-a făcut „Donaţiunea Principelui Ţării Româneşti pentru Mitropolia Bălgradului şi Arhiepiscopiei Ardealului din anul 1698“:  

Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, grăieşte prorocul David, împăratul, argint lămurit şi ispitit cu pământ de 3 ori este curăţit şi credincios domnul întru toate cuvintele sale. Cuvintele cele curate şi credincioase  ale aceluia aşa ne îndreaptă pre noi întru Sfânta Evanghelie către calea cea mai aleasă a mântuirii tuturor, - zicând “fericiţi sunt cei milostivi că aceia se vor milui”. Şi iarăşi fiţi îndurători, precum tatăl vostru cel ceresc este îndurător ca să vă primească pre voi în lăcaşurile sale cele cereşti şi a căror cuvinte să ne lumineze şi pe noi. Dumnezeu carele cu a sa putere şi pre noi miluindu-ne Domnul Dumnezeu înfrumuseţându-ne şi miluindu-ne la cinstitul scaunul bătrânilor şi răposaţilor strămoşilor domnii mele a Ţării Româneşti. IO Constantin Basarab voevod dintru toată voia inimii domnii mele, am pohtit cu ajutorul lui Dumnezeu a urma cu milostenie precum scrie şi Sfânta Evanghelie că milostenia curăţeşte păcatele, întru care să facem ca şi pre noi să ne primească în lăcaşurile sale cele cereşti şi aşa temându-ne, nu puţin, cu adevărat de cel ce îngrozeşte întru a sa Sfânta Evanghelie cu judecata acolo este fără milă celor care nu fac milă.

Iată dară, ne făgăduim că din agoniseala cea ce nouă ne este dat de la Dumnezeu, sfinţii şi marii Biserici a Mitropoliei Bălgradului Arhiepiscopiei Ardealului unde se cinsteşte hramul al sfintei şi de viaţă făcătoarei Troiţe (treimi) care scaun al acestei mitropolii ce mai sus s-a zis, dintru a sa temelie este făcută şi înălţată de răposatul Mihai Voevod pe vremea când a fost crai întraceia parte de loc.

Deci dară, dator, ne rânduim ca în toţi anii vieţii noastre de la această sfântă mitropolie anual bani - şase mii, care număr să fie neschimbat, şi nemutat, pentrucă o ştim pre această sfântă mitropolie că se învaluieşte ca o corabie în mijlocul valurilor mării fiind între multe feluri de eretici necredincioşi şi se năpăstuieşte de la dânşii în multe chipuri (feluri).

donatie alba iulia

Întraceia şi glasul nostru cel curat cu minte, cu tot dinadinsul pohtim o credincioşilor domni ca ori şi care ar fi dintre aleşii de Dumnezeu, ar ajunge în viitor stăpâni în urma domniei noastre, domnind şi stăpânind scaunul acesta sau din sângele neamului nostru sau dintraltul străin, dintru a sa avuţie care de la Dumnezeu iar fi lui dat, să nu se îndoiască cu firea ca să hie lipsită această sfântă mitropolie de acest număr de bani, ci faţă de numărul cel de mai sus, cu mai mare sumă, precum îl va îndura Dumnezeu şi aşa urmaţi pohta noastră precum şi noi am primit şi am făgăduit (promis) primind urmarea acestor răposaţi şi pravloslovnici domni ca şi Domnul Dumnezeu ce este în Treime slăvit să-l cinstească şi să-l miluiască întru a sa domnie şi în acel veac ce va să fie la repaosul veşnic, în pace.

Şi iată că punem şi vremea viitorilor de acolo pentru luarea acestei mile, ziua de întâi septembrie, această danie am făcut-o şi am întărit-o, îndemnându-ne văzând şi hrisoavele iscălite şi pecetluite ale acelora ce mai înainte de noi au domnit întru Dumnezeu răposaţi strămoşului domnii mele lui Matei Basarab voevod şi a lui Constantin Vodă Şerban şi întru hrisovul lui Antonie Vodă.

Drept aceia şi noi am voit şi am pohtit de-am înnoit dania aceasta şi cu acest cinstit hrisov a domniei mele ca să aibă la venirea în toţi anii trimişii de acolo, la vreme ce mai sus s-a zis, să ia această milă în sumă deplină să hie (fie) sfintei mitropolii de întărire şi de ajutor, iar domnii mele şi răposaţilor părinţilor domnii mele veşnică pomenire.

Şi am întărit hrisovul acesta cu tot sfatul şi credincioşii boieri ai divanului domnii mele. După ce sunt înşirate numele celor şapte boieri, documentul se încheie cu menţiunea: „Şi s-a scris hrisovul acesta în oraşul scaunului domnii mele în Bucureşti întru al zecelea an din domnia domniei mele“.

Documentul prin care Constantin Brâncoveanu a donat Mitropoliei Bălgradului (Alba Iulia) şi Arhiepiscopiei Ţării Ardealului moşia Merişani - Argeş – a fost emis în anul 1700.

„Cu mila lui Dumnezeu IO Constantin Basarab, voevod şi Domn a toată ţara Ungrovlahiei, datam Domnia mea, această poruncă a domniei  mele.

-  Sfintei şi dumnezeieşti mitropolii a Bălgradului şi Arhiepiscopiei ţării Ardealului unde se cinsteşte hramul al sfinţilor şi de viaţă făcătoarei Treimi, care dintru a sa temelie este făcută, şi înălţată de răposatul IO - Mihai Voevod şi Sfinţiei sale părintelui Atanasie mitropolitul, şi a tot soborul Sfintei mitropolii.

-  Ca să fie Sfintei mitropolii moşia din câmpul Merişanilor din sudul Argeşului de peste tot, 700 stânjeni de câmp, de pădure, de ape cu vaduri de mori şi cu pometul satului, cu tot venitul ce ar fi.

Pentru că această moşie de care scrie mai sus, cumpăratam domnia mea de la Stoica, feciorul lui Ştefan stolnicul din Vâlcele, jumătate de hotar de preste toată moşia Merişanilor încă 50 stânjeni şi iar din cealaltă jumătate de hotar am mai cumpărat domnia mea de la metiaşii din Dolbuneşti de la Pătru, feciorul lui Apostol, nepotul lui Pătru răspopul şi de la Ion feciorul lui Stoica zidarul  nepotul lui Pătru şi de la Vlad diaconul, feciorul lui Ţalapie robul şi dela Eftenie Dragotă nepotul lui Ţalapie Butuca cu 150 stânjeni.

donatie alba iulia

Afară dintr-o funie de moşie dintracest hotar ce ş-au lăsat meţiaşii nevândut pre din sus pre lângă hotarul Mănăstirii Tutani însă afară dintracestă funie, care se fac împreună stânjeni, pecum şi mai sus sunt zişi cu tocmeala în preţul stânjenului pe 60 bani, care se fac împreună 317, care se fac cu zapise de vânzare întărite cu numele şi cu peceţile lor şi cu boierii cei mari ai divanului iscăliţi ca martori.

Şi după ce am cumpărat domnia mea această moşie fiind această sfântă mitropolie, ce se învaluieşte ca o corabie în mijlocul valurilor mării aflându-se între multe feluri de limbi străine, fiind şi lipsiţi de cele ce sunt de ajutorul sfintei mitropolii. Domnia mea am socotit a da şi a milui această sfântă mitropolie cu această moşie, ca să aibă a ţine predânsa oameni şi alte bucate (culturi) dobitoace (animale) sau orice le-ar fi voia ca să fie sfintei mitropolii de întreţinere şi de ajutor, iar domniei mele şi răposaţilor părinţilor domniei mele, veşnică pomenire.

Drept aceia domnia mea am dat şi această carte a domniei mele împreună şi cu toate zapisele (documentele) de cumpărare a acestei moşii sfinţiei sale părintelui Atanasie, Mitropolitul şi a tot soborul sfintei mitropolii, ca să aibă ţinerea şi a stăpânii această moşie din Merişani cu tot venitul ce ar fi din hotar până în hotar, înafară numai dintr-o funie de moşie ce sa spus mai sus, care şi-au lăsat meţiaşii lor, ca sa le hie lor loc de hrană iar cealaltă moşie să hie toată pre sama Sfintei Mitropolii a Bălgradului de întărire şi neclintită în veci.Şi am întărit această carte a domniei mele cu tot sfatul şi cu credincioşii boieri cei mari ai divanului domniei mele. Actul se încheie cu formularea:„Scriindu-se această carte în oraşul scaunului domniei mele în Bucureşti întru al 12-lea an din Domnia Domniei Mele“.

Cine a fost Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu este considerat de către istorici ca unul dintre cei mai importanţi domnitori ai Ţării Româneşti, un mare ctitor de cultură şi de lăcaşuri sfinte, o personalitate de seamă în lupta pentru apărarea şi păstrarea credinţei străbune a neamului românesc.

Atenţia şi preocupările lui Constantin Brâncoveanu pentru păstrarea credinţei străbune, în perioadele cele mai grele de la sfârşitul secolului al 17-lea şi începutul celui de al 18-lea au fost evidente.

A fost singurul domnitor român, care a preferat să fie ucis împreună cu fii şi ginerele său decât să-şi piardă credinţa creştină. În dimineaţa zilei de 15 august 1714 domnitorul Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, sfetnicul şi ginerele său Ianache Văcărescu,  au fost scoşi din închisoare şi duşi pe jos în piaţa Yoli-Kiosk (Chioşcul Mării)  din Constantinopol, unde au fost executaţi toţi prin decapitare.

Istoricul Nicolae  Iorga susţinea despre Constantin Brâncoveanu, faptul că: „Nu greşelile politice i-a adus mazilirea şi decapitarea, ci intrigile unor boieri şi a unor străini de neamul românesc”. Andrei Busuoiceanu afirma că, Constantin Brâncoveanu în viziunea istoriografiei române şi străine, „este prezent în cinci ipostaze: martir, diplomat, precursorul politicei de reforme din secolul XVIII, patron cultural şi reprezentant tipic al sensibilităţii baroce“.

În 2014, la 300 de ani de la martiriul său, este anul Brâncoveanu, un omagiu adus celui care a a domnit 26 de ani, fiind printre cei mai importanţi domnitori ai Ţării Româneşti.(Articol scris de NICU NEAG)

Alba Iulia

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite