DOCUMENTE Cărţi „măturate“ de comunişti de pe rafturile bibliotecilor din Alba. Alecsandri, Iorga, Kogălniceanu, pe lista „renegaţilor“
0Autori intraţi în eternitate, dar şi scriitori şi istorici contemporani care îndrăzneau să surprindă realitatea social-politică din România comunistă, au ajuns victime ale regimului. Documente din acea vreme sunt expuse la Arhivele Naţionale Alba.
La scurt timp după instalarea regimului comunist în România, organele statului au început un amplu proces de „epurare” a tot ceea ce însemna tipăritură. Ne referim la ziare şi reviste, imagini şi cărţi care, în opinia cenzorilor, ar fi putut incita împotriva regimului şi, până la urmă, împotriva URSS.
Cărţi interzise de comunişti
Publicaţiile trebuiau scoase de pe rafturi în acord cu articolul 5 din Convenţia de armistiţiu, din 12 septembrie 1944, documentul istoric care stipula influenţa pe care URSS urma s-o deţină în politica şi economia ţării noastre.
Dintr-un document emis de Prefectura Alba, în 2 martie 1948, deţinut de Arhivele Naţionale Alba, aflăm că măsura viza şi Biblioteca „Liceului de fete“, „Biblioteca „Municipiului“ Alba Iulia şi Biblioteca „Battyaneum“. Printre numele trecute de comunişti pe lista „renegaţilor“ se afla: Vasile Alecsandri cu „Poezii populare ale românilor“, „Pasteluri“, „Ostaşii noştri“; Mihail Kogălniceanu cu „Îmbunătăţirea soartei ţăranilor“; Ion Lupaş cu „Istoria Unirii românilor“, Anton Pann cu „Culegere de proverburi“; D.Murăşanu cu „Eminescu scrieri politice“; N.A. Constantinescu cu „Originea şi Expansiunea românilor“; Nicolae Iorga cu „Les roumains au dela Du Dnister“; Neagu Rădulescu cu „Sunt soldat şi călăreţ“.
Despăgubiri către URSS
Cu o economie distrusă de pe urma războiului, în condiţiile unei secete severe, România a fost nevoită să facă faţă unor obligaţii economice împovărătoare. „În loc să determine reluarea producţiei şi să crească sensibil capacitatea de lucru a ţării ce ar fi asigurat inclusiv posibilitatea achitării datoriilor externe, condiţiile impuse prin Convenţia de armistiţiu şi Tratatul de pace au accelerat de-a dreptul descompunerea economiei naţionale româneşti“, scrie profesorul univ. dr. Ion Calafeteanu.
La Arhivele Naţionale Alba găsim şi un document din 23 decembrie 1945, în care figurează animalele colectate de la locuitori din comuna Benic, judeţul Alba, conform articolului 10 din Convenţia de armistiţiu. Vorbim de 27 de bovine, 35 de oi şi 3 cai. Tot în baza articolului 10 din Convenţie a fost cumpărată o cantitate de 1.850 de kilograme de fân de la locuitori ai comunei Almaşu Mare. Destinaţia: Centrul de colectare a animalelor lăsate de trupele sovietice. Preţul stabilit a fost de 14 lei pe kilogram, mult sub valoarea reală.
„Multe dintre prevederile conţinute în Tratatul de pace cu România îşi aveau izvorul în Convenţia de armistiţiu semnată de România cu Naţiunile Unite, în noaptea de 12 spre 13 septembrie 1944. Era un document care conţinea prevederi ce excedau unui armistiţiu, dar era mai puţin decat un tratat de pace“, precizează Ion Calafeteteanu.
Convenţia din 12 septembrie 1944 recunoştea că: de la 24 august 1944, ora 4.00, România a luptat alături de Naţiunile Unite, „împotriva" Germaniei şi Ungariei", urmând să puna la dispoziţia Puterilor Aliate „nu mai puţin de 12 divizii"; libertatea de mişcare pentru forţele aliate pe teritoriul României; frontiera româno-sovietică era cea „stabilită“ prin acordul sovieto-român din 28 iunie 1940"; eliberarea prizonierilor Naţiunilor Unite; guvernul român trebuia să pună la dispoziţia Comandamentului Aliat (Sovietic) sumele în lei şi utilităţile necesare îndeplinirii sarcinilor sale; restituirea bunurilor luate din Uniunea Sovietică; judecarea criminalilor de război; dizolvarea organizaţiilor fasciste; hotărîrea de la Viena din 30 august 1940 era declarată „nula şi neavenită", iar Transilvania („sau cea mai mare parte a ei") urma să fie restituită României etc. Prin articolul al II-lea, România era obligată să platească URSS despagubiri de război în valoare de 300 milioane dolari SUA, precum şi despăgubiri pentru pagubele produse celorlalte state aliate şi cetăţenilor acestora. Suma a fost reluată în Tratatul de Pace semnat la Paris la 10 februarie 1947. România era considerată ţară învinsă, campania din vest a fost ignorată, iar armata obligată să-şi reducă efectivele.
Profesorul Ion Calafeteanu aduce în discuţie şi un calcul făcut de economiştii Ministerului de Finanţe al României în 12 februarie 1947, la doar două zile de la semnarea Tratatului de Pace de la Paris. Din studiu rezultă că efortul făcut de statul român pentru aplicarea Convenţiei de armistiţiu, de la data semnării şi până la adoptarea Tratatului de pace, avea urmatoarea structură:
întreţinerea armatei sovietice-75 milioane de dolari anual; despăgubiri de război(eşalonat pe 8 ani)- 300 milioane dolari; restituiri de bunuri- 320 milioane dolari; bunuri prelevate neregulat-150 milioane dolari; reintegrarea în drepturi a Naţiunilor Unite şi a resortisanţilor respectivi- 200 milioane dolari; 50 milioane alte sarcini. Să adăugăm aici faptul că, în acelaşi timp, România trebuia să renunţe la datoriile Germaniei, estimate la 200 milioane dolari.
Documente referitoare la despăgubirile pe care România le-a plătit Uniunii Sovietice, conform Convenţiei de Armistiţiu, sunt expuse de marţi, 19 mai, la Arhivele Naţionale Alba. Expoziţia poate fi vizitată, gratuit, timp de o lună.(Articol scris de NICU NEAG)
Citiţi şi:
VIDEO DOCUMENT ”Ţara Moţilor”, cel mai bun documentar la Festivalul de film de la Veneţia în 1939
Se încarcă comentariile...
